ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 822/2022

Ședința publică din data de 11 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea sub nr. de dosar x/2016 în data de 17.02.2016 reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Satu Mare anularea Deciziei de excludere de la plată nr. b.l.3SMOI3 din data de 04.12.2015 pentru măsura 215 - plăți privind bunăstarea animalelor - pachet b - păsări, anularea Deciziei nr. 13648/06.01.2016 de soluționare a contestației și obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de plată pentru suma de 275.996,13 euro, conform fișei de calcul, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 8/CA/2020 pronunțată la data de 29 ianuarie 2020, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea formulată de societatea reclamantă A. S.R.L..

Împotriva sentinței nr. 8/CA/2020 pronunțată la data de 29 ianuarie 2020 de Curtea de Apel Oradea, a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței recurate și, în urma rejudecării cauzei, admiterea în totalitate a cererii formulate.

În dezvoltarea recursului, reclamanta a invocat, în esență, următoarele critici:

- instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor Ordinului nr. 1438 și a Ordinului nr. 258/2014 în ceea ce privește Anexa 2 a acestui ordin cu privire la modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor și definițiilor de la intenție și repetiție, cât și cu privire la aplicabilitatea sa în timp.

Susține recurenta că instanța de fond a reținut repetiția - dacă în decursul unei perioade de trei ani de zile există mai multe încălcări, - această interpretare fiind contrară enunțului normei de drept.

Din definițiile date de Ordinul 1438/2014 intenției și repetiției rezultă că în sarcina recurentei nu se poate reține a doua repetiție. Repetiția presupune nerespectarea aceleiași norme în cursul unei perioade de 3 ani consecutivi, ori dacă se analizează perioadele de când recurenta-reclamantă a formulat cerere de plată rezultă că prima nerespectare ar fi în perioada 2012-2013, a doua nerespectare ar fi în perioada 2013-2014, moment în care s-ar reține repetiția.

Pentru a exista a doua repetiție ar trebui să existe cel puțin alte două nerespectări ale aceleiași norme în cursul altei perioade de 3 ani consecutivi, întrucât a doua repetiție este considerată intenție. Or, recurenta este în anul 3 al programului astfel că este imposibil să aibă a doua repetiție.

După ce redă definiția dată de Ordinul 1438/2014 - Anexa 2 a repetiției pentru condiții superioare și prezintă condițiile cumulative pentru existența repetiției ca sancțiune conform Ordinului antemenționat, susține recurenta că nu a respectat pentru anii 2012-2013 și anii 2013-2014 condițiile pentru subpachetul 3b, astfel că recurenta este în situația primei repetiții în anul 2014-2015 când s-a constatat la verificarea anuală nerespectarea consecutivă a aceleiași norme într-o perioadă de 3 ani, această motivare fiind dată și se instanța de fond, cu diferența că prima repetiție are loc după al doilea an de angajament, astfel că la următoarea nerespectare (anul 3) suntem la o nouă repetiție, aspect reținut eronat de judecătorul fondului, acest aspect neîncadrându-se la definiția repetiției.

Afirmă recurenta că dacă prima repetiție este după minim doi ani și pentru existența următoarei repetiții trebuie să existe tot aceeași perioadă fiind necesare aceleași condiții. Se face o confuzie între definiția repetiției ca limbaj uzual și repetiția ca și definiție juridică.

Pentru existența repetiției, conchide recurenta, este necesară încălcarea aceleiași obligații în mod consecutiv, iar fiecare încălcare se constată anual, este necesar ca doi ani la rând să fie încălcată aceeași obligație pentru existența repetiției. Or, în cauza de față există doar un an, anul 2014-2015 pentru care s-a dispus direct excluderea de la plată.

- instanța de fond nu a motivat critica de nelegalitate privind sistarea plăților pentru subpachetul 3b

- momentul intrării în vigoare a Codului de sancțiuni.

