ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4599/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ministrul agriculturii și dezvoltării rurale, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Vâlcea a solicitat: - anularea în parte a Ordinului ministrului agriculturii si dezvoltării rurale nr. 826 din 9 iunie 2016 pentru aprobarea modelului cererilor de plată, precum și a modelului formularelor de accesare a clauzei de revizuire a angajamentelor încheiate în cadrul Măsurii 215 - Plăți în favoarea bunăstării animalelor - Pachetul a) porcine și Pachetul b) păsări, publicat în Monitorul Oficial nr. 437 bis din data de 10 iunie 2016, în privința cuantumului de 3,92 euro/UVM/perioada de referință a anului de angajament, prevăzut pentru categoria "Pui de carne" - Subpachetul 3b) Îmbunătățirea condițiilor de bunăstare a păsărilor pe durata transportului, din Anexa nr. 1 la Anexa nr. 2 a Ordinului și din Anexa nr. 1 la Anexa nr. 4 a Ordinului și a cuantumului de 10,91 euro/UVM/perioada de referință a anului de angajament, prevăzut pentru categoria "Pui de carne" - Subpachetul 4b) Corectarea nivelului nitriților și nitraților din apa utilizată, din Anexa nr. 1 la Anexa nr. 2 a Ordinului și din Anexa nr. 1 la Anexa nr. 4 a Ordinului; - obligarea pârâților Ministrul agriculturii și dezvoltării rurale și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale la modificarea Ordinului ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 826 din 9 iunie 2016, pentru aprobarea modelului cererilor de plată, precum și a modelului formularelor de accesare a clauzei de revizuire a angajamentelor încheiate în cadrul Măsurii 215 - Plăți în favoarea bunăstării animalelor - Pachetul a) porcine și Pachetul b) păsări, publicat în Monitorul Oficial nr. 437 bis din data de 10 iunie 2016, în sensul introducerii în Anexa nr. 1 la Anexa nr. 2 a Ordinului si in Anexa nr. 1 la Anexa nr. 4 a Ordinului, a cuantumului de 14,29 euro/UVM/perioada de referință a anului de angajament pentru categoria "Pui de carne" - Subpachetul 3b) Îmbunătățirea condițiilor de bunăstare a păsărilor pe durata transportului și a cuantumului de 29,49 euro/UVM/perioada de referință a anului de angajament pentru categoria "Pui de carne" - Subpachetul 4b) Corectarea nivelului nitriților și nitraților din apa utilizată; - anularea Deciziei nr. 8970 din 25.11.2016, emisă de către pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Vâlcea, prin care a fost respinsă Contestația sa împotriva Deciziei de plată nr. b.1.4VL002/30.09.2016; - anularea Deciziei de plată nr. b.1.4VL002/30.09.2016, emisă de către pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Vâlcea; - anularea tuturor actelor și operațiunilor pregătitoare care au stat la baza emiterii Deciziei de plată și a Deciziei de respingere a contestației, inclusiv Nota privind plățile acordate în cadrul Măsurii 215 - bunăstarea animalelor, emisă de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale sub nr. x din 20.01.2016 și Înștiințarea nr. 1800/08.03.2016 emisă de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Vâlcea; - obligarea pârâților M.A.D.R., A.F.I.R. și A.P.I.A. la repararea prejudiciului suferit ca urmare a adoptării Ordinului M.A.D.R. 826/2016, a emiterii Deciziei de plată și a Deciziei de respingere a contestației, prin efectuarea tuturor operațiunilor necesare pentru plata către reclamantă a diferenței de 222.390,27 RON, conform decontului justificativ aferent anului 4 de angajament, în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, sub sancțiunea plății unei amenzi în cuantumul prevăzut la art. 24 din Legea 554/2004; - obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentului proces. Prin sentința civilă nr. 3213 din 19.09.2017, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a capetelor de cerere privind anularea deciziilor emise de A.P.I.A. - Centru Județean Vâlcea, a actelor și operațiunilor care au stat la baza emiterii lor și repararea prejudiciului în favoarea Tribunalului Vâlcea. Capetele de cerere privind anularea parțială a O.M.A.D.R. nr. 826/2016, modificarea aceluiași ordin și obligarea M.A.D.R. la repararea prejudiciului aferent au fost disjunse, fiind constituit prezentul dosar. La data de 3 mai 2018, reclamanta a solicitat, în temeiul art. 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene, cu următoarele întrebări: 1. Art. 288 din T.F.U.E., conform căruia decizia (în speța Decizia de punere în aplicare a Comisiei Europene nr. C(2012)3529 din 25 mai 2012 de aprobare a revizuirii PNDR 2007-2013) este obligatorie în toate elementele sale, trebuie interpretat în sensul că se opune adoptării, în dreptul intern, de către statele membre (în speță, Statul Roman) a unui act normativ cu prevederi contrare deciziei, precum Ordinul M.A.D.R. nr. 826/2016, care modifică cuantumurile sprijinului financiar nerambursabil, stabilite prin Programul National de Dezvoltare Rurală 2007-2013 (în continuare "PNDR 2007-2013"), fără a parcurge procedura de modificare a PNDR 2007-2013 și fără a exista o noua decizie a Comisiei de aprobare a acestei modificări?

Art. 143 alin. (2) din Regulamentul (UE) NR. 1303/2013 trebuie interpretat în sensul în care derogă de la prevederile art. 288 din T.F.U.E., permițând Statului Roman, atât timp cât este vorba de corecții financiare, să adopte măsuri și acte normative, în dreptul intern, care contravin prevederilor unei decizii a Comisiei Europene (respectiv contravin PNDR 2007-2013, astfel cum a fost aprobat prin Decizia de punere în aplicare a Comisiei Europene nr. C (2012)3529 din 25 mai 2012), precum Nota M.A.D.R. nr. 88211/20.01.2016 sau Ordinul MADR nr. 826/2016?

