ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3000/2022

Ședința publică din data de 25 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 12 octombrie 2015 pe rolul Curții de Apel Oradea, secția de administrativ și fiscal și ulterior precizată, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a solicitat anularea Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/21/24.06.2015, înregistrat la reclamantă sub nr. x/06.07.2015, a notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/24.06.2015, înregistrat la reclamantă sub nr. x/06.07.2015 și a deciziei de soluționare a Contestației administrative prealabile înregistrată la reclamantă sub nr. x/09.09.2015.

Prin sentința civilă nr. 69/CA/2021 din 14 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal a fost admisă acțiunea formulată și precizată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și a fost anulat în parte Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/21/24.06.2015 în ceea ce privește punctele 5.1. A, 5.2, 5.3, 5.4 și 5.5, în totalitate Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/24.06.2015 și Decizia de soluționare a plângerii prealabile administrative nr. 257088/29/26.08.2015, toate emise de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Totodată a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 9.702 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru, contravaloarea expertizei judiciare și onorariul avocațial.

Împotriva sentinței civile nr. 69/CA/2021 din 14 iunie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii, prin motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-pârât a susținut că hotărârea instanței de fond nu cuprinde și motivele pentru care s-au înlăturat apărările MADR, bazându-se doar pe interpretările subiective ale reclamantei, neținându-se seama de obligațiile acesteia asumate prin Contractul de finanțare nr. x/15.07.2010 încheiat cu autoritatea de management din cadrul MADR, argumentele pârâtei fiind ignorate în totalitate.

Or, plecând de la convingerea că instanța de judecată garantează respectarea dreptului de apărare al părților și asigură un caracter echitabil al procesului de judecată, consideră că motivarea unei hotărâri trebuie să se refere la toate argumentele și probele administrate în proces, să răspundă în fapt și în drept la toate apărările formulate de către părți și să conducă la soluția pronunțată de instanță, aspecte care nu s-au realizat/atins cu ocazia pronunțării hotărârii care face obiectul prezentei.

Se poate observa fără putință de tăgadă, că motivele hotărârii primei instanțe sunt contradictorii, respectiv există contradicții între considerente și legislația aplicabilă în materie, în sensul că motivarea hotărârii duce la o altă soluție, consecința fiind practic o motivare eronată și contrară legii sau nemotivare a hotărârii.

Articolul 425 alin. (1) lit. b) din Noul C. proc. civ. statuează că hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Motivarea lapidară și părtinitoare a instanței de fond a dus, în mod indubitabil, la o soluție atacabilă.

Deși motivarea hotărârii trebuie să fie clară, precisă și inteligibilă, să nu se rezume la o însușire de fapte și argumente, să se refere la probele administrate în cauză și să fie în concordanță cu acestea, să răspundă în fapt și în drept la toate pretențiile și apărările formulate de părți și să conducă în mod logic și convingător la soluția cuprinsă în dispozitiv, în mod greșit instanța de fond a reținut în considerentele sentinței pronunțate culpa MADR.

Această culpă ar putea fi reținută numai dacă derularea contractului ar fi fost împiedicată de către beneficiarul contractului, situație care de altfel nu a fost creata de MADR, mai ales că instituția pârâtă a depus măsuri de diligență privind întreaga derulare a proiectului și nu i se poate imputa vreo culpă.

Prin prisma motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se arată că o analiză corectă a materialului probator aflat la dosarul cauzei ar fi dus cu siguranță la o soluție corectă și legală în ceea ce privește actele emise de MADR.

Astfel, deși art. 204 C. proc. civ. prevede posibilitatea modificării cererii de chemare în judecată, reclamantul poate să-și modifice cererea și să propună noi dovezi, sub sancțiunea decăderii, numai până la primul termen de judecată, la care acesta este deja citat, reclamantul trebuia să depună această cerere până la termenul din 22.01.2016, iar instanța trebuia să comunice cererea și să acorde un termen pentru formularea întâmpinării.