Susține recurenta că manualele de penalizare au fost eliberate după ce anul agricol sau anul de referință s-a finalizat. La momentul depunerii cererii de finanțare pe măsura 215 și semnarea angajamentului de finanțare nu erau în vigoare ordinele care reglementau și sancțiunile încălcării condițiilor de acordare a finanțării, astfel că societatea nu a avut cunoștință de aceste sancțiuni la momentul semnării angajamentului. Acestea au fost stabilite prin Ordinul nr. 258/2014 și Ordinul nr. 1438/2014 la 1 an și 4 luni după semnarea angajamentului.

- instanța de fond nu a analizat prevederile comunitare aplicabile.

În cadrul acestei critici, arată recurenta că au fost încălcate principiile care au stat la baza acordării acestor ajutoare, principii statuate prin art. 40 raportat la art. 36 lit. a) pct. (v), în sensul că a îndeplinit condițiile superioare integral pentru 4 din cele 5 subpachete, și în proporție de 80-85% pentru subpachetul 3b în ceea ce privește condițiile superioare la transport de la producător la abator. Cu toate acestea, sancțiunea a fost excluderea totală de la plată pentru toate subpachetele. O astfel de sancțiune contravine regulilor impuse de art. 40 alin. (3) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005.

Totodată, susține recurenta că în art. 18 pct. 2 din Regulamentul UE nr. 65/2011 a Comisiei de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului nr. 1698/2005 este prevăzut ca și element de individualizare a sancțiunii care trebuie avut în vedere de stat la aplicarea unei sancțiuni de gravitatea neconformității, amploarea acesteia și efectul asupra operațiunii în ansamblu și a obiectivelor urmărite prin aceste programe. În raport de aceste aspect, susține recurenta faptul că neîndeplinirea decât în proporție de 85% a condițiilor de transport din subpachetul 3b nu poate constitui o neconformitate atât de gravă ca să justifice sancțiunea aplicată.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei, intimata-pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Satu Mare a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea atacat[, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul formulat de recurenta-reclamantă este nefondat pentru următoarele considerente:

În conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora:

"(…)

Art. 2.

(1) În sensul prezentei ordonanțe de urgență, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

(…)

n) principiul proporționalității - orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce privește resursele angajate în constatarea neregulilor, cât și în ceea ce privește stabilirea creanțelor bugetare rezultate din nereguli, ținând seama de natura și frecvența neregulilor constatate și de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv;

(…)

Art. 17.

Orice acțiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli și al stabilirii creanțelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporționalității, ținându-se seama de natura și de gravitatea neregulii constatate, precum și de amploarea și de implicațiile financiare ale acesteia. (…)".

În aplicarea acestor dispoziții legale, a fost adoptat Ordinul MADR nr. 1438/2014 privind aprobarea sistemelor de sancțiuni pentru măsura 215 "Plăți privind bunăstarea animalelor" din cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală 2007-2013, care a abrogat Ordinului ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 258/2014 privind aprobarea sistemelor de sancțiuni pentru măsura 215 "Plăți privind bunăstarea animalelor - pachet b) - păsări" din Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007-2013.

Potrivit Anexei nr. 2 la Ordinul MADR nr. 1438/2014:

"Sistemul de sancțiuni pentru măsura 215 "Plăți privind bunăstarea animalelor" - pachetul b) - păsări din Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007-2013, depuse de beneficiarii măsurii, se stabilește ținându-se cont de următoarele aspecte ale neconformităților constatate:

- neglijența - presupune aplicarea unei reduceri din suma totală calculată fără penalități, chiar dacă beneficiarului i-au fost stabilite/nu i-au fost stabilite alte sancțiuni, în cazul în care nerespectarea s-a datorat acțiunii neintenționate a acestuia;

