ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2069/2025

Ședința publică din data de 9 aprilie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L. (fostă B. S.R.L.), în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Vâlcea, a solicitat:

- anularea în parte a Ordinului Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 826 din 9 iunie 2016 pentru aprobarea modelului cererilor de plată, precum și a modelului formularelor de accesare a clauzei de revizuire a angajamentelor încheiate în cadrul măsurii 215 - Plăți în favoarea bunăstării animalelor - pachetul a) porcine și pachetul b) păsări, publicat în Monitorul Oficial nr. 437 bis din data de 10 iunie 2016, în privința cuantumului de 3,92 euro/UVM/perioada de referință a anului de angajament, prevăzut pentru categoria "Pui de carne" - Subpachetul 3b) Imbunătățirea condițiilor de bunăstare a păsărilor pe durata transportului, din Anexa nr. 1 la Anexa nr. 2 a Ordinului și din Anexa nr. 1 la Anexa nr. 4 a Ordinului și a cuantumului de 10,91 euro/UVM/perioada de referință a anului de angajament, prevăzut pentru categoria "Pui de carne" - Subpachetul 4b) Corectarea nivelului nitriților și nitraților din apa utilizată, din Anexa nr. 1 la Anexa nr. 2 a Ordinului și din Anexa nr. 1 la Anexa nr. 4 a Ordinului;

- obligarea pârâților Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale la modificarea Ordinului Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 826 din 9 iunie 2016 pentru aprobarea modelului cererilor de plată, precum și a modelului formularelor de accesare a clauzei de revizuire a angajamentelor încheiate în cadrul măsurii 215 - Plăți în favoarea bunăstării animalelor - pachetul a) porcine și pachetul b) păsări, publicat în Monitorul Oficial nr. 437 bis din data de 10 iunie 2016, în sensul introducerii în Anexa nr. 1 la Anexa nr. 2 a Ordinului și în Anexa nr. 1 la Anexa nr. 4 a Ordinului a cuantumului de 14,29 euro/UVM/perioada de referință a anului de angajament pentru categoria "Pui de carne" - Subpachetul 3b) Imbunătățirea condițiilor de bunăstare a păsărilor pe durata transportului și a cuantumului de 29,49 euro/UVM/perioada de referință a anului de angajament pentru categoria "Pui de carne" - Subpachetul 4b) Corectarea nivelului nitriților și nitraților din apa utilizată;

- anularea Deciziei nr. 8971 din 25.11.2016, emisă de către pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Vâlcea, prin care a fost respinsă contestația sa împotriva Deciziei de plată nr. b.1.4VL004/30.09.2016;

- anularea Deciziei de plată nr. b.1.4VL004/30.09.2016, emisă de pârâta Agentia de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Vâlcea;

- anularea tuturor actelor și operațiunilor pregătitoare care au stat la baza emiterii Deciziei de plată și a Deciziei de respingere a contestației, inclusiv Nota privind plățile acordate în cadrul Măsurii 215 - bunăstarea animalelor, emisă de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale sub nr. x din 20.01.2016 și Instiințarea nr. 1801/08.03.2016 emisă de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Vâlcea;

- obligarea pârâților MADR, AFIR și APIA la repararea prejudiciului suferit ca urmare a adoptării Ordinului MADR 826/2016, a emiterii Deciziei de plată și a Deciziei de respingere a contestației, prin efectuarea tuturor operațiunilor necesare pentru plata către reclamantă a diferenței de 98.641,73 RON, conform decontului justificativ aferent anului 4 de angajament, în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, sub sancțiunea plătii unei amenzi în cuantumul prevăzut la art. 24 din Legea 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 3212 din 19.09.2017, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a capetelor de cerere privind anularea deciziilor emise de APIA - Centru județean Vâlcea, a actelor și operațiunilor care au stat la baza emiterii lor și repararea prejudiciului în favoarea Tribunalului Vâlcea. Capetele de cerere privind anularea parțială a OMADR nr. 826/2016, modificarea aceluiași ordin și obligarea MADR la repararea prejudiciului aferent au fost disjunse, fiind constituit prezentul dosar.

Prin sentința civilă nr. 3815/27.09.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2017 s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului ministrul agriculturii și dezvoltării rurale; a fost respinsă acțiunea formulată împotriva pârâtului ministrul agriculturii și dezvoltării rurale ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitatea procesuală pasivă; a fost respinsă acțiunea formulată împotriva pârâtului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 4971/26.10.2021, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. (fostă B. S.R.L.) împotriva sentinței civile nr. 3815 din 27 septembrie 2018 și a încheierii din data de 7 iunie 2018 pronunțate de Curtea Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a casat hotărârile recurate și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a CAF (veche) la data de 15.03.2023 sub numărul de dosar x/2017 în vederea rejudecării, ulterior, la data de 15/03/2023, fiind versionat în cadrul completului nr. 3 Fond al secției a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub numărul de dosar x/2017

Prin sentința civilă nr. 1951 din 4 decembrie 2023 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. (fostă B. S.R.L.), în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 1951 din 4 decembrie 2023 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului a arătat că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., întrucât, prin hotărârea dată, instanța a încălcat puterea de lucru judecat a Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2647/22.04.2021 (dosar nr. x/2017) și a Deciziei Curții de Apel Brașov nr. 32/R/26.01.2021 (dosar nr. x/2016), respectiv, regula cuprinsă în art. 430 coroborat cu art. 431 alin. (2) C. proc. civ., privind efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.