Totodată, art. 143 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 trebuie interpretat în sensul în care derogă de la prevederile art. 7 Regulamentul (CE) nr. 1974/2006, astfel încât permite Statului Roman să adopte măsuri și acte normative, în dreptul intern (precum Nota M.A.D.R. nr. 88211/20.01.2016 sau Ordinul M.A.D.R. nr. 826/2016), care contravin PNDR 2007-2013, astfel cum a fost aprobat prin decizia Comisiei, fără a fi necesară respectarea procedurii de revizuire a PNDR 2007-2013 sau a termenului limită de 30 iunie 2013, conform art. 7 menționat mai sus?

Având în vedere trimiterea expresă din art. 146 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 la art. 14 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999, se poate interpreta, din analiza coroborată a acestor articole, că nici corecțiile financiare nu pot fi aplicate dacă încalcă principii generale de drept comunitar, precum principiile protecției încrederii legitime, asumării răspunderii statului, securității juridice și previzibilității normelor juridice (principii încălcate în prezenta cauza datorită culpei comune a Comisiei și a Statului Roman în gestionarea bugetului Uniunii)?

Art. 317 din T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul în care, atunci când este vorba de bugetul Uniunii, principiul bunei gestiuni financiare trebuie aplicat cu prioritate în fața altor principii fundamentale ale dreptului UE, precum principiile protecției încrederii legitime, asumării răspunderii statului, securității juridice și previzibilității normelor juridice, în situația în care aplicarea principiului bunei gestiuni financiare conduce la încălcarea celorlalte 4 principii de mai sus și, implicit, la prejudicierea particularilor (în speță, beneficiarii Măsurii 215), cărora nu li se poate imputa nicio culpă?

În cazul unui răspuns pozitiv la întrebarea anterioara, sintagma "pe propria răspundere" din cuprinsul art. 317 din TFUE trebuie interpretată în sensul în care Comisia își va asuma răspunderea doar dacă nu aplică cu prioritate principiul bunei gestiuni financiare? Sau aceasta sintagmă trebuie interpretată în sensul în care trebuie angajată răspunderea Comisiei de fiecare dată când executarea greșită a bugetului Uniunii se datorează și culpei acesteia, alături de cea a Statului Român, Comisia fiind astfel obligată, în solidar cu Statul Roman, la adoptarea oricăror măsuri de remediere și la repararea oricăror prejudicii cauzate particularilor (în speță, beneficiarii Măsurii 215)?

Art. 40 alin. (3) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 trebuie interpretat în sensul în care protejează atât Comisia, cât și Statul Roman de orice culpă concretizată în erori de calcul, chiar dacă aceste erori de calcul prejudiciază particularii (în speță, beneficiarii Măsurii 215, cărora nu le este imputabilă nicio culpă) și încalcă principii fundamentale ale dreptului UE, consacrate în repetate rânduri în jurisprudența instanțelor europene, precum principiile protecției încrederii legitime, asumării răspunderii statului, securității juridice și previzibilității normelor juridice? Totodată, a solicitat suspendarea judecății cauzei până la pronunțarea unei hotărâri preliminare de către CJUE, în acord cu dispozițiile art. 412 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. 2. Hotărârile instanței de fond Prin încheierea din data de 7 iunie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de către reclamanta A. privind sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene. Prin sentința civilă nr. 3816 din data de 27 septembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministrul agriculturii și dezvoltării rurale și în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamanta A. împotriva acestuia ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitatea procesuală pasivă. În ceea ce privește fondul cauzei deduse judecății, prima instanță a respins acțiunea formulată de către reclamantă împotriva pârâtului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ca neîntemeiată. 3. Calea de atac exercitată în cauză, Împotriva încheierii de ședință din data de 7 iunie 2018 și a sentinței civile nr. 3816 din data de 27 septembrie 2018, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A. întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea în tot a hotărârilor atacate și, în principal, trimiterea cauzei spre o nouă judecată Curții de Apel București iar, în subsidiar, rejudecarea cauzei cu consecința admiterii cererii de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene și a cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost disjunsă. În motivarea recursului se arată, în esență, următoarele: 1. În mod nelegal, instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea formulată de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene cu întrebările preliminare formulate de recurenta reclamantă. Consideră că instanța de fond ar fi trebuit să solicite Curții de Justiție a Uniunii Europene să se pronunțe, cu titlu preliminar, asupra întrebărilor formulate și să suspende cauza, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., până la pronunțarea CJUE, având în vedere Hotărârea din 6 octombrie 1982, Cilfit si Lanificio di Gavardo Spa contra Ministerului Sănătății, cauza 283/81, conform căreia nu este necesară sesizarea CJUE în cazul în care se constată că problema invocată nu este pertinentă sau că dispoziția comunitară în cauză a făcut deja obiectul unei interpretări din partea Curții sau că aplicarea corectă a dreptului comunitar se impune cu o asemenea evidenta încât nu mai lasă loc niciunei îndoieli rezonabile. Necesitatea sesizării CJUE ar deriva din inconsecvența între diferite norme europene, dar și între normele naționale și cele europene, de aceea apreciază că problema sesizată este și pertinentă. În același timp, consideră că aplicarea dreptului comunitar nu este evidentă astfel încât să nu lase loc niciunei îndoieli rezonabile. Sub un al doilea aspect, apreciază îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 267 TFUE, inclusiv a condiției necesității. Punctează faptul că, la momentul la care a solicitat instanței