- intenția - presupune prevederea de către beneficiar a rezultatului faptei sale în condițiile în care fie urmărește producerea lui prin intermediul faptei, fie, deși nu îl urmărește, acceptă posibilitatea producerii acestui rezultat. Aceste cazuri se pot referi dar nu sunt limitate la: inducerea în eroare cu bună știință a autorităților cu atribuții în verificarea documentelor justificative, furnizarea de date sau documente false și orice altă încercare de fraudă comisă în scopul obținerii unor plăți din fonduri europene nerambursabile. A doua repetiție este considerată intenție (prevederea se aplică doar la cerințele specifice, nu și la supradeclarare);

- repetiția:

- pentru condiții superioare - presupune nerespectarea aceleiași norme, cerințe sau obligații, în cazul în care aceasta se constată la verificarea anuală (verificare administrativă + control la fața locului + supracontrol) de mai multe ori în cursul unei perioade de 3 ani consecutivi, în condițiile în care beneficiarul a fost informat despre cazul precedent de nerespectare și a avut posibilitatea, după caz, să ia măsurile necesare pentru a remedia situația;

- pentru ecocondiționalitate - presupune nerespectarea aceleiași norme, cerințe sau obligații, în cazul în care aceasta se constată de mai multe ori în cursul unei perioade de 3 ani consecutivi, în condițiile în care beneficiarul a fost informat despre cazul precedent de nerespectare și a avut posibilitatea, după caz, să ia măsurile necesare pentru a remedia situația;

- amploarea (extinderea) - presupune cazul de nerespectare care este determinat luându-se în calcul, în special, dacă aceasta are un efect răspândit în afara fermei respective sau dacă se limitează la ferma respectivă;

- gravitatea - presupune cazul de nerespectare care depinde în special de importanța consecințelor acestuia, ținându-se seama de obiectivele cerinței sau normei respective;

- persistența - presupune cazul de nerespectare care depinde în special de durata pe parcursul căreia se manifestă efectele acestuia sau de posibilitatea de a pune capăt acestor efecte prin mijloace rezonabile.

Instanța de fond a reținut în mod corect că cele trei înștiințări din data de 03.09.2014 vizează anul II de angajament și nu pot fi luate în considerare separat, ci numai împreuna, întrucât au fost emise la aceeași dată, caz în care faptele reținute prin procesul-verbal nr. x/11.11.2015 sunt considerate practic a doua abatere de la respectarea condițiilor superioare de transport referitoare la densitate, respectiv prima repetiție.

Instanța de fond a mai reținut că, pentru anul III de angajament (2014-2015), reclamanta a săvârșit abaterea la a doua repetiție, ceea ce semnifică intenție, având în vedere că intimata-pârâtă a înștiințat recurenta despre cazul precedent de nerespectare astfel că aceasta a avut posibilitatea să ia măsurile necesare pentru a remedia situația (așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, dosar x/2016)

Înalta Curte reține că, în mod legal, intimata-pârâtă a aplicat reclamantei sancțiunea cod 8, respectiv 100% din valoarea sprijinului pe anul respectiv pe măsură, având în vedere faptul că sistemul de sancțiuni este unul progresiv, iar recurenta-reclamantă pentru anul III de angajament nu a respectat densitatea la transport, astfel: pentru decontul x nu a fost respectată densitatea Ia transport de 208 cm2/kg pentru păsări cuprinse între 1,6 - mai mic 3 kg/cap pt. 9720 capete pui de carne care rezultă din capetele de pe avize raportat la greutatea lor; pentru decontul x nu a fost respectată densitatea la transport de 208 cm/kg pentru păsări cuprinse între 1,6 - mai mic 3 kg/cap pt. 43350 capete pui de carne care rezultă din capetele dc pe avize raportat la greutatea lor; pentru decontul x nu a fost respectată densitatea la transport de 208 cm2/kg pentru păsări cuprinse între 1,6 - mai mic 3 kg/cap pt. 44628 capete pui de carne care rezultă din capetele de pe avize raportat la greutatea lor; pentru decontul x nu a fost respectată densitatea la transport de 208 cm2/kg pentru păsări cuprinse între 1,6 - mai mic 3 kg/cap pt. 34715 capete pui de carne care rezultă din capetele de pe avize raportat la greutatea lor.