Recurenta a arătat că în considerente instanței de fond se menționează:

"In secundar, cu privire la puterea de lucru judecat invocată, prin raportare la decizia Curtii de Apel Brașov nr. 32/R/2021 în dosarul nr. x/2016 și Decizia ICCJ nr. 2647/2021 în dosarul x/2017, Curtea retine ca aceste hotărâri privesc subpachetele 3a si 5a (porcine), obiect diferit de cauza de față. In plus, Curtea observă că aceste hotărâri judecătorești au fost pronunțate anterior pronunțării hotararii CJUE în cauza C-443/21 (...)".

În opinia recurentei aceste considerente nu sunt legale, întrucât încalcă puterea de lucru judecat (componenta res judicata) a Deciziei Curtii de Apel Brasov nr. 32/R/2021 și a Deciziei Inaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2647/2021.

Mai mult decât atât, nelegalitatea considerentelor instanței de fond rezultă și mai clar din faptul că motivele care au stat la baza deciziei civile nr. 32/26.01.2021 a Curții de Apel Brașov nu au vizat principiile încrederii legitime și securității juridice, ci alte aspecte (identice cu cele invocate în prezenta cauza), care sunt extrem de relevante.

Rezultă, așadar, că cele două hotărâri definitive, care au putere de lucru judecat în prezenta cauză, nu au fost pronunțate cu nerespectarea normelor europene, astfel cum acestea din urmă au fost interpretate de către CJUE.

In al doilea rând, faptul că respectivele hotărâri privesc subpachetele 3a si 5a (porcine) nu este apt să înlăture puterea de lucru judecat a acestor hotărâri, întrucât, contrar considerentelor instanței de fond, atât obiectul, cât și cauza juridică sunt identice cu cele din prezenta cauză, respectiv: obiectul constă în cererea de anulare parțială a Ordinului MADR nr. 826/2016, în ce privește dispozitiile prin care a fost redus sprijinul financiar aferent măsurii 215, iar cauza juridică constă în descoperirea de către autoritățile publice a propriilor erori de calcul - atât în cazul subpachetelor 3a și 5a (porcine), cât și în cazul subpachetelor 3b si 4b (păsări). Motivele de drept reținute de Curtea de Apel Brașov și de Inalta Curte de Casație și Justiție sunt identice în cazul tuturor subpachetelor și, pe cale de consecință, instanța nu poate înlătura puterea de lucru judecat doar pe motiv că hotărârile privesc alte subpachete.

Din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea următoarelor norme de drept material: art. 148 din Constituția României; art. 288, 291, 297 paragraful final din TFUE; Hotărârile pronunțate de CJUE, în temeiul art. 267 TFUE, care consacră prezumția de validitate a actelor emise de instituțiile comunitare; Decizia Comisiei Europene nr. C (2008) 3831 din 16.07.2008 de aprobare a Programului Național de Dezvoltare Rurală 2007-2013 ("PNDR"); Decizia de punere în aplicare C(2012) 3529 final a Comisiei din 25.05.2012 de modificare a PNDR, în sensul introducerii Măsurii 215 (și inclusiv de reglementare a cuantumurilor aferente fiecărui subpachet); art. 9 alin. (3) din Regulamentul nr. 1974/2006; art. 18 și 19 din Regulamentul 1698/2005; prevederile art. 4 alin. (3) și art. 77 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative; art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 7 alin. (5) din C. civ., care reglementează principiul neretroactivității legii civile; art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, care definește notiunea de "exces de putere", precum și cu încălcarea principiului asumării răspunderii statului.

Prin sentința recurată, instanța de fond a încălcat prevederile art. 148 alin. (2) din Constituția României, precum și dispozițiile de drept comunitar, prin aceea că nu a dat prevalență dreptului Uniunii Europene, aplicabil în speță.

Instanța de fond trebuia să analizeze cauza nu doar prin prisma Deciziei CJUE pronunțată în cauza C-443/21, ci și prin luarea în considerare și aplicarea prevederilor obligatorii ale dreptului comunitar, pe care dacă le-ar fi aplicat, ar fi ajuns la o soluție contrară, respectiv aceea că nu se poate exclude de la aplicare Decizia Comisiei de aprobare/modificare a PNDR, chiar dacă ar exista neconcordanțe între aceasta și art. 40 alin. (3) din Regulamentul 1698/2005, iar cauza nu se putea rezolva legal doar prin aplicarea principiilor încrederii legitime și securității juridice, astfel cum au fost interpretate acestea de CJUE în Cauza C-443/21.