de fond sesizarea CJUE, exista deja un organism european (Organismul de Conciliere) care a constatat existența unei culpe comune a Comisiei Europene și a Statului Roman în erorile de calcul sistematic realizate, erori care au reprezentat cauza reală a reducerii cuantumului sprijinului financiar nerambursabil în cadrul Măsurii 215. În acest sens, redă câteva pasaje relevante din raportul Organismului de conciliere inclusiv concluzia acestui organism, potrivit căreia o corecție pentru suma forfetara de 25% este nejustificată iar aplicarea unei corecții pentru perioada anterioară notificării raportului ECA nu ia în considerare așteptările legitime ale autorităților și ale beneficiarilor români. Mai mult, autoritățile române au recunoscut existența erorilor de calcul care au condus la reducerea cuantumului. Consideră că, în condițiile în care beneficiarii Măsurii 215 nu au avut nicio culpă în existența erorilor de calcul, aceștia sunt protejați de principiile fundamentale ale dreptului european, menite tocmai să asigure eliminarea unor astfel de abuzuri de putere, precum cele săvârșite în prezenta cauză. Pe de altă parte, invocă principiul bunei gestiuni financiare, care este expres reglementat inclusiv în TFUE și pe care statul trebuie să îl respecte în măsurile pe care le adoptă. Consideră că numai instanța europeană poate realiza o astfel de interpretare, luând în considerare atât culpa Comisiei, care a verificat modalitatea de calcul și a aprobat sumele stabilite de PNDR 2007-2013, cât și prevederile și principiile dreptului UE care, chiar dacă prevăd obligația statelor de realizare a unor corecții financiare, nu trebuie să conducă la un abuz de putere, încălcând drepturile particularilor și cauzând prejudicii acestora. Totodată, observă o inconsecvență și între prevederile europene în sensul în care, pe de-o parte, acestea prevăd obligația statelor membre să respecte deciziile Comisiei, care pot fi modificate doar urmând o anumită procedură într-un anumit termen, iar, pe de altă parte, stabilesc obligația statelor să realizeze corecții financiare, fără a distinge dacă aceste corecții se pot realiza doar în măsura în care mai poate fi parcursă procedura de modificare a PNDR și, implicit, a deciziei Comisiei de aprobare a acestuia. Sub alt aspect, afirmă că a urmărit obținerea unei decizii de interpretare a unor norme comunitare, situație în care instanța europeană pornește de la analiza situației de fapt în legătură cu care au fost adresate întrebările preliminare, dar aceasta nu înseamnă ca instanța europeana dă o "decizie de îndrumare" instanței de trimitere privind modul în care aceasta soluționează speța. În considerarea acestor motive, solicită să fie casată în tot atât încheierea de ședința din data de 07.06.2018, cât și sentința civila nr. 3816/27.09.2018, să fie trimisă cauza spre o nouă judecată instanței competente, respectiv Curții de Apel București, cu obligația acesteia de a adresa CJUE următoarele întrebări preliminare și de a suspenda cauza până la pronunțarea unei decizii de către CJUE: a. Art. 288 din TFUE, conform căruia decizia (în speță, Decizia de punere în aplicare a Comisiei Europene nr. C(2012)3529 din 25 mai 2012 de aprobare a revizuirii PNDR 2007-2013) este obligatorie în toate elementele sale, trebuie interpretat în sensul că se opune adoptării, în dreptul intern, de către statele membre (în speța Statul Român) a unui act normativ cu prevederi contrare deciziei, precum Ordinul MADR nr. 826/2016, care modifică cuantumurile sprijinului financiar nerambursabil, stabilite prin Programul National de Dezvoltare Rurală 2007-2013 (în continuare "PNDR 2007-2013"), fără a parcurge procedura de modificare a PNDR 2007-2013 și fără a exista o noua decizie a Comisiei de aprobare a acestei modificări? b. Art. 143 alin. (2) din Regulamentul (UE) NR. 1303/2013 trebuie interpretat în sensul în care derogă de la prevederile art. 288 din TFUE, permițând Statului Roman, atât timp cât este vorba de corecții financiare, să adopte măsuri și acte normative, în dreptul intern, care contravin prevederilor unei decizii a Comisiei Europene (respectiv contravin PNDR 2007-2013, astfel cum a fost aprobat prin Decizia de punere in aplicare a Comisiei Europene nr. C(2012)3529 din 25 mai 2012), precum Nota MADR nr. 88211/20.01.2016 sau Ordinul MADR nr. 826/2016? c. Totodată, art. 143 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 trebuie interpretat în sensul în care derogă de la prevederile art. 7 Regulamentul (CE) nr. 1974/2006, astfel încât permite Statului Român să adopte masuri și acte normative, în dreptul intern (precum Nota MADR nr. 88211/20.01.2016 sau Ordinul MADR nr. 826/2016), care contravin PNDR 2007-2013, astfel cum a fost aprobat prin decizia Comisiei, fără a fi necesară respectarea procedurii de revizuire a PNDR 2007-2013 sau a termenului limită de 30 iunie 2013. conform art. 7 menționat mai sus? d. Având în vedere trimiterea expresă din art. 146 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 la art. 14 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999, se poate interpreta, din analiza coroborată a acestor articole, că nici corecțiile financiare nu pot fi aplicate dacă încalcă principii generale de drept comunitar, precum principiile protecției încrederii legitime, asumării răspunderii statului, securității juridice și previzibilității normelor juridice (principii încălcate în prezenta cauza datorita culpei comune a Comisiei si a Statului Roman în gestionarea bugetului Uniunii)? e. Art. 317 din TFUE trebuie interpretat în sensul în care, când este vorba de bugetul Uniunii, principiul bunei gestiuni financiare trebuie aplicat cu prioritate în fața altor principii fundamentale ale dreptului UE, precum principiile protecției încrederii legitime, asumării răspunderii statului, securității juridice si previzibilității normelor juridice, în situația în care aplicarea principiului bunei gestiuni financiare conduce la încălcarea celorlalte 4 principii de mai sus și, implicit, la prejudicierea particularilor (in speța beneficiarii Măsurii 215), cărora nu li se poate imputa nicio culpa? f. În cazul unui răspuns pozitiv