Decizia nr. 5237/2024 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — contestație în anulare

Circumstanțele cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L. (fostă B. SRL), în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Ministrul agriculturii și dezvoltării rurale, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Vâlcea a solicitat: - anularea în parte a Ordinului ministrului agriculturii si dezvoltării rurale nr. 826 din 9 iunie 2016 pentru aprobarea modelului cererilor de plată, precum și a modelului formularelor de accesare a clauzei de revizuire a angajamentelor încheiate în cadrul Măsurii 215 - Plăți în favoarea bunăstării animalelor - Pachetul a) porcine și Pachetul b) păsări, publicat în Monitorul Oficial nr. 437 bis din data de 10 iunie 2016, în privința cuantumului de 3,92 euro/UVM/perioada de referință a anului de angajament, prevăzut pentru categoria "Pui de carne" - Subpachetul 3b) Îmbunătățirea condițiilor de bunăstare a păsărilor pe durata transportului, din Anexa nr. 1 la Anexa nr. 2 a Ordinului și din Anexa nr. 1 la Anexa nr. 4 a Ordinului și a cuantumului de 10,91 euro/UVM/perioada de referință a anului de angajament, prevăzut pentru categoria "Pui de carne" - Subpachetul 4b) Corectarea nivelului nitriților și nitraților din apa utilizată, din Anexa nr. 1 la Anexa nr. 2 a Ordinului și din Anexa nr. 1 la Anexa nr. 4 a Ordinului; - obligarea pârâților Ministrul agriculturii și dezvoltării rurale și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale la modificarea Ordinului ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 826 din 9 iunie 2016, pentru aprobarea modelului cererilor de plată, precum și a modelului formularelor de accesare a clauzei de revizuire a angajamentelor încheiate în cadrul Măsurii 215 - Plăți în favoarea bunăstării animalelor - Pachetul a) porcine și Pachetul b) păsări, publicat în Monitorul Oficial nr. 437 bis din data de 10 iunie 2016, în sensul introducerii în Anexa nr. 1 la Anexa nr. 2 a Ordinului si in Anexa nr. 1 la Anexa nr. 4 a Ordinului, a cuantumului de 14,29 euro/UVM/perioada de referință a anului de angajament pentru categoria "Pui de carne" - Subpachetul 3b) Îmbunătățirea condițiilor de bunăstare a păsărilor pe durata transportului și a cuantumului de 29,49 euro/UVM/perioada de referință a anului de angajament pentru categoria "Pui de carne" - Subpachetul 4b) Corectarea nivelului nitriților și nitraților din apa utilizată; - anularea Deciziei nr. 8970 din 25.11.2016, emisă de către pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Vâlcea, prin care a fost respinsă Contestația sa împotriva Deciziei de plată nr. b.1.4VL002/30.09.2016; - anularea Deciziei de plată nr. b.1.4VL002/30.09.2016, emisă de către pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Vâlcea; - anularea tuturor actelor și operațiunilor pregătitoare care au stat la baza emiterii Deciziei de plată și a Deciziei de respingere a contestației, inclusiv Nota privind plățile acordate în cadrul Măsurii 215 - bunăstarea animalelor, emisă de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale sub nr. x din 20.01.2016 și Înștiințarea nr. 1800/08.03.2016 emisă de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Vâlcea; - obligarea pârâților M.A.D.R., A.F.I.R. și A.P.I.A. la repararea prejudiciului suferit ca urmare a adoptării Ordinului M.A.D.R. 826/2016, a emiterii Deciziei de plată și a Deciziei de respingere a contestației, prin efectuarea tuturor operațiunilor necesare pentru plata către reclamantă a diferenței de 222.390,27 RON, conform decontului justificativ aferent anului 4 de angajament, în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, sub sancțiunea plății unei amenzi în cuantumul prevăzut la art. 24 din Legea 554/2004; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentului proces. Prin sentința civilă nr. 3213 din 19.09.2017, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a capetelor de cerere privind anularea deciziilor emise de A.P.I.A. - Centru Județean Vâlcea, a actelor și operațiunilor care au stat la baza emiterii lor și repararea prejudiciului în favoarea Tribunalului Vâlcea. Capetele de cerere privind anularea parțială a O.M.A.D.R. nr. 826/2016, modificarea aceluiași ordin și obligarea M.A.D.R. la repararea prejudiciului aferent au fost disjunse, fiind constituit dosarul nr. x/2017. La data de 3 mai 2018, reclamanta a solicitat, în temeiul art. 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene, cu următoarele întrebări: 1. Art. 288 din T.F.U.E., conform căruia decizia (în speța Decizia de punere în aplicare a Comisiei Europene nr. C(2012)3529 din 25 mai 2012 de aprobare a revizuirii PNDR 2007-2013) este obligatorie în toate elementele sale, trebuie interpretat în sensul că se opune adoptării, în dreptul intern, de către statele membre (în speță, Statul Roman) a unui act normativ cu prevederi contrare deciziei, precum Ordinul M.A.D.R. nr. 826/2016, care modifică cuantumurile sprijinului financiar nerambursabil, stabilite prin Programul National de Dezvoltare Rurală 2007-2013 (în continuare "PNDR 2007-2013"), fără a parcurge procedura de modificare a PNDR 2007-2013 și fără a exista o noua decizie a Comisiei de aprobare a acestei modificări?