Cu referire la primul motiv de recurs, în esență, se critică de către recurentă interpretarea și aplicarea eronată a Ordinului nr. 1438/2014 în sensul că nu poate fi reținută în sarcina recurentei a doua repetiție, întricât "pentru a exista a doua repetiție ar trebui să existe cel puțin alte două nerespectări ale aceleiași norme în cursul altei perioade de 3 ani consecutivi, întrucât a doua repetiție este considerată intenție. Or, recurenta este în anul 3 al programului astfel că este imposibil să aibă a doua repetiție".

În raport de prevederile Ordinului nr. 1438/2014- Anexa 2, critica formulată nu poate fi primită, constatând Înalta Curte că judecătorul fondului a făcut o corectă interpretare și aplicare a prevederilor acestui ordin.

Astfel, constată Înalta Curte că pentru anul I de angajament intimata-pârâtă a emis Decizia de plată nr. x/11.03.2014 pentru măsura 215 - plați în favoarea bunăstării animalelor - pachet b - păsării", pentru suma de 837.672,52 RON, act administrativ prin care au fost stabilite sancțiuni pentru: subpachetul 2b - codul de sancțiune 1; subpachetul 3b - codul de sancțiune 5; subpachetul 4b - codul de sancțiune 5, acestea fiind aplicate în conformitate cu Sistemul de sancțiuni, Anexa 2 la Ordinul nr. 258/2014 privind aprobarea sistemelor de sancțiuni pentru măsura 215 "Plăți privind bunăstarea animalelor - pachet b) - păsări" din Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013, pentru nerespectarea criteriilor de eligibilitate, generale și specifice mai sus prezentate.

Pentru anul II de angajament, intimata-pârâtă a emis Decizia de plată nr. b.2. SM006/12.12.2014. pentru măsura 215 - plăți în favoarea bunăstării animalelor - pachet b - păsări", pentru suma de 997,057.64 RON, prin care au fost stabilite sancțiuni pentru următoarele subpachete: subpachetul 3b - codul de sancțiune 6; subpachetul 4b - codul de sancțiune 6.

Reține Înalta Curte că cele două acte administrative mai sus menționate nu au fost contestate de către recurenta-reclamantă.

Pentru anul III de angajament a fost emisă de către intimata-pârâtă Decizia de excludere de la plată nr. b.l.3SM013/04.12.2015 pentru măsura 215 - plăți în favoarea bunăstării animalelor - pachet b - păsări", prin care se stabilește suma de plată 0 RON, reprezentând plăți privind bunăstarea animalelor - pachet b - păsări, către reclamantă, fiind stabilite sancțiuni de cod 8 pentru toate subpachetele lb,2b,3b,4b,5b, sancțiunea fiind aplicată în conformitate cu Anexa nr. 2 Sistemul de sancțiuni, pentru subpachetul 3b întrucât reclamanta nu a respectat în anul III de angajament criteriile de eligibilitate generale și specifice.

Observă Înalta Curte că faptele săvârșite de către recurenta-reclamantă în cei 3 ani de angajament au fost sancționate cu cod 5 în anul I de angajament, cod 6 de sancțiuni în anul II de angajament iar potrivit anexei 2 la Ordinul MADR Nr. 1438/2014 sistemul de sancțiuni este unul progresiv, recurenta-reclamantă a fost sancțiunită în anul III de angajament cu codul de sancțiune 8, fapta sa fiind considerată intenție.