la întrebarea anterioara, sintagma "pe propria răspundere" din cuprinsul art. 317 din TFUE trebuie interpretată în sensul în care Comisia își va asuma răspunderea doar dacă nu aplică cu prioritate principiul bunei gestiuni financiare? Sau aceasta sintagma trebuie interpretată în sensul în care trebuie angajată răspunderea Comisiei de fiecare dată când executarea greșita a bugetului Uniunii se datorează și culpei acesteia, alături de cea a Statului Roman, Comisia fiind astfel obligată, în solidar cu Statul Român, la adoptarea oricăror măsuri de remediere și la repararea oricăror prejudicii cauzate particularilor (in speța beneficiarii Măsurii 215)? g. Art. 40 alin. (3) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 trebuie interpretat în sensul în care protejează atât Comisia, cât și Statul Român de orice culpă concretizată în erori de calcul, chiar dacă aceste erori de calcul prejudiciază particularii (in speța beneficiarii Măsurii 215, cărora nu le este imputabilă nicio culpă) și încalcă principii fundamentale ale dreptului UE, consacrate în repetate rânduri în jurisprudența instanțelor europene, precum principiile protecției încrederii legitime, asumării răspunderii statului, securității juridice și previzibilității normelor juridice? 2. În ceea ce privește recursul declarat împotriva sentinței nr. 3816/27.09.2018, recurenta reține că prima instanța nu a judecat cauza pe fondul acesteia, ci a respins cererea de chemare în judecată fără a analiza niciunul din motivele de nulitate a Ordinului nr. 826/2016 invocate în cauză - aspecte față de care invocă motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. Consideră că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, respectiv cu încălcarea prevederilor art. 9 alin. (2), art. 20, art. 22 alin. (6), art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și a principiului general al dreptului la apărare, instanța de fond omițând să se pronunțe asupra motivelor de nulitate a Ordinului MADR nr. 826/2016 privind: încălcarea prevederilor art. 4 alin. (3) si art. 77 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, invocate în cererea de chemare în judecată; încălcarea principiului neretroactivității legii civile; încălcarea Deciziei Comisiei Europene nr. C (2008) 3831 din data de 16 iulie 2008 de aprobare a Programului National de Dezvoltare Rurala 2007-2013 ("PNDR 2007-2013"); încălcarea prevederilor Ghidului solicitantului aferent Măsurii 215; emiterea actului administrativ normativ cu exces putere publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care MADR și-a invocat propria culpă în ce privește erorile de calcul în metodologie, actul contestat fiind emis și cu încălcarea principiilor comunitare ale securității juridice și protecției încrederii legitime. În opinia recurentei, această omisiune reprezintă o încălcare a prevederilor art. 22 alin. (6) C. proc. civ. (judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut), art. 9 alin. (2) C. proc. civ. (obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților), art. 20 C. proc. civ. (judecătorul are îndatorirea să asigure respectarea și să respecte el însuși principiile fundamentale ale procesului civil, inclusiv principiul general al dreptului la apărare) și art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. - încălcări care se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ. Susține că motivarea hotărârii se sprijină pe un singur aspect al cauzei, referitor la faptul că reducerea cuantumului plaților compensatorii și obligarea beneficiarilor la redepunerea cererilor de plată aferente anului IV de angajament și a cererilor ulterioare cu noile cuantumuri reduse (...) au fost luate prin notele anterioare emise de parat, nr. 82171/16.10.2015 și nr. 88211 din 20.01.2016 (...), acte administrative necontestate. Recurenta apreciază că cele două note nu sunt acte administrative, că acestea nu i-au fost comunicate și că raportat la obiectul prezentei acțiuni, niciun considerent nu răspunde argumentelor de nelegalitate invocate prin cererea de chemare în judecată. În acest sens, precizează că, prin capătul de cerere nr. x, a solicitat anularea tuturor actelor și operațiunilor pregătitoare care au stat la baza emiterii Deciziei de plată și a Deciziei de respingere a contestației, inclusiv Nota privind plățile acordate in cadrul Măsurii 215 - bunăstarea animalelor, emisă de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale sub nr. x din 20.01.2016 și înștiințarea nr. 1801/08.03.2016 emisă de pârâtă Agenția de Plați si Intervenție pentru Agricultura - Centrul Județean Vâlcea. Recunoaște că, prin sentința civila nr. 3212 din 19.09.2017, Curtea de Apel București a dispus disjungerea acestui capăt de cerere, împreună cu capetele de cerere având ca obiect anularea Deciziei de plata emise de APIA și a Deciziei de respingere a contestației, și declinarea acestora către Tribunalul Vâlcea, dar apreciază că aceasta nu înseamnă că nu a solicitat anularea notei MADR nr. 88211 din 20.01.2016, însă nu ca act administrativ ci în temeiul art. 18 alin. (2) din Legea 554/2004. În ceea ce privește Nota nr. x/16.10.2015, precizează că aceasta a fost depusă de intimatul pârât MADR odată cu întâmpinarea la cererea de chemare în judecată, acela fiind momentul la care a luat cunoștință de conținutul acestei note interne. Concluzionează că instanța de fond a refuzat nejustificat să analizeze motivele de nulitate a Ordinului nr. 826/2006, ca act administrativ normativ de sine stătător care a produs efecte juridice, chiar în ipoteza în care cele două note ar fi acte administrative, pe care nu le-a atacat. Afirmă că Notele MADR nu erau apte să producă niciun efect juridic asupra beneficiarilor, în condițiile în care, prin Nota MADR nr. 88211 din 20.01.2016, ministerul a "propus" autorităților din subordine reducerea cuantumului sprijinului financiar nerambursabil. În raport de conținutul notei, aceasta nu a reprezentat actul autorității prin care s-a redus cuantumul sprijinului financiar nerambursabil, fiind o simplă notă internă, care nu era aptă să producă, în sine, efecte juridice. Susține că efectele juridice s-au produs prin emiterea de către APIA a Deciziilor de plată (acte administrative individuale) și prin emiterea de către MADR a Ordinului nr. 826/2016, prin care au fost aprobate noile formulare ale cererilor de plată, în care au fost introduse cuantumurile reduse ale sprijinului financiar nerambursabil. Apreciază ca fiind superficiale considerentele pentru care a fost respinsă cererea de chemare în judecată, ceea ce dovedește că instanța de fond nu s-a aplecat nici asupra situației de fapt și nici asupra situației de drept, ceea ce echivalează cu o lipsa de motivare a hotărârii. În sprijinul acestor critici invocă Decizia ÎCCJ nr. 1954/2014, în RRDJ nr. 5/2014. 