Ulterior, instanța a transmis atât modificarea acțiunii reclamantei cât și interogatoriul de 42 întrebări necenzurate, prin care i s-a pus în vedere pârâtei să comunice "Răspunsul la interogatoriul formulat de reclamanta S.C. A. SRL".

Or, prin răspunsul formulat la interogatoriu, transmis în data de 29.02.2016, atât prin fax cât și cu poșta, pârâta a justificat buna credință și faptul că a răspuns unor întrebări care nu erau pertinente și utile cauzei, a dovedit că MADR nu se sustrage de la a-și argumenta legalitatea actelor sale, ci dimpotrivă.

În temeiul art. 309 alin. (4) C. proc. civ., nu poate fi admisibilă proba cu martori dacă legea cere forma scrisă pentru dovedirea unui act juridic, iar în conformitate cu dispozițiile art. 309 alin. (2) din același Cod "nici un act juridic nu poate fi dovedit cu martori dacă valoarea obiectului său este mai mare de 250 RON".

De asemenea, a învederat instanței să constate că reclamanta nu a precizat legătura dintre martor și actul administrativ contestat pentru a susține necesitatea încuviințării acestei probe, cu atât mai mult cu cât martorul B., în calitatea sa de manager de proiect, nu putea să fie imparțial, așa cum prevede Codul de procedură.

Referitor la proba cu expertiză de specialitate, propusă prin cererea de modificare a cererii de chemare în judecată de către reclamantă, în domeniul construcții, s-a arătat că această probă nu este utilă și concludentă cauzei, întrucât expertiza poate fi încuviințată doar atunci când în cauză este necesar lămurirea unor împrejurări de fapt, ori analiza în cauză presupunea stabilirea legalității unui act administrativ raportat la legislația aplicabilă.

În continuare, recurenta-pârâtă arată că proba cu expertiză nu este utilă cauzei, în ipoteza în care situația de facto a fost deja reținută în cuprinsul actelor de control încheiate de autoritățile cu atribuții de control, astfel încât, administrarea acestei probe contravine dispozițiilor art. 255, alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 330 alin. (1) C. proc. civ., încuviințarea expertizei poate fi dispusă numai dacă este necesară părerea unor specialiști pentru stabilirea unor împrejurări de fapt.

Or, în situația în care autoritățile cu atribuții de control au încheiat înscrisuri de autoritate (acte de control) prin care s-a constatat fără echivoc atât realitatea de fapt ex: existența construcției contrară proiectului, aspecte privind utilitatea acesteia și modul în care a fost aprobată prin proiect, etc.) cât și realitatea juridică (reclamanta neputând prezenta cu ocazia controalelor documente justificative din care să reiasă că achizițiile au fost făcute conform prevederilor legale), administrarea probei cu expertiză nu are obiect, acest fapt fiind controlat doar de instanță prin dovezile care sunt înscrisuri și din interpretarea legii.

Referitor la argumentele instanței de fond în ceea ce privește fondul cauzei, învederează următoarele critici:

Prin prisma celor înscrise în documentele verificate, echipa de control a constatat și susține că de fapt acestea au fost considerate bunuri/produse, cu atât mai mult cu cât în documentele transmise suplimentar, beneficiarul însuși face trimitere la legislația privind conformitatea produselor și nu la cea specifică a lucrărilor.

Mai precis, chiar prin cele înscrise în Declarație de conformitate emisă de S.C. C. S.R.L. - firma constructoare, respectiv:

"garantăm și declarăm, că lucrarea Sistem reglare și evacuare apă bazine, recepționată conform Procesului-Verbal de Recepție Parțial din 21.11.2011 este în conformitate cu prevederile Legii nr. 608/2001 privind stabilirea conformității produselor", antreprenorul face referire la un act normativ abrogat de Ordonanța nr. 20/2010 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea unitară a legislației Uniunii Europene care armonizează condițiile de comercializare a produselor, intrată în vigoare la 29.08.2010.