Instanța de fond s-a substituit CJUE și a considerat nevalidă Decizia Comisiei, deși art. 288 TFUE și prezumția de validitate a actelor organelor Uniunii o împiedica să facă acest lucru, astfel că, înlăturând-o de la aplicare, a încălcat în mod direct prevederile art. 288 TFUE și prezumția de validitate a deciziilor Comisiei, prin aceea că a ignorat caracterul obligatoriu al deciziilor Comisiei față de statul român precum și prevalența acestora față de actele interne adoptate de statul român și care au fost atacate pentru nelegalitate în prezenta cauză, iar această chestiune nu are nicio legătură cu ceea ce CJUE a interpretat în cauza C-443/21.

Astfel cum se arată în art. 9 alin. (3) din Regulamentul nr. 1974/2006, de asemenea încălcat de instanța de fond, Decizia CE de aprobare a Măsurii 215 nici nu mai putea fi modificată, fiind și din această perspectivă un act obligatoriu, inclusiv pentru Comisie.

Cu privire la acest aspect, în Hotărârea Tribunalului Uniunii din 18.01.2023 (considerată, în mod greșit ca nefiind relevantă de instanța de fond), rămasă definitivă, prin care a fost admisă acțiunea Statului Român și s-a dispus anularea Deciziei de punere în aplicare (UE) 2020/1734 a Comisiei din 18 noiembrie 2020 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) în măsura în care aceasta exclude anumite cheltuieli pe care România le-a angajat în cadrul FEADR pentru exercițiile financiare 2017-2019, în cuantum de 18717 475,08 euro.

Contrar considerentelor instanței de fond, această hotărâre privește și actele de drept comunitar incidente și în speța de față, fiind extrem de relevantă în soluționarea prezentei cauze.

Deci, pornind de la aceste considerente extrem de pertinente ale Tribunalului, perfect valabile și în speța de față, rezultă că instanța de fond, deși avea și obligația să ia în considerare dispozitivul Hotărârii CJUE dată în cauza C-443/21 privind interpretarea dată din perspectiva art. 40 alin. (3) din Regulamentul 1698/2005, art. 58 alin. (1) din Regulamentul 1306/2013 și a principiilor protecției încrederii legitime și securității juridice, avea totodată obligația să constate că chiar în prezența acestei interpretări a CJUE, există norme de drept comunitar care se impuneau a fi analizate și aplicate în speță, independent de interpretarea CJUE din cauza în discuție. Una dintre aceste chestiuni vizează, în acord cu Tribunalul Uniunii, împrejurarea că, deși din perspectiva redată de CJUE în cauza C-443/21, prevederile comunitare citate și cele două principii nu se opun adoptării de către Statul Român a unor acte interne contrare PNDR, totuși, Statul Român nu putea adopta acte interne contrare Deciziei de aprobare a PNDR și a Măsurii 215, pentru că aceasta nu mai putea fi modificată și, totodată, avea un caracter obligatoriu așa cum indica art. 288 TFUE.

Astfel, prin neaplicarea cu prioritate a Deciziei de aprobare/modificare a PNDR față de dreptul intern, indiferent de interpretarea dată de CJUE în cauza C-443/21, instanța de fond a încălcat și prevederile art. 18 și 19 din Regulamentul 1698/2005, astfel cum a reținut și Tribunalul Uniunii în cauza de mai sus.

Instanța de fond a încălcat și dispozițiile art. 4 alin. (3) și art. 77 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Emiterea Ordinului 826/2016 a avut ca scop adaptarea angajamentelor încheiate în cadrul Măsurii 215 la noul cadru juridic aplicabil, respectiv PNDR 2014-2020, în condițiile în care angajamentele au fost asumate pe o durata de 5 ani, intrând astfel și sub incidenta PNDR 2014-2020.

Însă, Ordinul 826/2016 nu s-a limitat la implementarea măsurilor necesare adaptării angajamentelor la noile reglementări comunitare, ci a modificat și cuantumul finanțării nerambursabile, deși niciunul din actele normative în baza căruia a fost emis Ordinul nu stabilește dreptul MADR de a modifica aceste sume.

Așadar, pe lângă organizarea aplicării regulamentelor comunitare și a actelor normative naționale menționate în Preambul, în sensul modificării perioadelor de angajament și a datelor limită de depunere a cererilor de plată, intimatul-pârât MADR a "profitat" de ocazie pentru a "îndrepta" o eroare identificată în metodologia de calcul a ratelor de sprijin aferente Măsurii 215, prin reducerea cuantumului aferent subpachetelor 3 b și 4 b - deși nu avea nicio bază legală în acest sens.

Redând reținerile instanței de fond referitoare la motivul de nulitate a Ordinului 826/2016 pentru încălcarea principiului neretroactivității legii civile, recurenta a susținut că, în realitate, dispozițiile rectificative cuprinse în Ordin se referă la o perioada anterioară datei de 10.06.2016 (data intrării în vigoare a Ordinului), ceea ce contravine principiului neretroactivității legii civile.

Or, pentru a nu fi retroactiva, o dispoziție legală rectificativă nu poate viza decât perioada care începe odată cu intrarea în vigoare a acestei dispoziții, nefiind legală "rectificarea" pentru o perioadă anterioară intrării în vigoare a normei.