3. În subsidiar, în măsura în care se apreciază că prin sentința atacată a fost judecat fondul cauzei, solicită să fie casată, în tot, sentința nr. 485/22.03.2018, iar în urma rejudecării litigiului în fond, să fie admisă cererea de chemare in judecata, pentru următoarelor motive: • Motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. - Hotărârea atacata a fost dată cu încălcarea Deciziei Comisiei Europene nr. C (2008) 3831 din data de 16 iulie 2008 de aprobare a Programului National de Dezvoltare Rurală 2007-2013 ("PNDR 2007-2013"), a Ghidului solicitantului aferent Măsurii 215, a prevederilor art. 4 alin. (3) și art. 77 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată și a normelor de drept material care reglementează principiul neretroactivității legii civile, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție. Reiterează faptul că Nota nr. x/08.01.2016 și Nota nr. x/16.10.2015 sunt acte interne, notificări prin care intimatul MADR a comunicat autorităților din subordine împrejurarea că a identificat erori în metodologia de calcul și le-a propus să diminueze cuantumul sprijinului financiar nerambursabil și că acestea nu sunt acte administrative care au redus cuantumul sprijinului financiar. Consideră că, în opoziție cu afirmațiile judecătorului fondului, reducerea cuantumului ratelor de sprijin a avut loc prin Ordinul MADR nr. 826/2016 care a instituit obligația de a depune, într-un anumit termen, clauza de revizuire și cererea de plată, cu ratele de sprijin reduse, sub sancțiunea restituirii tuturor sumelor primite de beneficiar în cadrul Măsurii 215. Argumentează poziția exprimată prin aceea că în noile formulare ale cererilor de plată, precum și în formularul de accesare a clauzei de revizuire, au fost trecute ratele de sprijin reduse, beneficiarii fiind obligați la redepunerea cererilor de plata aferente anului IV de angajament și a cererilor ulterioare, cu noile cuantumuri reduse. În raport de conținutul ordinului, recurenta apreciază că nu se poate considera că acest act normativ doar aprobă modelele cererilor de plată, în situația în care atât în cazul clauzei de revizuire, cât și în cazul cererii de plată pentru anul 2016, a prevăzut termen limită de depunere cu aplicarea unei reduceri pe zi lucrătoare a sumelor la care ar fi avut dreptul beneficiarii, în cazul întârzierii. Recurenta critică susținerea instanței de fond privind caracterul temporar și asigurător al măsurilor luate prin Notele MADR, care nu răspunde argumentelor de nelegalitate invocate, respectiv, că în momentul adoptării Ordinului nr. 826/2016, măsura a devenit definitivă, beneficiarii fiind obligați și în continuare să utilizeze acest model al cererii de plată, care conține cuantumurile reduse iar faptul că măsurile ar avea un rol asigurător nu le conferă și un caracter legal și întemeiat. Nu în ultimul rând, susține că adoptarea unor măsuri doar pentru a preveni presupusa plată necuvenită a sumelor către beneficiari, înainte de a se lua o decizie finală de către Comisia Europeana de excludere de la finanțare, nu se poate realiza cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare, a drepturilor legitime ale beneficiarilor și a principiilor comunitare menite să îi protejeze pe aceștia din urmă. În continuare, recurenta expune pe scurt principalele motive pentru care Ordinul nr. 826/2016 a fost emis cu încălcarea Deciziei Comisiei Europene nr. C (2008) 3831 din data de 16 iulie 2008 de aprobare a Programului National de Dezvoltare Rurala 2007-2013, Ghidului solicitantului aferent Măsurii 215, prevederilor art. 4 alin. (3) si art. 77 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată și a normelor de drept material care reglementează principiul neretroactivității legii civile, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție. - În ceea ce privește încălcarea PNDR 2007-2013, ratele de sprijin financiar nerambursabil aferent Măsurii 215 au fost stabilite de Statul Roman, conform prevederilor art. 40 din Regulamentul 1698/2005 și art. 27 alin. (2)-(13) din Regulamentul 1974/2006, devenind obligatorii pentru acesta, odată cu aprobarea de către Comisie a Programului National de Dezvoltare Rurala 2007-2013. Solicitanții care au depus cererea de ajutor pentru subpachetele aferente Măsurii 215 (inclusiv pentru subpachetele in discuție, respectiv 3 b si 4 b) și-au asumat obligația de a implementa standardele suplimentare de bunăstare a animalelor, astfel cum au fost acestea reglementate prin PNDR 2007-2013, având însă și dreptul corelativ de a primi sprijinul financiar nerambursabil, în forma și valoarea stabilite tot prin PNDR 2007-2013. PNDR are caracter obligatoriu și, în măsura în care Statul Român ar fi decis reducerea cuantumului sumelor cuvenite beneficiarilor pentru angajamentele asumate în cadrul Măsurii 215, era obligatorie modificarea PNDR-ului, în conformitate cu procedura reglementata de art. 9 din Regulamentul 1974/2006. Conform prevederilor art. 9 alin. (3) din Regulamentul 1974/2006, modificările PNDR-ului puteau fi efectuate doar până la data de 31 decembrie 2015, cu condiția ca acestea să fie notificate de către statele membre până la 31 august 2015. Statul Român nu a modificat PNDR 2007-2013, în condițiile în care erorile de calcul din metodologie au fost identificate de MADR, AFIR si APIA, cel mai probabil, în perioada decembrie 2015- ianuarie2016. - În privința încălcării prevederilor Ghidului solicitantului privind Măsura 215, arată că la momentul la care a fost depusă