Conform Anexei 2 la Ordinul nr. 1438/2014 "Sistemul de sancțiuni este unul progresiv: în cazul în care în primul an a fost aplicată o sancțiune (de exemplu: 1), iar în al doilea an se constată aceeași condiție nerespectată, atunci pentru anul 2 se va aplica sancțiunea următoare (de exemplu: 2). Sancțiunea se aplică pentru fiecare condiție nerespectată în parte. Dacă în cadrul unui subpachet nu sunt îndeplinite mai multe condiții, pentru exploatația respectivă se aplică pe subpachet cea mai mare sancțiune dintre sancțiunile aplicate pentru fiecare condiție în parte".

Prin Ordinul nr. 1438/2014 legiuitorul a definit repetiția, însă a și precizat în cuprinsul acestui act normativ și care este prima repetiție cât și repetiția.

Astfel, pentru subpachetul 3b se arată în cuprinsul Anexei 2 că prima repetiție este pentru codul de sancțiuni 2/3/4/5/6, iar repetiția este pentru codul de sancțiuni 4/5/6/7.

Aplicând normele juridice la situația de fapt din prezenta cauză se constată că în anul I de angajament i-a fost aplicată recurentei-reclamante sancțiunea cu cod 5, iar în anul II de angajament sancțiunea cu cod 6. Drept urmare, contrar susținerilor recurentei, aceasta a săvârșit prima repetiție în anul II de angajament, astfel că abaterea săvârșită în anul III de angajament în mod corect a fost sancționată cu codul 8 de sancțiune.

Constată Înalta Curte și faptul că pentru a se putea reține repetiția, în cazul condițiilor superioare, este necesar să fie îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiții: nerespectarea aceleiași norme, cerințe sau obligații, în cazul în care aceasta se constată la verificarea anuală; nerespectarea să fi avut loc de mai multe ori în cursul unei perioade de 3 ani consecutivi; beneficiarul să fi fost informat despre cazul precedent de nerespectare și să fi avut posibilitatea, după caz, să ia măsurile necesare pentru a remedia situația, condiții îndeplinite în cauză, așa cum în mod corect a reținut și judecătorul fondului.

În acord cu instanța de fond reține și Înalta Curte că în cazul specific al subpachetului 3b, după aplicarea unei sancțiunii prevăzute de codul 5 și, ulterior, a celei prevăzute de codul 6, în anul următor, în cazul în care sunt îndeplinite condițiile pentru a se reține intenția, singura sancțiune care poate fi aplicată este aceea de la codul 8, autoritatea publică ce efectuează controlul neavând o marjă de apreciere în acest caz.

În ce privește criticile referitoare la faptul că instanța de fond nu a motivat critica de nelegalitate privind sistarea plăților pentru subpachetul 3b, precum și faptul că societatea nu a avut cunoștință de sancțiunile stabilite prin Ordinul nr. 1438/2014 la momentul semnării angajamentului, constată Înalta Curte caracterul nefondat al acestora.

În cuprinsul hotărârii judecătorești recurate se constată că instanța de fond a precizat în mod clar că sistarea plăților pentru subpachetul 3 b la finalul anului 2015, nu este de natură să determine suspendarea obligațiilor asumate de reclamantă prin depunerea cererii de finanțare, neexistând vreo prevedere legală în acest sens, cât și faptul că sistarea plăților pentru anul III de angajament reprezintă în fapt o suspendare a plăților și nu o întrerupere definitivă a acestora, astfel că o astfel de sistare nu poate avea ca efect încetarea obligațiilor proprii asumate de reclamantă în calitate de beneficiar al programului de finanțare

Referitor la critica ce vizează sistemul de sancțiuni despre care recurenta susține că nu a avut cunoștință la momentul semnării angajamentului, se constată caracterul nefondat al acesteia.