Art. 143 alin. (2) din Regulamentul (UE) NR. 1303/2013 trebuie interpretat în sensul în care derogă de la prevederile art. 288 din T.F.U.E., permițând Statului Roman, atât timp cât este vorba de corecții financiare, să adopte măsuri și acte normative, în dreptul intern, care contravin prevederilor unei decizii a Comisiei Europene (respectiv contravin PNDR 2007-2013, astfel cum a fost aprobat prin Decizia de punere în aplicare a Comisiei Europene nr. C (2012)3529 din 25 mai 2012), precum Nota M.A.D.R. nr. 88211/20.01.2016 sau Ordinul MADR nr. 826/2016?

Totodată, art. 143 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 trebuie interpretat în sensul în care derogă de la prevederile art. 7 Regulamentul (CE) nr. 1974/2006, astfel încât permite Statului Roman să adopte măsuri și acte normative, în dreptul intern (precum Nota M.A.D.R. nr. 88211/20.01.2016 sau Ordinul M.A.D.R. nr. 826/2016), care contravin PNDR 2007-2013, astfel cum a fost aprobat prin decizia Comisiei, fără a fi necesară respectarea procedurii de revizuire a PNDR 2007-2013 sau a termenului limită de 30 iunie 2013, conform art. 7 menționat mai sus?

Având în vedere trimiterea expresă din art. 146 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 la art. 14 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999, se poate interpreta, din analiza coroborată a acestor articole, că nici corecțiile financiare nu pot fi aplicate dacă încalcă principii generale de drept comunitar, precum principiile protecției încrederii legitime, asumării răspunderii statului, securității juridice și previzibilității normelor juridice (principii încălcate în prezenta cauza datorită culpei comune a Comisiei și a Statului Roman în gestionarea bugetului Uniunii)?

Art. 317 din T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul în care, atunci când este vorba de bugetul Uniunii, principiul bunei gestiuni financiare trebuie aplicat cu prioritate în fața altor principii fundamentale ale dreptului UE, precum principiile protecției încrederii legitime, asumării răspunderii statului, securității juridice și previzibilității normelor juridice, în situația în care aplicarea principiului bunei gestiuni financiare conduce la încălcarea celorlalte 4 principii de mai sus și, implicit, la prejudicierea particularilor (în speță, beneficiarii Măsurii 215), cărora nu li se poate imputa nicio culpă?

În cazul unui răspuns pozitiv la întrebarea anterioara, sintagma "pe propria răspundere" din cuprinsul art. 317 din TFUE trebuie interpretată în sensul în care Comisia își va asuma răspunderea doar dacă nu aplică cu prioritate principiul bunei gestiuni financiare? Sau aceasta sintagmă trebuie interpretată în sensul în care trebuie angajată răspunderea Comisiei de fiecare dată când executarea greșită a bugetului Uniunii se datorează și culpei acesteia, alături de cea a Statului Român, Comisia fiind astfel obligată, în solidar cu Statul Roman, la adoptarea oricăror măsuri de remediere și la repararea oricăror prejudicii cauzate particularilor (în speță, beneficiarii Măsurii 215)?