În cauza de față, folosindu-se de un "artificiu", respectiv de instituirea unei obligații în sarcina fermierilor de a redepune cererile de plată pentru anul 2016 și clauzele de revizuire a angajamentelor, Ordinul 826/2016 a reglementat și cu privire la perioada de dinaintea intrării în vigoare a acestuia - ceea ce încalcă, în mod direct și flagrant, dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție.

Sentința recurată a fost dată inclusiv cu încălcarea art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, a principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans, precum și a principiului asumării răspunderii statului.

Pe cale de consecință, întrucât Ordinul 826/2016 a fost emis pentru a corecta anumite greșeli de calcul realizate de către intimatul-pârât MADR, iar aceste erori prejudiciază societatea, alături de toți beneficiarii Măsurii 215, fără a putea fi imputată nicio culpă a acestora din urmă a considerat recurenta că Ordinul a fost emis cu exces de putere publică, impunându-se sancționarea corespunzător a acestei conduite nelegale a intimatului.

Cu privire la încălcarea principiului asumării răspunderii statului, recurenta a susținut că acest principiu a fost consacrat numai pe cale jurisprudențială, motiv pentru care analiza acestuia trebuie realizată prin referire la dispozitivul Hotărârii CJUE din 5 martie 1996, Brasserie du pecheur SA/Bundesrepublik Deutschland, C-46/93 și C-48/93 - aceasta fiind incidentă în cauză, contrar celor reținute de prima instanță. Pe cale de consecință, în cauză este incident principiul comunitar al asumării răspunderii statului, toate condițiile cuprinse de CJUE în jurisprudența sa anterior menționată fiind indeplinite.

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentința recurată este temeinică și legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situației de fapt reținute, nefiind susceptibilă de criticile formulate.

Cu privire la plata cheltuielilor de judecată, a solicitat respingerea sau reducerea acestora.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea dosarului de recurs la data de 27 martie 2025, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele instanței de recurs

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Înalta Curte constată că situația de fapt reținută de instanța de fond este următoarea:

La data de 14.11.2012, C. S.R.L. a depus la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, Centrul Județean Vâlcea, cererea de ajutor privind Măsura 215 - plăți privind bunăstarea animalelor - pachetul b) - pasări, prin care a solicitat sprijin financiar nerambursabil în scopul îmbunătățirii calității vieții animalelor dintr-un număr de 6 ferme de creștere pui de carne.

La data de 18.01.2013, după intrarea în vigoare a Ordinului MADR nr. 239/2012, C. S.R.L. a redepus la Agenția de Plați si Intervenție pentru Agricultură, Centrul Județean Vâlcea, cererea de ajutor privind Măsura 215 - plăți privind bunăstarea animalelor - pachetul b) - pasări, prin care a solicitat sprijin pentru îmbunatățirea calității vieții animalelor din cele șase ferme, la care a adăugat-o pe cea din localitatea Budești, județul Vâlcea.

La data de 16.10.2015, C. S.R.L. a informat APIA Centrul Județean Vâlcea cu privire la transferul integral al D. către reclamanta B. S.R.L. (în prezent A. SRL).

La data de 12.11.2015, reclamanta a depus la APIA Centrul Județean Vâlcea cererea de plată pentru anul IV de angajament, corespunzător perioadei octombrie 2015 - octombrie 2016, pentru D., subpachetele 1b, 2b, 3b, 4b si 5b. În cererea de plată a luat în considerare cuantumurile ratelor de sprijin menționate în Ordinul MADR nr. 1125/2013, respectiv 14,29 euro/uvm/an aferent subpachetului 3b și 29,49 euro/uvm/an aferent subpachetului 4b.

La data de 08.03.2016, APIA Centrul Județean Vâlcea a înștiințat reclamanta că au fost identificate erori cu impact asupra angajamentelor încheiate in cadrul Măsurii 215 și, având în vedere riscul asociat constatării unor erori sistemice in implementarea Măsurii 215, structurile decizionale competente din cadrul Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale au decis că, până la finalizarea discuțiilor cu reprezentanții ECA (Curtea Europeană de Conturi) si DG AGR1, să se efectueze plata pentru angajamentele încheiate corespunzător ratelor de sprijin recalculate în urma identificării erorilor în metodologia de calcul. Noile rate de sprijin vor fi utilizate pentru cererile de plată, respectiv deconturile justificative care sunt depuse și neplătite și cele care urmează a fi depuse.

Cauza reducerii sprijinului financiar nerambursabil aferent subpachetelor 3b si 4b a fost reprezentată de o "eroare sistemică in implementarea Măsurii 215".

Prin Nota nr. x/16.10.2015 emisă de pârâtul MADR, s-a dispus sistarea plăților atât pentru pachetul 215 a), cât și pentru pachetul 215 b), și reinstrumentarea dosarelor care au fost autorizate la plată, dar pentru care plățile nu au fost încă efectuate, iar prin Nota nr. x din 20.01.2016 s-a dispus efectuarea parțială a plăților pentru toate categoriile de animale eligibile pentru subpachetele 3a și 5a ale Pachetului a - bunăstarea porcilor, pentru toate categoriile de păsări eligibile pentru subpachetul 3b al Pachetului b - bunăstarea păsărilor și pentru toate categoriile pui de carne și pui de curcă pentru subpachetul 4b al Pachetului b, având în vedere riscul asociat constatării unor erori sistematice în implementarea Măsurii 215, până la luarea unei decizii finale de gestionare a situației semnalate, cu scopul reducerii riscului de acordare a unor plăți necuvenite către beneficiarii Măsurii 215.