Acceptând și faptul că firma constructoare nu cunoaște legislația, prin prisma Declarației de conformitate emisă de S.C. C. S.R.L., antreprenorul a susținut că produsele din sistem/lucrare au fost conforme.

Din interpretarea documentului emis de antreprenor, se poate constata că acesta prin emiterea Declarației de conformitate sus-menționată, face confuzie între un producător care poate emite o Declarație de conformitate și o terță parte (așa cum este acesta în calitatea sa de antreprenor), care poate elibera doar un Certificat de conformitate, conform prevederilor Legii nr. 608/2001 privind evaluarea conformității produselor, cu modificările și completările ulterioare.

Reclamanta A. după primirea titlului de creanță a încercat interpretarea eronată a Sistemului de reglare și evacuare apă bazine ca nefiind un bun/produs, ci o lucrare, forțând o încadrare generală, excluzând faptul că orice lucrare are la bază o serie de produse (componente, materii prime etc.) montate/asamblate într-un întreg, care se impunea a fi obligatoriu însoțite de documente care să ateste caracteristicile tehnice/funcționale.

Opinia echipei de control este susținută și de faptul că aceste componentele/produse din cadrul sistemului de reglare și evacuare apă, au necesitat achiziționarea distinctă, fiind în acest caz obligatoriu să fie însoțite de documente suport justificative, care să ateste principalele caracteristici tehnice/funcționale ale acestora, așa cum se prevede în Manualul de Procedură pentru verificările de Management și autorizarea plăților și de Contractul de finanțare nr. x/15.07.2010, Anexa V - Instrucțiuni de plată pentru beneficiarii POP 2007-2013.

Astfel, apreciază și susține faptul că, instanța de fond în mod greșit a reținut că "pârâtul nu a reținut susținerea reclamantei conform căreia sistemul de reglare și evacuare apă bazine ar fi o lucrare, ci că ar fi un bun/produs, care trebuia însoțit la decontare și de alte documente, și că sistemul de reglare și produsele care au fost încadrate în respectivul sistem au fost achiziționate cu facturile fiscale nr. x/21.11.2011 cu anexa sa și nr. 315/21.11.2011, existând și declarațiile de conformitate a lucrării emisă de administratorul S.C. C. S.R.L., dar și un proces-verbal de recepție parțială din data de 21.11.2011".

Mai mult, dacă sistemul de reglare și evacuare apă bazine ar fi o lucrare, trebuia prezentată și Situația de plată cu cantități de lucrări și pe categorii de lucrări, cu toate materialele, manopera, utilajul și transportul efectuate pentru realizarea acestui sistem.

În concluzie, după cum a fost prezentat în cadrul Cererii de rambursare, acest sistem de reglare și evacuare bazine a fost considerat corect ca fiind un bun achiziționat, iar indiferent de ce a constatat instanța, că era lucrare, beneficiarul trebuia să depună certificatele de conformitate ale materialelor utilizate la această.

În această situație, pentru nerespectarea clauzelor contractuale, în conformitate cu prevederile din Anexa V a Contractului de finanțare nr. x/15.07.2010, care precizează că "nerespectarea clauzelor contractuale... asumate prin contractul de finanțare, poate conduce la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .constituirea de debite pentru sumele plătite...", aceste cheltuieli devin neeligibile.

Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/21/24.06.2015 a fost emis pentru neeligibilitatea unor cheltuieli din cauza faptului că nu au fost regăsite la cererile de rambursare documentele suport justificative obligatorii prevăzute de Manualul de Procedură pentru verificările de Management și autorizarea plăților și de Contractul de finanțare nr. x/15.07.2010, Anexa V - Instrucțiuni de plată pentru beneficiarii POP 2007-2013, din cauza faptului că unele lucrări au fost executate fără a fi autorizate de către DGP AMPOP prin acte adiționale la contractul de finanțare, și că au fost emise de către antreprenorul general documente antedatate față de documentele de transport a unor echipamente.