Corect a reținut judecătorul fondului faptul că la data emiterii deciziei atacate era în vigoare Ordinul nr. 1438/2014 fiind publicat în Monitorul Oficial nr. 730 din 7 octombrie 2014, iar anterior, în perioada 21.02.2014 - 07.10.2014, a fost în vigoare Ordinul M.A.D.R. nr. 258/2014 privind aprobarea sistemelor de sancțiuni pentru măsura 215 "Plăți privind bunăstarea animalelor - pachet b) - păsări" din Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013 care conținea prevederi identice în ceea ce privește situația juridică a reclamantei.

Pe de altă parte, se reține și faptul că acest ordin nu a fost desființat astfel că prevederile acestuia trebuiesc aplicate. În plus, Înalta Curte are în vedere și faptul că, în acord cu jurisprudența Curții Constituționale, calificarea neregulilor și stabilirea creanțelor bugetare se vor face în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârșirii neregulii potrivit principiului tempus regit actum, în vreme ce procedura urmată de organele de control va fi cea reglementata prin actul normativ în vigoare la data efectuării controlului.

În jurisprudență și doctrină, inclusiv în jurisprudența CJUE, s-a reținut, în mod constant, că efectele produse în timp ale unei situații juridice vor fi cele stabilite de legea în vigoare la momentul în care se realizează fiecare efect în parte.

În consecință, în lipsă de dispoziție legală în sens contrar, legea nouă nu se poate aplica efectelor produse de o situație juridică înainte de intrarea ei în vigoare, în timp ce legea nouă se va aplica efectelor produse de aceeași situație juridică după intrarea ei în vigoare, dacă situația juridică subzistă după intrarea în vigoare a legii noi (facta pendentia).

În consecință, Înalta Curte reține că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de Anexa nr. 2 la Ordinul MADR nr. 1438/2014 pentru reținerea repetiției în săvârșirea abaterii, nerespectarea aceleiași cerințe în cursul unei perioade de 3 ani consecutivi, informarea beneficiarului despre cazul precedent de nerespectare și posibilitatea ca beneficiarul să ia toate măsurile pentru a remedia situația.

În ce privește ultima critică, Înalta Curte reține că principiul proporționalității presupune ca orice măsură luată de o autoritate publică, care afectează drepturile indivizilor, trebuie să fie corespunzătoare atingerii unui scop legitim, necesară în vederea atingerii acelui scop și în același timp, cea mai rezonabilă.

În jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene s-a statuat că principiul proporționalității face parte dintre principiile generale ale dreptului comunitar și impune ca mijloacele puse în aplicare printr-o dispoziție de drept comunitar să fie apte să realizeze obiectivele legitime urmărite de reglementarea în cauză și să nu depășească ceea ce este necesar pentru atingerea acestora.

În aplicarea acestui principiu, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că sancțiunile din dreptul intern trebuie să fie întotdeauna proporționale cu gravitatea abuzului (cauza C-146/05, Hotărârea din 27 septembrie 2007, Collee KG și Finanzanet) iar "măsura să nu depășească ceea ce este necesar pentru că devine improprie scopului urmărit" (cauza C-45/2006).

Or, în speță, în condițiile arătate, măsura dispusă de autoritatea publică pârâtă este una rezonabilă, astfel că actul administrativ atacat este legal. Acest aspect se reține și în raport de dispozițiile art. 18 alin. (3) din Regulamentul nr. 65/2011 în conformitate cu care "În cazul în care neconformitatea rezultă din nereguli comise intenționat, beneficiarul este exclus de la măsura respectivă atât pe durata anului calendaristic al constatării, cât și pe durata anului calendaristic următor", normă juridică omisă de către recurentă care a înțeles să invoce, în susținerea criticii formulate, doar dispozițiile art. 18 alin. (2) din Regulamentul nr. 65/2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a ecocondiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală

În concluzie, Înalta Curte constată că instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor de drept material incidente în cauză.

Pentru aceste considerente, reținând că nu au fost identificate motive de reformare a sentinței, potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, va respinge rcursul formulat ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 8/CA/2020 din 29 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 februarie 2022.