Art. 40 alin. (3) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 trebuie interpretat în sensul în care protejează atât Comisia, cât și Statul Roman de orice culpă concretizată în erori de calcul, chiar dacă aceste erori de calcul prejudiciază particularii (în speță, beneficiarii Măsurii 215, cărora nu le este imputabilă nicio culpă) și încalcă principii fundamentale ale dreptului UE, consacrate în repetate rânduri în jurisprudența instanțelor europene, precum principiile protecției încrederii legitime, asumării răspunderii statului, securității juridice și previzibilității normelor juridice? Totodată, a solicitat suspendarea judecății cauzei până la pronunțarea unei hotărâri preliminare de către CJUE, în acord cu dispozițiile art. 412 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. Prin încheierea din data de 7 iunie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de către reclamanta A. S.R.L. (fostă B. SRL) privind sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene. Prin sentința civilă nr. 3816 din data de 27 septembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministrul agriculturii și dezvoltării rurale și în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. (fostă B. SRL) împotriva acestuia ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitatea procesuală pasivă. În ceea ce privește fondul cauzei deduse judecății, prima instanță a respins acțiunea formulată de către reclamantă împotriva pârâtului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ca neîntemeiată. Împotriva încheierii de ședință din data de 7 iunie 2018 și împotriva sentinței civile nr. 3816 din data de 27 septembrie 2018, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L. (fostă B. SRL) întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în tot a hotărârilor atacate și, în principal, trimiterea cauzei spre o nouă judecată Curții de Apel București iar, în subsidiar, rejudecarea cauzei cu consecința admiterii cererii de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene și a cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost disjunsă. 2. Decizia instanței de recurs și contestația în anulare formulată Prin decizia nr. 4599 din data de 17 octombrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. (fostă B. SRL) împotriva încheierii de ședință din data de 7 iunie 2018 și a sentinței civile nr. 3816 din data de 27 septembrie 2018, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Împotriva acestei decizii, în temeiul dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., A. S.R.L. a formulat prezenta contestație în anulare, solicitând anularea deciziei, rejudecarea recursului, casarea în tot a sentinței și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. În motivarea căii extraordinare de atac s-a arătat că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, mai precis, instanța de recurs a făcut o confuzie între recurenta A. S.R.L. și o altă societate A. S.R.L., motiv pentru care a reținut, în mod eronat, că decizia I. C. civ..J. nr. 3744/20.07.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2017, care a privit pe A. S.R.L., s-ar impune în prezenta cauză cu autoritate de lucru judecat. In acest sens, s-a solicitat a se avea în vedere faptul că, în etapa procesuală a recursului, recurenta A. S.R.L. a invocat puterea de lucru judecat a deciziei I. C. civ..J. nr. 2647/22.04.2021 (dosar nr. x/2017) și a deciziei Curții de Apel Brașov nr. 32/R/26.01.2021 (dosar nr. x/2016), în ceea ce privește soluția de anulare în parte a Ordinului nr. 826/2016. Astfel, s-a arătat instanței de recurs că toate considerentele deciziei civile nr. 32/26.01.2021 privind nelegalitatea Anexei nr. 1 la Ordinul nr. 826/2016 au putere de lucru judecat și în prezenta cauza, extrem de relevante fiind apreciate cele prin care instanța a răspuns criticii referitoare la retroactivitatea dispozițiilor Ordinului MADR nr. 826/2016. De asemenea, recurenta a invocat puterea lucru judecat a deciziilor civile nr. 32/26.01.2021 și nr. 2647/22.04.2021, în ceea ce privește soluția de anulare a Notei privind plățile acordate în cadrul Măsurii 215 - bunăstarea animalelor, emisă de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale sub nr. x din 20.01.2016. In acest sens, s-a arătat că, în ceea ce privește nelegalitatea operațiunilor și actelor administrative pregătitoare care au stat la baza emiterii Ordinului 826/2016, inclusiv Nota privind plățile acordate în cadrul Măsurii 215 - bunăstarea animalelor, emisă de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale sub nr. x din 20.01.2016, prin Decizia nr. 32/26.01.2021, s-a statuat, cu caracter definitiv că: "Prin această notă, în mod unilateral, fără o altă reglementare legală, Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a aprobat o diminuare a plăților, măsura fiind luată sub forma unei amânări la plată până la momentul luării unei măsuri finale de gestionare a situației semnalate. Insă, această propunere de diminuare a plăților nu a îmbrăcat o formă legală, care să justifice luarea unor măsuri într-un cadru legal. Așadar, fără a exista un cadru legal care să modifice cadrul juridic existent la momentul depunerii cererii de plată (...), pârâta a aplicat solicitantului reduceri la plată față de sumele cuvenite, urmând