Justificările cu privire la caracterul neeligibil al cheltuielilor se regăsesc în titlul de creanță la Capitolul 5 - Prezentarea aspectelor verificate - pag. 8 și următoarele.

Având în vedere că instanța nu a reținut și cele menționate de MADR în titlu de creanță, precum și în celelalte documente transmise în cadrul acțiunii reclamantei, reiterează că în conformitate cu Studiul de fezabilitate depus în Cererea de finanțare de beneficiarul A., cap. 2. Descrierea proiectului, în care se regăsesc următoarele precizări "construirea unei hale de 1728 m.p. și utilarea acesteia cu instalații și echipamente moderne în vederea producerii speciilor de salmonide, amenajarea în hală a unei zone pentru procesarea producției proprii, eviscerare, porționare, congelare rapidă, ambalare și depozitare în vederea livrării produselor finite...", se poate constata că există de fapt o singură hală, în care se regăsesc atât bazinele de cultură, cât și spațiul destinat procesării.

Iar la cap. 3.6. Situația existentă a utilităților și analiza acestora, se precizează că "alimentarea cu apă potabilă a halei (utilități și bazine interioare) se va face dintr-un puț forat pe amplasament (n.a.- se înțelege realizarea unui puț nou, nefăcându-se referire la puțul existent)...".

Aceste aspecte contravin celor susținute și declarate de reclamantă, S.C. A. S.R.L., care a declarat că din puțul existent de 70 m se asigura apa numai pentru utilități și hala de procesare, având în vedere cele mai sus descrise, din care reiese că hala de procesare nu era separată, ci doar amenajată în incinta halei de 1728 m.p.

Totodată, reclamantul contrazice și cele specificate în Proiectul său tehnic nr. 08/10.2010, la cap. 4.2. Alimentare cu apă unde se precizează că apa necesară alimentării bazinelor de cultură este asigurată prin captarea a două surse, lac și puț. Captarea de put se realizează de la o adâncime de 70 m, puț forat cu pompă submersibilă ce distribuie apa, după necesar, în unul din rezervoarele atmosferice: VTA pentru asigurarea consumului de apă rece a clădirii și umplerii instalației de încălzire: RT2 și RT3 pentru alimentarea bazinelor de cultură".

În consecință, afirmațiile beneficiarului sunt în neconcordanță cu datele regăsite în Cererea de finanțare, atât în Studiul de fezabilitate, cât și în Proiectul tehnic. Proiectul tehnic trebuie să respecte cererea de finanțare.

Contractul de finanțare nerambursabilă nr. 11/15.07.2010 încheiat între DGP-AM POP și S.C. A. S.R.L., stipulează la art. 4.1, alin. (1), obligația respectării de către beneficiar a Instrucțiunilor de plată (Anexa V la contractul de finanțare), prin care se impune ca în momentul solicitării decontării cheltuielilor să depună toate documentele suport justificative, inclusiv:

- Certificatele de calitate (conformitate) pentru bunurile achiziționate/materialele folosite la lucrări;

- Procese-verbale de predare-primire, de recepție și de punere în funcțiune a bunurilor achiziționate.

Așa cum este precizat în Contractul de finanțare nr. x/15.07.2010 - Anexa V, "Procesele-verbale de predare-primire, de recepție și de punere în funcțiune a bunurilor achiziționate trebuie completate, datate, semnate si stampilate de furnizorul de bunuri și beneficiar."

În această situație, pentru nerespectarea clauzelor contractuale, în conformitate cu prevederile din Anexa V a Contractului de finanțare nr. x/15.07.2010, care precizează că "nerespectarea clauzelor contractuale... asumate prin contractul de finanțare, poate conduce la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .constituirea de debite pentru sumele plătite...", aceste cheltuieli devin neeligibile.

De asemenea, aceleași obligații ale beneficiarului, sunt prevăzute și în Manualul de Procedură pentru verificările de management și autorizarea plăților.

