ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1549/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale în persoana d-lui B., Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Vâlcea, a solicitat:

a) Anularea în parte a Ordinului Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 826 din 9 iunie 2016 pentru aprobarea modelului cererilor de plată, precum și a modelului formularelor de accesare a clauzei de revizuire a angajamentelor încheiate în cadrul măsurii 215 - Plăți în favoarea bunăstării animalelor - pachetul a) porcine și pachetul b) păsări, publicat in Monitorul Oficial nr. 437 bis din data de 10 iunie 2016, în privința:

- Cuantumului de 3,92 euro/UVM/perioada de referință a anului de angajament, prevăzut pentru categoria "Pui de carne" - Subpachetul 3b) Imbunatatirea conditiilor de bunastare a pasarilor pe durata transportului, din Anexa nr. 1 la Anexa nr. 2 a Ordinului și din Anexa nr. 1 la Anexa nr. 4 a Ordinului și a

- Cuantumului de 10,91 euro/UVM/perioada de referinta a anului de angajament, prevazut pentru categoria "Pui de carne" - Subpachetul 4b) Corectarea nivelului nitriților și nitraților din apa utilizată, din Anexa nr. 1 la Anexa nr. 2 a Ordinului și din Anexa nr. 1 la Anexa nr. 4 a Ordinului;

b) Obligarea pârâților Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale la modificarea Ordinului Ministrului Agriculturii și Dezvoltarii Rurale nr. 826 din 9 iunie 2016 pentru aprobarea modelului cererilor de plată, precum și a modelului formularelor de accesare a clauzei de revizuire a angajamentelor încheiate în cadrul măsurii 215 - Plăți în favoarea bunăstării animalelor - pachetul a) porcine și pachetul b) păsări, publicat in Monitorul Oficial nr. 437 bis din data de 10 iunie 2016, în sensul introducerii în Anexa nr. 1 la Anexa nr. 2 a Ordinului și în Anexa nr. 1 la Anexa nr. 4 a Ordinului a

- Cuantumului de 14,29 euro/UVM/perioada de referinta a anului de angajament, pentru categoria "Pui de carne" - Subpachetul 3b) Imbunatatirea conditiilor de bunastare a pasarilor pe durata transportului și a

- Cuantumului de 29,49 euro/UVM/perioada de referinta a anului de angajament pentru categoria "Pui de carne" - Subpachetul 4b) Corectarea nivelului nitritilor și nitratilor din apa utilizata;

c) Anularea Deciziei nr. 8970 din 25.11.2016 emisă de APIA - Centrul Judetean Vâlcea, prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva Deciziei de plată nr. b.1.4VL002/30.09.2016;

d) Anularea Deciziei de plată nr. b.1.4VL002/30.09.2016 emisă de APIA - Centrul Județean Vâlcea;

e) Anularea tuturor actelor și operațiunilor pregătitoare care au stat la baza emiterii deciziei de plată și a deciziei de respingere a contestației, inclusiv Nota privind plățile acordate în cadrul Măsurii 215 - bună starea animalelor, emisă de Ministerul Agriculturii și Dezvoltarii Rurale sub nr. x din 20.01.2016 și Inștiințarea nr. 1800/08.03.2016 emisă APIA- Centrul Județean Vâlcea;

f) Obligarea pârâților MADR, AFIR și APIA la repararea prejudiciului suferit de reclamantă ca urmare a adoptării Ordinului MADR 826/2016, a emiterii Deciziei de plată și a Deciziei de respingere a contestatiei, prin efectuarea tuturor operațiunilor necesare pentru plată către reclamantă a diferenței de 222.390,27 RON, conform decontului justificativ aferent anului 4 de angajament, în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, sub sancțiunea plății unei amenzi în cuantumul prevăzut la art. 24 din Legea nr. 554/2004;

g) Obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Prin sentința nr. 3213 din 19.09.2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal:

- a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în ceea ce privește capetele de cerere privind anularea Deciziei nr. 8970/25.11.2016 a Deciziei de plată nr. b.1.4VL002/30.09.2016 emisă de APIA - Centrul Județean Vâlcea și a actelor și operațiunilor pregătitoare care au stat la baza emiterii acestora și obligarea pârâtei APIA - Centrul Județean Vâlcea la repararea prejudiciului, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă.

- a disjuns cauza cu privire la capetele de cerere privind anularea parțială a OMADR nr. 826/2016 și modificarea aceluiași ordin, precum și obligarea pârâților la plata de despăgubiri corespunzătoare și a dispus formarea unui nou dosar.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut că în prezenta cauză se solicită, pe de o parte, anularea în parte a Ordinului MADR nr. 826/9 iunie 2016 și obligarea autorității emitente pârâte să emită un nou ordin prin care să facă modificările corespunzătoare în ordin, act administrativ normativ emis de o autoritate publică centrală iar, pe de altă parte, anularea unor acte administrative privind finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene emise de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură-Centrul Județean Vâlcea, în aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 49/2015 și O.U.G. nr. 66/2011 și a actelor administrative normative ce conțin dispoziții procedurale de constatare și recuperare a creanțelor bugetare rezultate din nereguli, care privesc o creanță bugetară în sumă de 222.390,27 RON.

Chiar dacă cuantumurile pentru plățile acordate pentru subpachetele 3b) și 4) au fost stabilite prin Ordinul MADR nr. 826/9 iunie 2016, capetele de cerere privind anularea Deciziei nr. 8971 din 25.11.2016 de respingere a contestației, a Deciziei de plată nr. x/30.09.2016 emise de pârâta APIA-Centrul Județean Vâlcea precum și a tuturor actelor și operațiunilor pregătitoare care au stat la baza emiterii deciziei de plată și a deciziei de respingere a contestației nu sunt capete de cerere accesorii ci sunt capete de cerere principale, întrucât au finalitate de sine stătătoare, fiind emise în temeiul unor acte normative care prevăd o procedură judiciară specială de contestare.