cererea de ajutor și cererile de plată (inclusiv cererea de plată aferentă anului IV de angajament, pentru care s-a emis Decizia de plată) Ghidul solicitantului aferent Măsurii 215 prevedea că sprijinul financiar nerambursabil cuvenit beneficiarilor, care și-au asumat angajamente în cadrul subpachetelor 3b si 4b pentru pui de carne, este de 14,29 EURO/UVM și, respectiv, de 29,49 EURO/UVM. Reducerea cuantumului sumelor cuvenite de la 14,29 EURO/UVM la 3,92 EURO/UVM și, respectiv, de la 29,49 EURO/UVM la 10,91 EURO/UVM încalcă prevederile Ghidului solicitantului. - În ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 4 alin. (3) și art. 77 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, susține că Ordinul nr. 826/2016 nu s-a limitat la implementarea măsurilor necesare adaptării angajamentelor la noile reglementări comunitare, ci a modificat și cuantumul finanțării nerambursabile, deși niciunul dintre actele normative în baza căruia a fost emis ordinul nu stabilește dreptul MADR de a modifica aceste sume. Astfel, ordinul a fost emis cu nerespectarea limitelor trasate prin actele normative de nivel superior. În ceea ce privește încălcarea normelor de drept material care reglementează principiul neretroactivității legii civile, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție, invocă faptul că, folosindu-se de un "artificiu", respectiv de instituirea unei obligații în sarcina fermierilor de a redepune cererile de plata pentru anul 2016 și clauzele de revizuire a angajamentelor, Ordinul nr. 826/2016 a reglementat și cu privire la perioada anterioară intrării în vigoare a acestuia. Astfel, pentru anul IV de angajament, corespunzător perioadei octombrie 2015 - octombrie 2016, cererile de plată au fost depuse de fermieri în perioada 16 octombrie -15 noiembrie 2015, însă, la acest moment MADR, în calitate de AM PNDR, era deja în întârziere în ceea ce privește adoptarea unor reglementări referitoare la adaptarea angajamentelor asumate în cadrul Măsurii 215 la noile reguli aplicabile din 2014. Astfel, prin Regulamentul 761 din 13 mai 2016 de derogare de la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 809/2014 s-a stabilit că, pentru anul 2016, datele finale care urmează să fie stabilite de statele membre și până la care trebuie depuse cererea unică, cererile de ajutor sau cererile de plată nu pot fi ulterioare datei de 15 iunie. Ca urmare, în ultimul moment posibil, la data de 9 iunie 2016, MADR a adoptat Ordinul nr. 826/2016 prin care a statuat că, pentru anul 2016, beneficiarii care au depus cereri de ajutor în conformitate cu prevederile Ordinului MADR nr. 239/2012 pot depune cereri de plată - până la data de 15 iunie 2016, conform prevederilor regulamentului comunitar anterior menționat. În realitate, pentru anul 2016, cererile de plată fuseseră deja depuse de beneficiari încă din perioada 16 octombrie - 15 noiembrie 2015. Ordinul nr. 826/2016 retroactivează în sensul că: - statuează și cu privire la cererile de plată depuse în anul 2015, când era în vigoare Ordinul MADR nr. 1125/2013; - pentru perioada 1 ianuarie 2016 - 10 iunie 2016 nu se mai poate vorbi de un efectiv estimat, ci de un efectiv realizat, iar perioada respectivă a fost acoperita tot de Ordinul MADR nr. 1125/2013; - noile cuantumuri se aplică pentru perioada anterioară intrării în vigoare. • Motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. - Hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, cu încălcarea principiilor comunitare ale protecției încrederii legitime, asumării răspunderii statului, securității juridice și previzibilității normelor juridice și cu greșita aplicare a principiului comunitar al bunei gestiuni financiare Cu privire la încălcarea art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, învederează că Ordinul nr. 826/2016 a fost emis pentru a corecta anumite greșeli de calcul realizate de către intimata parata MADR, iar aceste erori prejudiciază recurenta, ordinul fiind emis cu exces de putere publică. În esență, susține că MADR, în calitate de Autoritate de Management pentru PNDR, poartă întreaga răspundere cu privire la corectitudinea metodologiei de calcul a sprijinului financiar nerambursabil, nefiind permis acestei instituții să se derobeze de răspunderea care îi incumba în cazul în care, din culpa sa, au fost comise erori de calcul în metodologie. Or, pornind de la principiul de drept conform căruia nemo auditur propriam turpitudinem alegans (nimeni nu își poate invoca propria culpa în apărare), recurenta nu poate fi ținută să suporte consecințele acestor erori, prin reducerea cuantumului sprijinului financiar nerambursabil. În privința principiilor comunitare pretins încălcate și neanalizate de prima instanță, recurenta susține următoarele: 1. Principiul protecției încrederii legitime a fost încălcat, având în vedere, pe de-o parte, încălcarea așteptărilor legitime ale beneficiarilor Măsurii 215, prin emiterea unor documente care reduc sumele pe care aceștia sunt îndreptățiți iar, pe de altă parte, încălcarea dreptului beneficiarilor la un cadru juridic stabil și previzibil, fiind emise acte normative cu o putere juridică inferioară care modifică drepturile conferite beneficiarilor în temeiul unor acte normative cu o putere juridica superioară. 2. Principiul comunitar al asumării răspunderii statului, consacrat pe cale jurisprudențială, în Hotărârea CJUE din 5 martie 1996, Brasserie du pecheur SA/Bundesrepublik Deutschîand, C-46/93 si C-48/93, a fost cu evidență încălcat. 3. Principiul securității juridice sau al stabilității raporturilor juridice a fost încălcat având în vedere modificarea, prin adoptarea Ordinului nr. 826/2016, a unui angajament pe termen lung, în care recurenta a decis să se implice tocmai în considerarea cuantumului sprijinului, pe care intimata pârâtă MADR l-a modificat prin acest ordin. 