Reiterează că verificările efectuate privind eligibilitatea anumitor cheltuieli decontate în baza Contractului de achiziție dotări nr. 27/15.03.2012, încheiat între beneficiarul S.C. A. S.R.L. și S.C. D. S.R.L., au condus la faptul că se susțin constatările înscrise de auditorii externi în Raportul de audit, privind nerespectarea în totalitate a clauzelor contractuale prevăzute în Contractul de finanțare nr. x/15.07.2010, Anexa I - Dispoziții generale și Anexa V - Instrucțiuni de plată pentru beneficiarii POP 2007 - 2013, în Manualul de Procedură pentru verificările de management și autorizarea plăților, precum și cele prevăzute în Contractul de achiziții dotări nr. 27/15.03.2012, la art. 6- Obligațiile părților, pct. 6.1. Obligațiile furnizorului.

În cuprinsul Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/21/24.06.2015, la capitolul 5, pct. 3, au fost consemnate neregulile identificate, mai precis nerespectarea obligațiilor asumate prin Contractul de finanțare nr. x/15.07.2010, sens în care cheltuielile au devenit neeligibile.

Totodată, este important de subliniat faptul că, instanța de fond, în cadrul analizei sale, inserează articole din Legea nr. 608/2001 privind stabilirea conformității produselor, act normativ care este abrogat încă din 28.08.2010 prin Ordonanța nr. 20/2010 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea unitară a legislației Uniunii Europene care armonizează condițiile de comercializare a produselor, dovedind astfel, fără putere de tăgadă, un caracter neechitabil al procesului de judecată.

Contractul de finanțare nerambursabilă nr. 11/15.07.2010 încheiat între DGP-AM POP și S.C. A. S.R.L., stipulează la art. 4.1, alin. (1), obligația respectării de către beneficiar a Instrucțiunilor de plată (Anexa V la contractul de finațare), prin care se impune ca în momentul solicitării decontării cheltuielilor să depună toate documentele suport justificative, inclusiv:

- Certificatele de calitate (conformitate) pentru bunurile achiziționate/materialele folosite la lucrări;

- Procese-verbale de predare-primire, de recepție și de punere în funcțiune a bunurilor achiziționate.

Menționează că instanța de fond în mod eronat a reținut că filtrele tambur nu sunt bunuri achiziționate, dar în fapt acestea sunt niște echipamente achiziționate de la terți care necesită montaj pentru a putea funcționa.

În această situație, pentru nerespectarea clauzelor contractuale, în conformitate cu prevederile din Anexa V a Contractului de finanțare nr. x/15.07.2010, care precizează că "nerespectarea clauzelor contractuale... asumate prin contractul de finanțare, poate conduce la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .constituirea de debite pentru sumele plătite...", aceste cheltuieli devin neeligibile.

Și pentru acest punct din titlul de creanță, instanța trebuie să țină cont de argumentele detaliate mai sus, în cadrul pct. 5.1, referitoare la diferența de încadrare, respectiv, produs/bun versus lucrare, precum și la necesitatea de a fi însoțite aceste produse/bunuri de documente suport justificative obligatorii, conform prevederilor contractuale.

Se impune menționat că și în analiza acestui punct din titlu de creanță, instanța face referire la prevederile Legii nr. 608/2001 privind stabilirea conformității produselor, act normativ care este abrogat încă din 28.08.2010 prin Ordonanța nr. 20/2010 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea unitară a legislației Uniunii Europene care armonizează condițiile de comercializare a produselor, dovedind astfel, încă o dată, un caracter neechitabil al procesului de judecată.

