ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1450/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale- B., Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură-Centrul Județean Vâlcea, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale:

- Cuantumului de 3,92 euro/UVM/perioada de referinta a anului de angajament, prevăzut pentru categoria "Pui de carne" - Subpachetul 3b) Imbunatatirea conditiilor de bunastare a pasarilor pe durata transportului, din Anexa nr. 1 la Anexa nr. 2 a Ordinului și din Anexa nr. 1 la Anexa nr. 4 a Ordinului și a

- Cuantumului de 10,91 euro/UVM/perioada de referință a anului de angajament, prevăzut pentru categoria "Pui de carne" - Subpachetul 4b) Corectarea nivelului nitriților și nitraților din apa utilizată, din Anexa nr. 1 la Anexa nr. 2 a Ordinului și din Anexa nr. 1 la Anexa nr. 4 a Ordinului;

- Cuantumului de 14,29 euro/UVM/perioada de referinta a anului de angajament pentru categoria "Pui de carne" - Subpachetul 3b) Imbunatatirea conditiilor de bunastare a pasarilor pe durata transportului și a

- Cuantumului de 29,49 euro/UVM/perioada de referinta a anului de angajament pentru categoria "Pui de carne" - Subpachetul 4b) Corectarea nivelului nitritilor și nitratilor din apa utilizata;

2.1. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 3212 din 19.09.2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în ceea ce privește capetele de cerere privind anularea Deciziei nr. 8971/25.11.2016, Deciziei de plată nr. x/30.09.2016 emisă de APIA-CJV și a actelor și operațiunilor pregătitoare ce au stat la baza emiterii acestora și obligarea pârâtei APIA-CJV la repararea prejudiciului în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal.

Instanța a disjuns cauza cu privire la capetele de cerere privind anularea parțială a OMADR nr. 826/2016 și modificarea aceluiași ordin și obligarea MDAR la repararea prejudiciului aferent, fiind format un nou dosar.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că în prezenta cauză se solicită, pe de o parte, anularea în parte a ordinului MADR nr. 826 din 9 iunie 2016 pentru aprobarea modelului cererilor de plată, precum și a modelului formularelor de accesare a clauzei de revizuire a angajamentelor încheiate în cadrul măsurii 215-Plăți în favoarea bunăstării animalelor-pachetul a) porcine și pachetul b) păsări, publicat în Monitorul Oficial nr. 437 bis din 10 iunie 2016 și obligarea autorității emitente pârâte să emită un nou ordin prin care să facă modificările corespunzătoare în ordin, act administrativ normativ emis de o autoritate publică centrală, iar, pe de altă parte, anularea unor acte administrative privind finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene emise de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură-Centrul Județean Vâlcea, în aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 49/2015 și O.U.G. nr. 66/2011 și a actelor administrative normative ce conțin dispoziții procedurale de constatare și recuperare a creanțelor bugetare rezultate din nereguli, care privesc o creanță bugetară în sumă de 98.641,73 RON.

A reținut Curtea faptul că în cauza dedusă judecății chiar dacă cuantumurile pentru plățile acordate pentru subpachetele 3b) și 4) au fost stabilite prin Ordinul MADR nr. 826/9 iunie 2016, capetele de cerere privind anularea Deciziei nr. 8971 din 25.11.2016 emisă de pârâta APIA-CJ Vâlcea, anularea deciziei de plată nr. x/30.09.2016 și anularea tuturor actelor și operațiunilor pregătitoare care au stat la baza emiterii Deciziei de plată și a Deciziei de respingere a contestației nu sunt capete de cerere accesorii ci sunt capete de cerere principale, întrucât au finalitate de sine stătătoare, fiind emise în temeiul unor acte normative care prevăd o procedură judiciară specială de contestare. Având în vedere că actele atacate au fost emise de o autoritate regională a constatat Curtea că aparține competența de soluționare a cauzei secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, conform dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, Curtea a constatat că sunt inaplicabile cauzei dispozițiile art. 99 alin. (2) din C. proc. civ., dispoziții care prin ipoteză au la bază două sau mai multe capete principale, față de configurația acțiunii dedusă judecății compusă dintr-un capăt principal, având ca obiect anularea deciziei de plată, un capăt accesoriu, având ca obiect repararea prejudiciului produs prin pretinsul act administrativ vătămător, precum și o cerere adițională.

2.2. Hotărârea Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 48/2018 din 12 ianuarie 2018 a Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Instanța a constatat ivit un conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost adresată Curții de Apel București, reclamanta a solicitat atât anularea (în parte) a unui act administrativ cu caracter normativ emis de o autoritate centrală (Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 826/2016), cât și a unui act administrativ individual emis de o autoritate locală (decizia de plată nr. x/30.09.2016 emisă de APIA - Centrul Județean Vâlcea, împreună cu decizia de soluționare a contestației administrative aferente). De asemenea, s-a solicitat obligarea tuturor pârâților în solidar la repararea prejudiciului cauzat prin actele administrative contestate.