Pârâtul MADR a constatat că în perioada 18-29 mai 2015 a avut loc o misiune de audit a ECA (EUROPEAN COURT OF AUDITORS - Curtea Europeană de Conturi), care a vizat implementarea măsurii 215. În concluziile preliminare se fac referiri la unele erori de calcul în metodologie, atât pentru pachetul adresat creșterii porcilor, cât și pentru pachetul adresat creșterii păsărilor, erori care nu au fost identificate pe parcursul procesului de negociere a fișei tehnice a Măsurii 215 cu serviciile Comisiei Europene. Plățile au fost reduse, până la finalizarea discuțiilor cu reprezentanții ECA și DG AGRI. și a fost luată și măsura reinstrumentării dosarelor care au fost autorizate la plată, dar pentru care plățile nu au fost efectuate până la aprobarea acestei note.

Prin Ordinul Ministrului Agriculturii si Dezvoltării Rurale nr. 826 din 9 iunie 2016 pentru aprobarea modelului cererilor de plată, precum și a modelului formularelor de accesare a clauzei de revizuire a angajamentelor încheiate în cadrul măsurii 215 - Plăți în favoarea bunăstării animalelor - pachetul a) porcine și pachetul b) păsări, publicat in Monitorul Oficial nr. 437 bis din data de 10 iunie 2016, s-au aprobat modelele cererilor de plată pentru măsura 215, s-a stabilit că pot depune cereri de plată conform acestor modele cei care au depus cereri în baza ordinelor anterioare, că cererile pot fi depuse până la data de 15 iunie 2016 și vor acoperi efectivul estimat a fi realizat în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2016, iar cererile de plată depuse pentru anul 2015 sunt amendate prin clauza revizuire.

Ca urmare a emiterii notei și a ordinului contestat, reclamanta a depus la APIA Centrul Județean Vâlcea clauza de revizuire privind angajamentele aferente Măsurii 215 - Plați privind bunăstarea animalelor, Pachetul b) Plați în favoarea bunăstării pasărilor, cererea de plată aferentă perioadei 01 ianuarie - 31 decembrie 2016 și decontul justificativ pentru perioada 16.10.2015-31.12.2015.

La data de 30.09.2016, APIA Centrul Județean Vâlcea a emis Decizia de plată prin care a stabilit drepturile reduse în sensul celor arătate anterior.

Cu privire la caracterul definitiv sau temporar al măsurii adoptate de pârât, a mai reținut instanța de fond faptul că, deși inițial reducerea a fost concepută ca o măsură provizorie, sub forma unor plăți parțiale până la finalizarea controlului, procedura desfășurată de Curtea Europeană de Conturi a fost finalizată cu emiterea de către Comisia Europeană a Deciziei de excludere de la finanțare (2018/873), iar această decizie a rămas definitivă prin respingerea acțiunii Statului Român, ca inadmisibilă - Ordonanța Tribunalului Uniunii Europene pronunțată în cauza T-530/18 din 30.04.2019. În concluzie, măsura de reducere a valorii plăților este definitivă.

Prin sentința recurată a fost soluționată, ca urmare a disjungerii dispuse din dosarul nr. x/2017, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă privind anularea parțială a OMADR nr. 826/2016, modificarea aceluiași ordin și obligarea MADR la repararea prejudiciului aferent. Sentința recurată a fost pronunțată ca urmare a casării cu trimitere spre rejudecare, acțiunea a fost respinsă, reclamanta formulând recurs întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 și pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că în cauză nu se poate reține motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., prin care recurenta a susținut că se încalcă puterea de lucru judecat a Deciziei Curții de Apel Brașov nr. 32/R/2021 și a Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2647/2021.

Potrivit prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat.

În ceea ce privește decizia civilă nr. 32/R/2021 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul nr. x/2016, cererea de chemare în judecată din acest dosar a fost formulată de reclamanta E. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Brașov, fiind solicitate următoarele:

- anularea Deciziei de plată nr. a.2.3. BV006/16.03.2016 emise de către pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Brașov, anularea Deciziei de plată nr. a.2.3BV007/30.09.2016, emisă de către pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Brașov;

- anularea tuturor operațiunilor și actelor administrative pregătitoare care au stat la baza emiterii acestor decizii de plată, inclusiv Nota privind plățile acordate în cadrul Măsurii 215 - bunăstarea animalelor, emisă de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale sub nr. x din 20.01.2016, actul denumit Pașii procedurali privind reinstrumentarea cererilor aferente Măsurii 215 - Plați în favoarea bunăstării animalelor, emis de pârâta Agenția de Plați și Intervenție în Agricultură sub nr. x/02.02.2016, și înștiințarea nr. 2698/07.03.2016 emisă de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Brașov;

- obligarea pârâților MADR, AFIR și APIA la repararea prejudiciului suferit de reclamantă ca urmare a emiterii deciziilor de plată, prin efectuarea tuturor operațiunilor necesare pentru plata către reclamantă a diferenței de 499.167,13 RON;

- anularea în parte a Ordinului Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 826 din 9 iunie 2016, în privința modelului Cererii de plată privind Măsura 215 - pachetul a) - Plați în favoarea bunăstării porcinelor, prevăzut în anexa nr. 1 la Ordin și modelul formularului de accesare a clauzei de revizuire a angajamentelor asumate în cadrul Măsurii 215 - pachetul a) Plați în favoarea bunăstării porcinelor, prevăzut în anexa nr. 3 la Ordin.