În cuprinsul Notei de constatare a neregulilor și de stabilirea a corecțiilor financiare nr. x/24.06.2015, capitolul 6 - Prezentarea verificărilor efectuate și capitolul 9 - Concluziile activității de verificare, au fost descrise și argumentate neregulile identificate, iar în acest sens s-a arătat că nu au fost respectate prevederile Instrucțiunii pentru atribuirea contractelor de achiziții de produse, servicii sau lucrări cofinanțate din FEP prin POP 2007-2013, efectuate de către beneficiari sau partenerii acestuia, care nu sunt autorități contractante în conformitate cu art. 8 din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările și completările ulterioare, sau care nu îndeplinesc cumulativ condițiile prevăzute la art. 9 lit. d) din aceeași ordonanță (în vigoare în perioada derulării procedurii de achiziții), astfel:

- Cap. V. Reguli de bază pentru atribuirea contractelor de achiziție cofinanțate de FEP prin POP 2007-2013, subcap. V.7. Abordarea transparentă și obiectivă, care prevede că "Decizia achizitorului de atribuire a contractului trebuie să fie luată în conformitate cu regulile stabilite la începutul procedurii și să respecte întocmai principiile nediscriminării și tratamentului egal";

- Cap. V.6. Stabilirea unui termen limită adecvat pentru primirea ofertelor, care prevede că "Achizitorul are dreptul să prelungească termenul limită pentru transmiterea ofertelor cu condiția respectării de către acesta a regulilor privind publicitatea acestei măsuri."

În consecință, pentru cele două nereguli constatate, descrise în Nota de corecție mai sus precizată, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011, cu modificările și completările ulterioare, s-au aplicat corecții financiare prevăzute în Anexa la H.G. nr. 519/2014, privind stabilirea ratelor aferente reducerilor procentuale/corecții lor financiare aplicabile pentru abaterile prevăzute în anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, astfel:

- pentru nerespectarea principiilor tratamentului egal, s-a aplicat o corecție în cuantum de 5% din valoarea nerambursabilă plătită a Contractului de execuție de lucrări nr. x/03.12.2010;

- pentru nepublicarea prin erată a prelungirii termenului de depunere a ofertelor, s-a aplicat o corecție în cuantum de 5% din valoarea nerambursabilă plătită a contractului de execuție de lucrări nr. x/03.12.2010.

- iar conform art. 27 alin. (4), din O.U.G. nr. 66/2011, cu modificările si completările ulterioare, echipa de control a aplicat o singură corecție în cuantum de 5% din valoarea nerambursabilă plătită Contractului de execuție de lucrări nr. x/03.12.2010.

Referitor la principiului tratamentului egal, pentru soluția de admitere a acțiunii reclamantei, instanța de judecată a reținut că "...niciun participant la licitație nu a fost tratat preferențial . . . . . . . . . .", însă argumentele instanței de judecată sunt eronate, întrucât, lecturarea titlului de creanță atacat permite să se identifice în mod indubitabil care este neregula constatată și pentru care s-a aplicat corecția financiară. Reținerile instanței de judecată arată o slabă cunoaștere a principiilor care stau la baza organizării și derulării unei achiziții, mai ales a unei achiziții realizate în cadrul unui proiect finanțat prin fonduri europene nerambursabile. Este de neconceput ca o instanță de judecată să accepte că nu contează încălcarea unor principiile fundamentale ale achizițiilor.

Astfel, prin semnarea contractului de finanțare nerambursabilă, reclamanta și-a asumat obligația de a respecta prevederile instrucțiunilor elaborate de autoritatea de management, în vigoare la data achiziției, "bifarea" parcurgerii unor etape prevăzute de acestea, pentru a putea obține finanțarea nerambursabilă, nefiind suficientă fără a respecta principiile de bază și dispozițiile aplicabile unei proceduri de achiziție în cadrul unui proiect finanțat din fonduri europene nerambursabile.

Referitor la nepublicarea prin erată a prelungirii termenului de depunere a ofertelor, în perioada efectuării verificărilor, au fost solicitate clarificări beneficiarului S.C. A. S.R.L. referitor la motivul care a stat la baza prelungirii termenului limită de depunere a ofertelor, în acest sens, beneficiarul precizând:

"referitor la decalarea datei de prezentare a ofertei din data de 10.11.2010 în data de 17.11.2010 precizăm că a fost o eroare de redactare care însă nu a afectat procesul de achiziție a lucrărilor de construcție. Menționăm că în perioada respectivă nu au fost primite oferte din partea altor firme."