Plecând de la premisa că atât cererea de anulare a ordinului de ministru, cât și cererea de anulare a deciziei de plată constituie capete de cerere principale - altfel nu s-ar pune problema unei competențe materiale diferite în raport de fiecare petit și nici a posibilității disjungerii - Tribunalul reține că, potrivit art. 10 alin. (1) și (1)

1

din Legea nr. 554/2004, competența materială de soluționare a contestației îndreptate împotriva ordinului de ministru cu caracter normativ ar aparține curții de apel, iar pentru decizia de plată emisă de autoritatea locală APIA - CJ Vâlcea competența ar aparține tribunalului.

Tribunalul constată că, în speță, cauza cererii de chemare în judecată - înțeleasă ca fundament juridic al pretențiilor formulate de parte, este comună pentru toate capetele de cerere, fiind reprezentată de pretinsa nelegalitate a măsurii de diminuare a cuantumului sprijinului financiar nerambursabil de care reclamanta era îndreptățită să beneficieze în cadrul Măsurii 215, diminuare stabilită la nivel normativ prin ordinul de ministru contestat și implementată la nivel individual, în privința reclamantei, prin decizia de plată emisă de APIA - CJ Vâlcea.

Or, dată fiind cauza comună a capetelor de cerere deduse judecății prin aceeași acțiune, constată instanța că sunt aplicabile, în privința determinării competenței materiale de soluționare a acțiunii, prevederile art. 99 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt".

Reține instanța că dispozițiile citate sunt aplicabile și în materie de contencios administrativ, în raport de prevederile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, și câtă vreme nu se poate identifica vreo incompatibilitate între dispozițiile art. 99 C. proc. civ. și specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime.

Astfel fiind, tribunalul consideră că în mod corect reclamanta a învestit Curtea de Apel București cu soluționarea tuturor petitelor formulate prin acțiunea sa, întemeiate pe aceeași cauză.

II. Decizia ICCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două tribunale îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că reclamanta C. S.R.L., fostă A. S.R.L., a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune ce are ca obiect anularea unor acte administrative privind finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene emise de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură-Centrul Județean Vâlcea, în aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 49/2015 și O.U.G. nr. 66/2011 și a actelor administrative normative ce conțin dispoziții procedurale de constatare și recuperare a creanțelor bugetare rezultate din nereguli, care privesc o creanță bugetară în sumă de 98.641,73 RON.

Cu privire la capătul de cerere ce privește anularea parțială a Ordinului MADR nr. 826/2016, modificarea ordinului și obligarea la repararea prejudiciului aferent, Înalta Curte reține că instanța Curții de Apel a disjuns cauza cu privire la acest capăt de cerere și a dispus formarea unui nou dosar în competența de soluționare a acestei instanțe, văzând dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.

În privința competenței materiale de soluționare a cauzei, Înalta Curte în stabilirea regulatorului de competență are în vedere obiectul cererii introductive, reprezentat de cererea reclamantei privind anularea deciziei prin care a fost soluționată contestația formulate de reclamantă, înregistrată la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură -Centrul Județean Vâlcea, sub nr. x din 3.11.2016.

Potrivit art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestator la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004 modificată și completată.

Competența materială de soluționare a acțiunii formulate de reclamantă împotriva deciziei de soluționare a contestației, în speță este dată de conținutul prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deoarece actul este emis de o autoritate publică de nivel local- Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură -Centrul Județean Vâlcea.

Așadar, acțiunea se soluționează în fond de Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă, completul specializat în cauze de contencios administrativ și fiscal.

În acest sens este și Soluția de principiu adoptată în ședința judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din 19 octombrie 2015, potrivit căreia:

"În litigiile având ca obiect deciziile de soluționare a contestațiilor, atacate în temeiul art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, instanța competentă se determină în raport cu prevederile art. 10 alin. (1) și (1^1) din Legea nr. 554/2004, după cum urmează: conform art. 10 alin. (1^1) din Legea nr. 554/2004, cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel; conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice locale, se soluționează în fond de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului."

Cât privește dispozițiile art. 99 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că acestea nu sunt aplicabile dat fiind că între capetele de cerere principale nu există strânsa legătură prevăzută de dispozițiile menționate. Înalta Curte de Casație și Justiție are în vedere existența unor motive de nelegalitate specifice invocate de reclamantă cu privire la decizia de plată și decizia de soluționare a contestației atacate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta S.C. C. S.R.L. (fostă S.C. A. S.R.L.) în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale în persoana d-lui B., Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Vâlcea, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 martie 2018.