Prin sentința civilă nr. 485/22.03.2018, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor APIA -Aparat Central, APIA - Centrul Județean Brașov și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a fost respinsă excepția lipsei de interes pentru petitele de anulare a celor două decizii de plată, a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea formulată și completată de reclamanta E. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Brașov, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta E. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Prin Decizia nr. 32/R/26.01.2021, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a admis recursul formulat de recurenta-reclamantă S.C. E. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 485/CA/22.03.2018, pe care a casat-o în parte, iar în rejudecare a admis în parte acțiunea, a anulat în parte Decizia de plată nr. a.2.3. BV006/16.03.2016 în ce privește cuantumul ratelor de sprijin pentru subpachetele 3 a) și 5 a), a) obligat pârâta APIA Centrul Județean Brașov să plătească reclamantei S.C. E. S.R.L. sumele cuvenite cu titlu de compensație pentru perioada aferentă anului III de angajament (18.02.2015-17.02.2016), cu luarea în considerare a ratei de sprijin aferente subpachetului 3 a) de 4,8 Euro/UMV în loc de 1,43 Euro/UMV și a subpachetului 5 a) de 16,8 Euro/UMV în loc de 14,18 Euro/UMV, a anulat dispozițiile art. 3 din Ordinul nr. 826/2016 din 9 iunie 2016, Model formular de accesare a clauzei de revizuire a angajamentelor cu scopul adaptării acestora la noul cadrul juridic aplicabil măsurii 215 pachetul a) - plăți în favoarea bunăstării porcinelor, numai cu privire la dispozițiile ce vizează perioada până la data de 31.12.2015, a anulat în tot Decizia nr. a.2.3BV007/30.09.2016.

Prin decizia civilă nr. 356/20.05.2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul nr. x/2021, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta E. S.R.L. Turdaș împotriva Deciziei nr. 32/R/26.01.2021 pronunțate în dosarul nr. x/2016, s-au admis cererile de revizuire formulate de revizuenții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură împotriva Deciziei nr. 32/R/26.01.2021, care a fost schimbată în parte, în sensul că s-a înlăturat dispoziția de anulare a dispozițiilor art. 3 din Ordinul nr. 826/2016 din 9 iunie 2016, s-a înlăturat dispoziția de anulare a dispozițiilor din Anexa nr. 3 la Ordinul nr. 826/2016, s-au menținut, în rest, dispozițiile Deciziei nr. 32/R/26.01.2021.

În ceea ce privește Decizia nr. 2647/22.04.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2017, cauza a avut ca obiect cererea prin care reclamanta F. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale-Petre Daea, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură-Centrul Județean Vâlcea:

- anularea în parte a Ordinului Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 826 din 9 iunie 2016 în privința cuantumului de 1,43 euro/UVM/perioada de referință a anului de angajament, prevăzut pentru categoria "Porci grași" - Subpachetul 3a) Îmbunătățirea condițiilor de bunăstare a suinelor pe durata transportului, din Anexa nr. 1 la Anexa nr. 1 a Ordinului și din Anexa nr. 1 la Anexa nr. 3 a Ordinului, cuantumului de 14,18 euro/UVM/perioada de referință a anului de angajament, prevăzut pentru categoria "Porci grasi" - Subpachetul 5a) Reducerea noxelor cu 30% față de nivelul minim obligatoriu prin menținerea în limite optime a parametrilor de microclimat, din Anexa nr. 1 la Anexa nr. 1 a Ordinului și din Anexa nr. 1 la Anexa nr. 3 a Ordinului;

- obligarea pârâților la modificarea Ordinului Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 826 din 9 iunie 2016, în sensul introducerii în Anexa nr. 1 la Anexa nr. 1 a Ordinului și în Anexa nr. 1 la Anexa nr. 3 a Ordinului a: cuantumului de 4,80 euro/UVM/perioada de referință a anului de angajament pentru categoria "Porci grași" - Subpachetul 3a) Îmbunătățirea condițiilor de bunăstare a suinelor pe durata transportului; cuantumului de 16,80 euro/UVM/perioada de referință a anului de angajament pentru categoria "Porci grași" - Subpachetul 5a) Reducerea noxelor cu 30% față de nivelul minim obligatoriu prin menținerea în limite optime a parametrilor de microclimat;

- anularea Deciziei nr. 8972 din 25.11.2016 prin care a fost respinsă contestația formulată de reclamantă împotriva Deciziei de plată nr. b.l.4VL001/30.09.2016, anularea Deciziei de plată nr. a.l.4VL001/30.09.2016;