Astfel, a rezultat că în fapt beneficiarul nu a operat prelungirea termenului limită de depunere a ofertelor, conform prevederilor legislative în vigoare, ce impuneau publicarea unei erate în acest sens, neoferind astfel un tratament egal tuturor potențialilor ofertanți la procedura de atribuire a contractului de execuție lucrări de construcție.

Toate aspectele constatate, au condus la concluzia că termenul de depunere a ofertelor a fost prelungit fără respectarea regulilor de publicitate aplicabile în domeniu, cerințele stabilite în Instrucțiunile M 03-07, Anexa 6, care vizează asigurarea unui grad adecvat de publicitate și transparență, au fost încălcate de beneficiar:

"Achizitorul are dreptul să prelungească termenul limită pentru transmiterea ofertelor cu condiția respectării de către acesta a regulilor privind publicitatea acestei măsuri. În cazul unor motive obiective, beneficiarul are dreptul de a prelungi perioada de elaborare a ofertelor stabilită inițial în cadrul cererii de oferte, cu condiția publicării noului termen de depunere a ofertelor în cadrul anunțului de participare."

În consecință, pentru acest tip de nereguli, legiuitorul a stabilit aplicarea de corecții financiare în conformitate cu H.G. nr. 519/2014.

Pentru neregulile identificate, așa cum a fost consemnat în Nota de constatare a neregulilor și de stabilirea a corecțiilor financiare nr. x/24.06.2015, a fost aplicată o singură corecție financiară, potrivit art. 27 alin. (4), din O.U.G. nr. 66/2011, cu modificările și completările ulterioare.

Un alt aspect reținut de instanță este faptul că achiziția a fost verificată de autoritatea de management din cadrul MADR (DGP AMPOP) și experții antifraudă (fără a face referire despre cine este vorba), fără a se identifica nereguli în derularea procedurii de achiziție, nu înseamnă că acestea nu au existat. Acest aspect este susținut atât de constatările auditorilor externi din cadrul Autorității de Audit și menționate în Raportul de Audit, care a stat la baza acestui control al proiectului beneficiarului, cât și de constatările echipei de control al organismului intermediar pentru POP.

Prin ultima critică formulată, recurentul-pârât solicită respingerea cererii de plată a cheltuielilor de judecată sau cenzurarea cuantumului acestora deoarece sunt exagerate și nejustificate în raport de complexitatea cauzei.

Mai mult, onorariul de expertiză nu poate fi pus în sarcina MADR în condițiile în care această probă a fost administrată inutil pentru a dovedi ceva ce MADR nu a contestat.

Un alt argument care dovedește că hotărârea primei instanțe este părtinitoare este faptul că, deși cererea de anulare a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare a fost admisă în parte, cheltuielile de judecată au fost acordate în totalitate.

Pentru aceste motive, recurentul-pârât solicită admiterea recursului.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare la recursul recurentului-pârât prin care a solicitat, în principal anularea recursului ca nemotivat iar în subsidiar respingerea acestuia.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 25 octombrie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 25 mai 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/21/24.06.2015, înregistrat la reclamantă sub nr. x/06.07.2015, a notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/24.06.2015, înregistrat la reclamantă sub nr. x/06.07.2015 și a deciziei de soluționare a Contestației administrative prealabile înregistrată la reclamantă sub nr. x/09.09.2015.

Prima instanță a admis cererea dedusă judecății, a anulat în parte Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/21/24.06.2015 în ceea ce privește punctele 5.1. A, 5.2, 5.3, 5.4 și 5.5, în totalitate Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/24.06.2015 și Decizia de soluționare a plângerii prealabile administrative nr. 257088/29/26.08.2015, toate emise de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Astfel, prin primul motiv de recurs se invocă cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. conform cărora "casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Subsumat acestui motiv de casare, recurentul-pârât susține că motivele hotărârii primei instanțe sunt contradictorii, respectiv există contradicții între considerente și legislația aplicabilă în materie, în sensul că motivarea hotărârii duce la o altă soluție, precum și faptul că aceasta trebuie să răspundă în fapt și în drept la toate pretențiile și apărările formulate de părți și să conducă în mod logic și convingător la soluția cuprinsă în dispozitiv.