Având în vedere că actele atacate au fost emise de o autoritate regională, curtea de apel a apreciat că revine competența de soluționare a cauzei secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, conform dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Totodată, față de configurația acțiunii deduse judecății, compusă dintr-un capăt principal, având ca obiect anularea deciziei de plată, un capăt accesoriu, având ca obiect repararea prejudiciului produs prin pretinsul act administrativ vătămător, precum și o cerere adițională, Curtea de apel a apreciat că nu este aplicabil art. 99 alin. (2) din C. proc. civ., care prin ipoteză presupune existența a două sau mai multe capete principale de cerere.

2.2. Prin sentința nr. 63 din 16 ianuarie 2018, Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței materiale și declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal; a constatat ivit un conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Plecând de la premisa că atât cererea de anulare a ordinului de ministru, cât și cererea de anulare a deciziei de plată constituie capete de cerere principale, tribunalul a reținut că, potrivit art. 10 alin. (1) și (1)

1

din Legea nr. 554/2004, competența materială de soluționare a contestației îndreptate împotriva ordinului de ministru cu caracter normativ ar aparține curții de apel, iar pentru decizia de plată emisă de autoritatea locală APIA - Centrul Județean Vâlcea, competența ar aparține tribunalului.

Însă, cauza cererii de chemare în judecată - înțeleasă ca fundament juridic al pretențiilor formulate de parte, este comună pentru toate capetele de cerere, fiind reprezentată de pretinsa nelegalitate a măsurii de diminuare a cuantumului sprijinului financiar nerambursabil de care reclamanta era îndreptățită să beneficieze în cadrul Măsurii 215, diminuare stabilită la nivel normativ prin ordinul de ministru contestat și implementată la nivel individual, în privința reclamantei, prin decizia de plată emisă de APIA - Centrul Județean Vâlcea.

Or, dată fiind cauza comună a capetelor de cerere deduse judecății prin aceeași acțiune, tribunalul a constatat că sunt incidente, în privința determinării competenței materiale de soluționare a acțiunii, prevederile art. 99 alin. (2) C. proc. civ., aplicabile și în materia de contencios administrativ, în raport de prevederile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Astfel fiind, tribunalul a apreciat că în mod corect reclamanta a învestit Curtea de Apel București cu soluționarea tuturor petitelor formulate prin acțiunea sa, întemeiate pe aceeași cauză.

Măsura disjungerii și a declinării unora dintre capetele de cerere, dispusă de Curtea de Apel București, apare ca fiind nelegală, în raport de dispozițiile art. 99 alin. (1) C. proc. civ., disjungerea și declinarea pentru ipoteza unei competențe materiale diferite în raport de diversele petite cuprinse în acțiunea formulată de parte fiind posibile numai dacă este vorba de capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, ceea ce în speță nu este cazul.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează.

Mai întâi, cu privire la limitele învestirii sale, Înalta Curte constată, din prezentarea circumstanțelor acestei cauze, că Tribunalul Vâlcea a fost învestit prin sentința de declinare a competenței de către Curtea de Apel București numai cu privire la capetele de cerere având ca obiect: anularea Deciziei nr. 8970/25.11.2016 de soluționare a contestației emisă de APIA - Centrul Județean Vâlcea; anularea Deciziei de plată nr. x/30.09.2016 emisă de APIA - Centrul Județean Vâlcea și a actelor și operațiunilor pregătitoare care au stat la baza emiterii acestora și obligarea pârâților la repararea prejudiciului, judecarea celorlalte capete de cerere fiind disjunsă.

Raportat la acest obiect, se reține că actele administrative contestate au fost emise în temeiul O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene/a fondurilor publice naționale aferente acestora, care reglementează o procedură specială de contestare a notelor sau proceselor-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, finalizată printr-o decizie de soluționare a contestației administrative.

Conform art. 51 din actul normativ menționat:

"(1) Decizia de soluționare a contestației este definitivă în sistemul căilor administrative de atac.

(2) Deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare."

Așadar, actul administrativ care poate fi atacat în fața instanței de contencios administrativ și fiscal competente este Decizia nr. 8970/25.11.2016 emisă în soluționarea contestației administrative împotriva Deciziei de plată nr. x/30.09.2016.

În litigiile având ca obiect deciziile de soluționare a contestațiilor, atacate în temeiul art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, instanța competentă se determină în raport cu prevederile art. 10 alin. (1) și alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, după cum urmează:

- conform art. 10 alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004, cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel;

- conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice locale, se soluționează în fond de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.

Cum, Decizia nr. 8970/25.11.2016 de soluționare a contestației administrative este emisă de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Vâlcea, autoritate publică asimilată autorităților locale și județene, competența materială revine tribunalului, prin aplicarea criteriului rangului autorității emitente, potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Cât privește dispozițiile art. 99 alin. (2) din C. proc. civ., se apreciază că acestea nu sunt aplicabile dat fiind faptul că între capetele de cerere principale nu există strânsa legătură prevăzută de dispozițiile menționate. Înalta Curte de Casație și Justiție are în vedere existența unor motive de nelegalitate specifice invocate de reclamantă cu privire la decizia de plată și decizia de soluționare a contestației atacate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. și pe pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Agenția Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Vâlcea, în favoarea Tribunalul Vâlcea, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 aprilie 2018.