4. Principiul previzibilității normelor juridice a fost încălcat, având în vedere, pe de-o parte, termenul exagerat de scurt în care a trebuit să depună noile cereri în temeiul Ordinului nr. 826/2016 iar, pe de altă parte, lipsa oricărei predictibilități, în condițiile în care PNDR 2007-2013 nu a fost modificat. Concluzionează că societatea beneficiază de drepturi câștigate, odată cu asumarea angajamentelor din cererea de ajutor, drepturi care nu mai pot fi afectate la acest moment. În drept, recurenta a invocat: art. 178 alin. (2), art. 483, art. 488 pct. 8 C. proc. civ. art. 1517 C. civ. art. 1, art. 2 alin. (1) lit. n), art. 8, art. 16, art. 20, art. 24 din Legea nr. 554/2004; Decizia Comisiei Europene nr. C (2008) 3831 din data de 16 iulie 2008 de aprobare a Programului National de Dezvoltare Rurala 2007-2013; Ghidul solicitantului aferent Măsurii 215; Ordinul MADR nr. 6/2013; Ordinul MADR nr. 43/2015; Ordinul MADR nr. 826/2016; art. 4 alin. (3), art. 77 din Legea 24/2000; art. 40 din Regulamentul 1698/2005; art. 9, art. 27 alin. (2)-(13), art. 48 alin. (2) din Regulamentul 1974/2006; art. 13 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 809/2014; art. 1 din Regulamentul de punere in aplicare (UE) nr. 761/2016; art. 31 alin. (3) din Constituție și art. 41 alin. (2) lit. (c) din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, art. 267 alin. (2) din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene și art. 2 alin. (1) din Legea 340/2009. 4. Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs formulate de către recurenta-reclamantă A., ca nefondată, precum și cenzurarea cuantumului eventualelor cheltuieli de judecată, în raport de complexitatea cauzei și activitatea desfășurată de apărător, în acord cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ. Totodată, intimatul-pârât a invocat în cuprinsul întâmpinării, excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește soluția pronunțată asupra excepției lipsei calității procesuale a pârâtului Ministrul agriculturii și dezvoltării rurale, având în vedere că recurenta-reclamantă nu a formulat critici de nelegalitate cu privire la aceasta. În susținerea poziției sale procesuale, intimatul a susținut următoarele chestiuni esențiale: Judecătorul național este singurul competent a decide dacă întrebările din cererea de sesizare a CJUE sunt relevante pentru soluționarea litigiului, nefiind suficient ca o parte să susțină că litigiul ridică o problemă de interpretare sau validitate a dreptului Uniunii Europene (UE) pentru ca instanța națională să se considere obligată să trimită o cerere pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare. Ordinul MADR nr. 826/2016 este un act normativ care are ca temei legal prevederi ale regulamentelor europene și respectă întru totul legislația românească în domeniu. Nota nr. x/16.10.2015 și nota nr. x/20.01.2016 sunt acte administrative în înțelesul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, cu caracter temporar și asigurător. Celelalte motive de anulare a Ordinului MADR nr. 826/2016 ce privesc pretinsa încălcare a principiului neretroactivității, securității juridice, previzibilității ori protecției încrederii legitime nu au fost supuse dezbaterii instanței de fond. Hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu aplicarea corectă a legii, împrejurarea că recurenta - reclamantă nu este mulțumită de felul în care instanța de fond s-a pronunțat nu poate constitui temei pentru admiterea recursului. 5. Alte aspecte procesuale relevante Prin încheierea de ședință din data de 9 decembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 indice 1 din C. proc. civ., până la soluționarea de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene a cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare, formulată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017, al cărui obiect era similar cu cel al dosarului pendinte. Urmare pronunțării de către C.J.U.E. a Hotărârii din data de 17 noiembrie 2022, în Cauza C443/2021, recurenta-reclamantă a solicitat, la data 23 martie 2023, reluarea judecății procesului, iar Înalta Curte, în temeiul art. 415 din C. proc. civ., a dispus repunerea cauzei pe rol, această soluție fiind consemnată în partea introductivă a încheierii de ședință din data de 4 octombrie 2023, ce face parte integrantă din prezenta decizie. Prin notele finale depuse de recurentă la data de 03.10.2023, aceasta a suplimentat argumentele cererii de recurs, urmare pronunțării Hotărârii CJUE în sensul că, recursul nu poate fi soluționat exclusiv prin raportare la această hotărâre, ci prin luarea în considerare și a următoarelor considerente: Trebuie avută în vedere puterea de lucru judecat a Deciziei ICCJ nr. 2647/2021, pronunțată în dosar nr. x/2017 și a Deciziei Curții de Apel Brașov nr. 32/202, pronunțată în dosarul nr. x/2016, în sensul că în cuprinsul acestor hotărâri s-a decelat asupra faptului că Ordinul nr. 826/2016 este act administrativ normativ (nu individual) care retroactivează și asupra aspectului de nelegalitate a operațiunilor și actelor pregătitoare emiterii ordinului, inclusiv Nota nr. x/20.01.2016. Trebuie avută în vedere jurisprudența CJUE (C-213/13, C-69/14, C-234/04/16.03.2006, C-126/97, C-224/01 și cea obligatorie a ICCJ (Decizia HP 45/2016) cu privire la protejarea autorității de lucru judecat a hotărârilor instanțelor naționale. Trebuie avut în vedere că Decizia de punere în aplicare C(2012) 3529 final a Comisiei din 25 mai 2012, prin care s-a introdus măsura 215, se bucură de prezumția de validitate, atâta timp cât nu a fost revocată sau anulată, și trebuia respectată de Statul Român, în considerarea art. 288, art. 291, art. 297 paragraful final TFUE, a jurisprudenței CJUE în cauza C-137/92 și a prevederilor art. 148 alin. (2) Constituția României. Intimatul pârât MADR a solicitat respingerea excepția puterii de lucru judecat, invocând, la rândul său autoritatea de lucru judecat din dosarul nr. x/2017, în cadrul căruia Înalta Curte de Casație și Justiție a respins capătul de cerere cu privire la anularea Ordinului nr. 826 din 9 iunie 2016, atacat și în prezenta cauză. II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra cererii de recurs Analizând hotărârile recurate, în raport și în limitele motivelor de casare, de actele și lucrările dosarului și de normele de drept incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed: Primordial, în privința recursului declarat