ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1451/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,la data de 20.10.2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Vâlcea și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, anularea Deciziei nr. 2855 din 25.04.2016, emisă de către pârâta Agenția de Plați și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Vâlcea, prin care a fost respinsă contestația formulată de reclamantă împotriva Deciziei de plată nr. x/25.02.2016 și a Deciziei rectificative de plată nr. x/02.03.2016; anularea Deciziei de plată nr. x/25.02.2016 și a Deciziei rectificative de plată nr. x/02.03.2016, emise de către pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Vâlcea; anularea tuturor operațiunilor și actelor administrative pregătitoare care au stat la baza emiterii Deciziei de plată, a Deciziei rectificative și a Deciziei de respingere a contestației, inclusiv Nota privind plățile acordate în cadrul Măsurii 215 - bunăstarea animalelor, emisă de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale sub nr. x din 20.01.2016, actul denumit pașii procedurali privind reinstrumentarea cererilor aferente Măsurii 215 - Plați în favoarea bunăstării animalelor, emis de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură sub nr. x/2016 și înștiințarea nr. x/08.03.2016 emisă de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Vâlcea; obligarea pârâtelor MADR, AFIR și APIA la repararea prejudiciului suferit de reclamantă ca urmare a emiterii Deciziei de plată, a Deciziei rectificative și a Deciziei de respingere a contestației, prin efectuarea tuturor operațiunilor necesare pentru plata către reclamantă a diferenței de 1.285.221,42 RON (reprezentând echivalentul a 286.700,59 euro, la cursul de 4,4828 RON/euro - menționat în Decizia de plată inițială și în Decizia rectificativă), conform cererii de plată aferentă perioadei octombrie 2014- octombrie 2015 și a deconturilor justificative, în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, sub sancțiunea plății unei amenzi în cuantumul prevăzut la art. 24 din Legea nr. 554/2004.

2.1. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 821 din 09.03.2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței materiale și teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, sub aspectul competenței materiale, faptul că solicitarea reclamantei de anulare a deciziilor emise de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură-Centrul Județean Vâlcea reprezintă capătul principal de cerere, și văzând că actele atacate sunt emise de o autoritate publică de nivel local, în temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 instanța a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului.

În ceea ce privește competența teritorială, Curtea a reținut faptul că dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 stabilesc o competență teritorială alternativă, fiind deopotrivă competente atât instanța de la domiciliul reclamantului, cât și cea de la domiciliul pârâtului, și constatând că atât reclamanta, cât și pârâta au sediul în raza de competență a Tribunalului Vâlcea a dispus declinarea competenței teritoriale la această instanță.

2.2. Hotărârea Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă

Prin sentința civilă nr. 1010/2017 din 31 mai 2017 a Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă, completul specializat în litigii de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția de necompetență materială și a fost admisă excepția necompetenței teritoriale. Instanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, sub aspectul competenței materiale, faptul că determinarea competenței materiale este dată de poziționarea autorității publice emitente a actelor atacate în sistemul autorităților publice și constatând că actele atacate sunt emise de o autoritate publică de nivel local, în mod corect tribunalul este instanța competentă material să soluționeze cauza dedusă judecății.

Cu privire la competența teritorială, instanța reține aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care prevăd o competență teritorială alternativă. Astfel, instanța a reținut că nu este vorba de o normă de ordine publică, neputând fi echivalată cu o competență exclusivă, astfel încât, văzând faptul că reclamanta și-a manifestat opțiunea de a fi judecată de o instanță aflată în București și pentru că nu a fost invocată excepția de necompetență teritorială de către pârâta din cererea principală a dispus declinarea cauzei în favoarea Tribunalului București.

Totodată, instanța a reținut că pârâtei AFIR nu-i poate fi recunoscut interesul în invocarea excepției de necompetență teritorială, întrucât aceasta este pârâtă într-o cerere cu caracter accesoriu.

2.3. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 5224 din 20 septembrie 2017 a Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Instanța a constatat ivit un conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că sunt aplicabile în cauză prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în conformitate cu care "reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția de necompetență teritorială".

A reținut instanța că nu se poate reține, contrar celor menționate de Tribunalul Vâlcea, faptul că dispozițiile art. 10 alin. (3) care reglementează competența teritorială alternativă, ar putea fi echivalată cu o competență exclusivă, nefiind astfel de ordine publică și neputând fi invocată din oficiu.

Mai mult, se reține că necompetența teritorială a fost invocată de către pârâta Agenția pentru Finanțarea Investitiilor Rurale, iar, potrivit art. 130 din C. proc. civ., necompetența teritorială poate fi invocată de către oricare dintre pârâți, fără a exista o condiționare sub aspectul calității de pârât din cadrul cererii principale sau din cadrul unei cererii accesorii, incidentale sau adiționale.

Norma de competență teritorială din materia contenciosului administrativ a fost reglementată în favoarea reclamantului, iar raportarea la alte elemente decât cele stipulate de normele de competență nu este permisă, deoarece ar însemna o adăugare la lege.

A reținut instanța că sediul/domiciliul părților, atât al reclamantei, cât și al pârâtei emitente a actelor administrative contestate, respectiv Agenția de Plăți și Inevenție pentru Agricultură -Centrul Județean Vâlcea, este în raza de competență a Tribunalului Vâlcea, și în acord cu sentința pronunțată de Curtea de Apel Bucuresti, a constatat că aparține Tribunalului Vâlcea competența teritorială de soluționare a cauzei.

II. Decizia ICCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două tribunale îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune ce are ca obiect anularea unor acte administrative emise de o autoritate de nivel local.

În privința competenței materiale de soluționare a cauzei, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, așa cum în mod corect au reținut instanțele sesizate cu soluționarea cererii de chemare în judecată pendinte.

În ceea ce privește competența teritorială, Înalta Curte reține aplicarea în cauză a prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 în conformitate cu care "reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția de necompetență teritorială".

În materia contenciosului administrativ competența teritorială este o competență alternativă, stabilindu-se astfel un beneficiu în favoarea reclamantului, pentru considerații care urmăresc o protecție mai bună a drepturilor și intereselor legitime ale cetățenilor, de a opta între cele două instanțe deopotrivă competente teritorial la momentul formulării cererii.

În cauza de față, reclamanta, cu sediul în comuna Francesti, județul Vâlcea, a chemat în judecată pe pârâta emitentă a actelor atacate, autoritate de nivel public local, APIA-Centrul Județean Vâlcea, cu sediul în Râmnicu-Vâlcea, județul Vâlcea și pe pârâtele AFIR, APIA și MADR, autorități publice de nivel central, toate cu sediul în București.

Înalta Curte reține că este stabilită competența teritorială de soluționare a cauzei în raport de regulile stabilite de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și de normele de procedură prevăzute de dispozițiile C. proc. civ.

Văzând faptul că părțile cauzei, raportat la capătul principal de cerere, au sediul în județul Vâlcea, în raza de competență a Tribunalului Vâlcea și constatând că a fost invocată excepția de necompetență teritorială de unul dintre pârâți, prin întâmpinarea formulată, așa cum dispun expres prevederile art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, completul specializat în soluționarea cauzelor de contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte reține că este greșită aprecierea Tribunalului Vâlcea, în sensul că nu justifică un interes în invocarea excepției de necompetență teritorială de către una dintre pârâtele din cererea accesorie a reclamantei, având în vedere faptul că legea nu distinge cu privire la acest fapt, iar invocarea excepției a fost făcută de către un pârât prin întâmpinarea depusă în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Vâlcea și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 martie 2018.