instrucțiunile din Nota nr. x/08.01.2016, emisă de pârâtul M.A.D.R., sub pretextul aplicării de sancțiuni multianuale". Instanța de recurs, însă, a considerat că "argumentele recurentei în susținerea puterii de lucru judecat sunt lipsite de relevanță și nu vor mai fi antamate", din cauză că a făcut o confuzie între societatea recurentă și o altă societate, A. S.R.L. și a reținut că, în speță "s-a opus autoritatea de lucru judecat a soluției pronunțate în dosarul nr. x/2017, de anulare a Ordinului nr. 826/2016, subpachetele 3b și 4b (obiect identic cu cel din prezenta cauză), litigiu desfășurat în contradictoriu cu reclamanta". In realitate, așa cum s-a arătat anterior, reclamanta din dosarul nr. x/2017 a fost o altă societate, respectiv A. S.R.L., iar nu A. S.R.L., astfel că nu se pune problema existenței unei identități între părțile din cele două dosare, deci nici a autorității de lucru judecat. Prin urmare, atâta timp cât, la data pronunțării deciziei care face obiectul prezentei contestații în anulare, nici măcar nu era redactată decizia pronunțată în dosarul nr. x/2017 (în raport de care, în mod eronat, s-a reținut autoritatea de lucru judecat), în mod evident, instanța de recurs nu putea să rețina nici măcar o putere de lucru judecat a considerentelor acesteia - din moment ce nu aveau cum să-i fie cunoscute - astfel că nu exista niciun motiv pentru ca instanța de recurs să nu analizeze argumentele recurentei privind puterea de lucru judecat a deciziilor civile nr. 32/26.01.2021 și nr. 2647/22.04.2021. 3. Apărările formulate de intimat Intimatul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a solicitat respingerea căii extraordinare de atac, apreciind, în esență, că susținerile contestatoarei nu se încadrează în textul de lege invocat. 4. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare Examinând contestația în anulare, în raport cu decizia atacată și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține următoarele: Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce poate fi exercitată numai în cazurile și în condițiile prevăzute de art. 503 C. proc. civ.. Motivele contestației în anulare sunt expres și limitativ prevăzute de lege, iar textele care o reglementează sunt de strictă interpretare. În cadrul contestației în anulare nu se analizează temeinicia soluției cu privire la drepturile subiective deduse judecății, ci se verifică incidența vreunuia dintre motivele prevăzute de dispozițiile procedurale. Prezenta cale de atac este întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., conform cărora: "(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: (...) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;". Semnificația conceputului de "eroare materială" cuprins în dispozițiile legale menționate a fost dezvoltată doctrinar și jurisprudențial prin opoziție cu eroarea de judecată, subliniindu-se că vizează greșeli evidente în legătură cu aspectele formale ale judecății, în principal cu caracter procedural, sau situații în care se confundă ori se omit date materiale importante ale cauzei, nefiind permisă reexaminarea fondului prin prisma reaprecierii probelor administrate sau a situației de fapt. Așadar, ipoteza prevăzută de textul legal vizează doar erorile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru a căror verificare nu este însă necesară o reapreciere a circumstanțelor factuale sau a probelor administrate în cauză, ori o verificare a modului de interpretare și de aplicare a legii de drept substanțial sau procedural. În speță, contestatoarea a susținut că instanța de recurs a aplicat, în mod eronat, autoritatea de lucru judecat prin raportare la decizia I. C. civ..J. nr. 3744/20.07.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2017, deși aceasta privea o altă societate, cu nume asemănător - A. S.R.L., iar recurenta A. S.R.L. invocase puterea de lucru judecat a altor hotărâri judecătorești în ceea ce privește soluția de anulare în parte a Ordinului nr. 826/2016. Această eroare materială invocată de către contestatoare ca fiind săvârșită de instanță reprezintă, în fapt, o pretinsă greșeală de judecată în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 430-431 C. proc. civ., respectiv în aprecierea îndeplinirii condiției triplei identități de părți, obiect și cauză. Prin urmare, motivele contestației în anulare astfel formulate nu se circumscriu noțiunii de "eroare materială" reglementată de prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. Înalta Curte mai are în vedere și faptul că, potrivit normelor de procedură civilă, contestația în anulare nu are menirea de a crea o cale de atac suplimentară, un "recurs la recurs" în favoarea părții care o exercită, ci reprezintă un remediu procedural utilizat în cazuri specifice, limitativ prevăzute de C. proc. civ.. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa constantă, a reamintit faptul că nicio parte a unui proces soluționat definitiv nu poate determina redeschiderea acestuia numai în scopul de a obține o rejudecare a cauzei, contestația în anulare neputând avea semnificația unui "recurs deghizat", ci trebuind să fie justificată numai de circumstanțe esențiale și imperative. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondată contestația în anulare formulată în cauză.