împotriva încheierii din 07.06.2018, de respingere a cererii de sesizare a CJUE cu întrebările preliminare formulate, instanța de recurs constată că demersul recurentei a rămas lipsit de interes practic, urmare pronunțării de către CJUE a Hotărârii din data de 17 noiembrie 2022, în Cauza C-443/2021, până la pronunțarea căreia judecata prezentului recurs a fost suspendată în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 indice 1 din C. proc. civ. Întrucât prin această hotărâre, CJUE s-a pronunțat asupra chestiunilor de interpretare și aplicare a dreptului european incident, conținute în întrebările preliminare formulate și în prezenta cauză, o nouă cerere de sesizare a CJUE nu se impune, motiv pentru care nu se impune nici casarea încheierii de mai sus ori rejudecarea acestei cereri. În consecință, recursul împotriva încheierii din 07.06.2018 va fi respins. În continuare, cu privire la recursul declarat împotriva sentinței nr. 3816/27.09.2019, se reține că reclamanta a învestit instanța de judecată cu o acțiune în contencios administrativ având ca obiect anularea în parte a Ordinului MADR nr. 826/2016, pentru aprobarea modelului cererilor de plată, precum și a modelului formularelor de accesare a clauzei de revizuire a angajamentelor încheiate în cadrul măsurii 215 - Plăți în favoarea bunăstării animalelor - pachetul a) porcine și pachetul b) păsări, cu privire la pachetul păsări, categoria "pui de carne", subpachetele 3b și 4b, în următoarele circumstanțe esențiale ale litigiului: După adoptarea Deciziei C(2008) 3831 a Comisiei din 16 iulie 2008 de aprobare a programului de dezvoltare rurală al României pentru perioada de programare 2007-2013 (denumit în continuare "PNDR 2007-2013"), s-au adoptat dispoziții pentru îmbunătățirea condițiilor de bunăstare a animalelor. Prin Decizia C(2012) 3529 din 25 mai 2012, la cererea Statului Român, Comisia a inclus în PNDR 2007-2013 o măsură de ajutor sub forma unor plăți compensatorii pentru pierderile de venituri și costurile suplimentare suportate de fermierii care șiau asumat în mod voluntar implementarea unor standarde de îmbunătățire a condițiilor de bunăstare a animalelor (denumită în continuare "măsura 215"). În ceea ce privește păsările, se prevăd, în temeiul acestei măsuri, o plată anuală de 14,29 euro pe "unitate vită mare" (UVM) cu titlu de ajutor pentru îmbunătățirea condițiilor de bunăstare a păsărilor pe durata transportului (denumit în continuare "ajutorul pentru îmbunătățirea transportului") și o plată anuală de 29,49 euro/UVM cu titlu de ajutor pentru corectarea nivelului nitriților și nitraților din apa utilizată (denumit în continuare "ajutorul pentru îmbunătățirea apei"). O vizită de audit efectuată în România între 18 și 29 mai 2015 de Curtea de Conturi Europeană a evidențiat existența unor erori care au determinat niveluri de plăți excesive în cazul ajutoarelor acordate în temeiul măsurii 215. Ca urmare a acestor erori și pentru a reduce riscul unor plăți necuvenite, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (în continuare MADR), printr-o notă din 16.10.2015 a dispus oprirea plăților, până la adoptarea unei decizii de către Comisie, iar printr-o notă din 20 ianuarie 2016, a propus efectuarea unor plăți parțiale, calculate pe baza unor cuantumuri provizorii, reduse la 3,92 euro/UVM pentru ajutorul pentru îmbunătățirea transportului și la 10,91 euro/UVM pentru ajutorul pentru îmbunătățirea apei. Prin Ordinul nr. 826/2016 MADR a aprobat modelul cererilor de plată, precum și modelul formularelor de accesare a clauzei de revizuire a angajamentelor încheiate în cadrul măsurii 215 - Plăți în favoarea bunăstării animalelor - pachetul a) porcine și pachetul b) păsări, la valorile reduse. Reclamanta a susținut reducerea nelegală a sprijinului financiar aferent Măsurii 215 pachetul b) păsări. Prima instanță a respins acțiunea pentru două considerente majore. În primul rând, s-a reținut că prin ordinul contestat nu au fost luate măsurile care au atras nemulțumirea reclamantei, reducerea cuantumului plăților compensatorii și obligația depunerii cererilor de plată aferente anului IV de angajament și cererilor de plată cu noile cuantumuri reduse au fost luate prin notele anterioare emise de pârâtul MADR, Nota x/16.10.2015 și Nota nr. x/20.01.2016, acte administrative care nu au fost contestate de reclamantă. În al doilea rând, chiar în ipoteza în care Ordinul nr. 826/2016 este un act de sine stătător, nicio critică de nelegalitate nu poate fi primită întrucât măsurile dispuse prin notele anterioare au caracter temporar (până la luarea unei decizii finale de gestionare a erorilor contestate) și asigurator (pentru a preveni plata necuvenită a unor sume către beneficiari). Reclamanta a declarat recurs criticând hotărârea sub mai multe aspecte care pot fi grupate în două chestiuni esențiale: 1) Notele emise de pârât anterior Ordinului nr. 826/2016 nu sunt acte administrative întrucât nu produc efecte juridice în sensul legii contenciosului administrativ și 2) instanța de fond a procedat greșit neanalizând nici un motiv de nelegalitate a actului normativ atacat, motivele fiind fondate și conducând la admiterea acțiunii, așa cum aceasta a fost formulată și susținută. Întrucât în recurs s-au invocat trei motive de casare, prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte va proceda, mai întâi, la verificarea sentinței recurate în privința incidenței prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., care vizează situația în care s-au încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Invocând încălcarea dispozițiilor art. 9 alin. (2), art. 22 alin. (6) și art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., recurenta susține că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei, respectiv, asupra nelegalității parțiale a Ordinului nr. 826/2016. Contrar acestei susțineri, Înalta Curte constată că prin dispozitivul sentinței acțiunea reclamantei a fost respinsă ca neîntemeiată, fiind soluționat fondul cauzei. Motivele care susțin această soluție converg spre concluzia că OMADR nr. 826/2016 a fost emis în baza unor acte administrative ce se bucură de legitimitate