- anularea tuturor actelor și operațiunilor pregătitoare care au stat la baza emiterii Deciziei de plată și a Deciziei de respingere a contestației, inclusiv Nota nr. x din 20.01.2016 și Înștiințarea nr. 1799/08.03.2016;

- obligarea pârâților MADR, AFIR și APIA la repararea prejudiciului suferit de reclamantă ca urmare a adoptării Ordinului MADR 826/2016, a emiterii Deciziei de plată și a Deciziei de respingere a contestației, prin efectuarea tuturor operațiunilor necesare pentru plata către reclamantă a diferenței de 316.904,70 RON, conform decontului justificativ aferent anului 4 de angajament, în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, sub sancțiunea plății unei amenzi în cuantumul prevăzut la art. 24 din Legea 554/2004;

Prin sentința civilă nr. 969 din 6 martie 2018 a fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta F. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură-Centrul Județean Vâlcea, ca neîntemeiată.

Prin Decizia nr. 2647/22.04.2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare, formulată de recurenta-reclamantă, s-a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă F. împotriva încheierii din 05.12.2017, s-a admis recursul declarat de recurenta reclamantă F. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 969/06.03.2018, a fost casată sentința recurată și, în rejudecare, a fost respinsă ca rămasă fără obiect cererea de anulare a Ordinului M.A.D.R. nr. 826/09.06.2016, a fost anulată decizia nr. 8972/25.11.2016 și decizia de plată nr. a.1.4VL001/30.09.2016 și obligată pârâta APIA CJ Vîlcea la plata către reclamantă, a sumei de 316.904,70 RON, s-a respins, în rest, acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 430 din C. proc. civ., privind autoritatea de lucru judecat, "(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată."

Art. 431 din același act normativ, potrivit căruia "(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. (2) Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă", prevede efectele autorității de lucru judecat, efectul negativ și efectul pozitiv.

Este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate. În ceea ce privește efectul pozitiv, este necesar să fie adusă în discuție, între aceleași părți, o chestiune litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluționat anterior, astfel încât dezlegarea jurisdicțională precedentă să nu poată fi contrazisă

În cauză, se invocă nefondat, în contextul în care în cauzele în care au fost pronunțate aceste hotărâri reclamanta nu a fost parte, autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 2647/22.04.2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2017 și a Deciziei nr. 32/R/26.01.2021 pronunțate de Curtea de Apel Brașov în dosarul nr. x/2016, schimbată în parte prin Decizia nr. 356/20.05.2021 pronunțată de Curtea de Apel Brașov

Se invocă, în fapt, practică judiciară, litigiile invocate referindu-se la plăți/alte categorii de plăți acordate altor beneficiari, la cereri respinse definitiv de anulare a unor dispoziții din Ordinul Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 826 din 9 iunie 2016. Faptul că, în respectivele litigii, instanțele au avut de tranșat chestiuni juridice similare cu cele din prezentul litigiu, este lipsit de relevanță în condițiile în care, potrivit art. 435 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este obligatorie și produce efecte numai între părți și succesorii acestora.

Înalta Curte constată că sunt nefondate și susținerile recurentei din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., subsumat căruia a susținut că instanța de fond trebuia să analizeze cauza nu doar prin prisma Hotărârii Curții de Justiție pronunțată în cauza C-443/21, ci și prin luarea în considerare și aplicarea prevederile obligatorii ale dreptului comunitar, pe care, dacă le-ar fi aplicat, ar fi ajuns la o soluție contrară, respectiv aceea că nu se poate exclude de la aplicare Decizia Comisiei de aprobare/modificare a PNDR, chiar dacă ar exista neconcordanțe între aceasta și art. 40 alin. (3) din Regulamentul 1698/2005, iar cauza nu se putea rezolva legal doar prin aplicarea principiilor încrederii legitime și securității juridice, astfel cum au fost interpretate acestea de CJUE în Cauza C-443/21, ordinul fiind emis cu exces de putere publică.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței, dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale, în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Prin Ordinul Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 826 din 9 iunie 2016 a fost aprobat modelul cererilor de plată, precum și modelul formularelor de accesare a clauzei de revizuire a angajamentelor încheiate în cadrul măsurii 215 - Plăți în favoarea bunăstării animalelor - pachetul a) porcine și pachetul b) păsări.

Prima instanță a făcut trimitere în mod corect la Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din cauza C-443/21, S.C. C. S.R.L., având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Curtea de Apel Pitești, prin care instanța de trimitere a solicitat, în esență, să se stabilească dacă articolul 40 alin. (3) din Regulamentul nr. 1698/2005 și articolul 58 alin. (1) din Regulamentul nr. 1306/2013, coroborate cu articolul 310 alin. (5) TFUE, precum și principiile protecției încrederii legitime și securității juridice trebuie interpretate în sensul că se opun ca autoritățile naționale implicate în implementarea unei măsuri de sprijin financiar nerambursabil să decidă, ca urmare a unei erori de calcul constatate de Curtea de Conturi, să reducă cuantumul ajutorului financiar acordat prin PNDR 2007-2013, astfel cum a fost aprobat de Comisie, fără a aștepta adoptarea de către aceasta a unei decizii care să excludă de la finanțarea din partea Uniunii sumele rezultate din această eroare de calcul.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut că temeiul unei astfel de reduceri îl constituie prevederile art. 40 alin. (3) din Regulamentul nr. 1698/2005. Astfel cum se arată în paragraful 47 din hotărârea menționată, "(…) modul de redactare a articolului 40 alin. (3) din Regulamentul nr. 1698/2005 este, după cum reiese din cuprinsul punctului 42 din prezenta hotărâre, lipsit de ambiguitate, acesta indicând în mod clar și precis costurile suplimentare și pierderile de venituri pe care urmăresc să le acopere plățile în favoarea bunăstării animalelor prevăzute la articolul 40 menționat. Prin urmare, este necesar să se constate că principiul securității juridice nu se opune ca autorități naționale precum autoritățile române în discuție în litigiul principal să adopte, ca urmare a unor erori de calcul constatate de Curtea de Conturi, care au determinat o supracompensare a acestor costuri și pierderi, acte care impun o modificare a cuantumului ajutorului financiar acordat prin PNDR 2007-2013 în temeiul acestei dispoziții, chiar dacă Comisia nu ar fi adoptat încă o decizie de excludere de la finanțarea din partea Uniunii a sumelor care depășesc costurile și pierderile menționate, rezultate din aceste erori de calcul."

S-a subliniat, de asemenea, la paragraful 36 din această hotărâre, faptul că

"trebuie amintit că orice exercitare de către un stat membru a unei puteri de apreciere asupra oportunității de a solicita sau nu restituirea fondurilor Uniunii acordate în mod necuvenit sau nelegal ar fi incompatibilă cu obligația impusă, în cadrul PAC, autorităților administrative naționale de a recupera fondurile plătite în mod necuvenit sau nelegal (Hotărârea din 20 decembrie 2017, Erzeugerorganisation Tiefkühlgemüse, C-516/16, EU:C:2017:1011, punctul 68 și jurisprudența citată)."

Având în vedere Hotărârea Curții de Justiție din cauza C-443/21, prin care s-a stabilit că "Articolul 40 alin. (3) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului din 20 septembrie 2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 74/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009, și articolul 58 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 și (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului coroborate cu articolul 310 alin. (5) TFUE, precum și principiile protecției încrederii legitime și securității juridice trebuie interpretate în sensul că nu se opun ca autoritățile naționale implicate în implementarea unei măsuri de sprijin financiar nerambursabil să adopte, ca urmare a unei erori de calcul constatate de Curtea de Conturi Europeană, acte care impun o reducere a cuantumului ajutorului financiar acordat prin programul de dezvoltare rurală al României din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) pentru perioada de programare 2007-2013, astfel cum a fost aprobat de Comisia Europeană, fără să aștepte adoptarea de către aceasta a unei decizii care să excludă de la finanțarea din partea Uniunii sumele rezultate din această eroare de calcul", în mod corect au fost înlăturate criticile de nelegalitate invocate de reclamantă și s-a reținut că norma națională este conformă normei europene, neputând fi avute în vedere dispozițiile naționale inițiale, în privința ajutoarelor acordate în temeiul măsurii 215 privind păsările, întrucât acestea cuprind erori de calcul al plăților compensatorii care conduc la depășirea nivelurilor necesare pentru compensarea pierderilor de venituri și a costurilor suplimentare ocazionate de implementarea măsurii 215, cu încălcarea articolului 40 alin. (3) din Regulamentul nr. 1698/2005.

Este adevărat că Ordinul nr. 826/2016 conduce, implicit, la o diminuare a ajutorului prin instituirea obligației de a depune o nouă cerere, modificată, cu un cuantum diminuat față de prima cerere depusă de beneficiari, însă acest Ordin, care a condus la reducerea ajutorului, este legal, având ca fundament prevederile Regulamentului nr. 1698/2005, și nu se poate vorbi de o retroactivitate a acestui act, în condițiile în care, încă de la început, beneficiarii Măsurii 215 nu erau îndreptățiți, în raport de Regulamentul nr. 1698/2005, la ajutorul acordat, costurile suportate și pierderile de venituri reale fiind inferioare sumelor stabilite conform PNDR.

Așa cum a reținut și Curtea de Justiție a Uniunii Europene, la paragraful 41 din Hotărârea din cauza C-443/21, "dintr-o jurisprudență constantă rezultă că principiul protecției încrederii legitime nu poate fi invocat împotriva unei dispoziții precise a unui text de drept al Uniunii, iar comportamentul unei autorități naționale însărcinate cu aplicarea dreptului Uniunii care este în contradicție cu acest drept nu poate crea pentru un justițiabil încrederea legitimă că va beneficia de un tratament contrar dreptului Uniunii (Hotărârea din 7 august 2018, Ministru kabinets, C-120/17, EU:C:2018:638, punctul 52 și jurisprudența citată)."

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. (fostă B. S.R.L.) împotriva sentinței civile nr. 1951 din 4 decembrie 2023 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 9 aprilie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.