În ceea ce privește o eventuală contradicție între considerente și legislația aplicabilă în cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că de fapt, recurentul-pârât se referă la modalitatea în care instanța de fond a interpretat și aplicat prevederile legale incidente, însă această critică se subsumează motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. ("hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material") și va fi analizată din această perspectivă.

În ceea ce privește obligația instanței de fond de a răspunde în fapt și în drept la toate pretențiile și apărările formulate de părți și să conducă în mod logic și convingător la soluția cuprinsă în dispozitiv, Înalta Curte constată că cerința motivării adecvate a unei hotărâri judecătorești nu trebuie confundată cu obligația de a răspunde tuturor argumentelor prezentate de părți în vederea susținerii temeiurilor de fapt și de drept pe care se întemeiază solicitările părților litigante, fiind suficient ca aceste argumente să fie tratate grupat, în analiza aspectelor relevante care fundamentează poziția procesuală a acestora.

În jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului s-a arătat că:

"Art. 6 par. 1 din Convenție obligă tribunalele să-și motiveze deciziile, dar nu se poate cere să se dea un răspuns detaliat la fiecare argument" (Hotărârea din 09 decembrie 1994 în cauza Ruiz Torija c. Spaniei) și că "...noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuși în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse..." (Hotărârea din 28 aprilie 2005 în cauza Albina c. României).

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, precum și cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părților.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părțile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanță în pronunțarea soluției, iar instanța ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalității și temeiniciei hotărârii, și considerentele pentru care s-a pronunțat soluția respectivă.

Obligația legală a instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.

Plecând de la aceste coordonate teoretice, instanța de control judiciar constată că hotărârea pronunțată de prima instanță satisface cerințele prevăzute de art. 425, alin. (1), lit. b) din C. proc. civ., republicat, în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt și de drept care au determinat formarea convingerii instanței, fiind examinate efectiv toate problemele esențiale ridicate de părți, respectiv toate motivele de nelegalitate invocate de reclamantă în contextul faptic dat.

Prin urmare, având în vedere că motivarea hotărârii judecătorești nu reprezintă o problemă de volum, ci una de esență și în situația analizării grupate, ori sistematizate, se poate concluziona că hotărârea instanței de fond este clară, precisă și inteligibilă, conține referiri la probele administrate în cauză și este în concordanță cu acestea, răspunde în fapt și în drept la toate pretențiile și apărările formulate de părți și conduce în mod logic și convingător la soluția cuprinsă în dispozitiv.

Prin urmare, Înalta Curte reține caracterul nefondat al recursului în privința criticilor întemeiate pe motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs se invocă cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. conform cărora, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

Sub acest aspect, recurentul-pârât a formulat critici cu privire la modalitatea de evaluare de către prima instanță a probelor administrate în cauză, precum și încălcarea unor norme de drept procesual, însă aceste critici nu se pot circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. deoarece prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale.

Cu privire la fondul cauzei, printr-o primă critică, recurentul-pârât a arătat că în privința sistemului de reglare și evacuare apă bazine, nereguli consemnate la pct. 5.1 din Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/21/24.06.2015, în mod greșit a reținut prima instanță argumentele reclamantei privind faptul că sistemul de reglare și evacuare apă bazine nu poate fi încadrat ca bun/produs, ci reprezintă o lucrare, precum și că în această situație nu era necesară emiterea vreunei declarații de conformitate/certificat de conformitate de către antreprenorul S.C. C. S.R.L., având în vedere chiar descrierea expertului tehnic judiciar, respectiv că acest sistem chiar dacă ar fi o lucrare, este compus dintr-o multitudine de instalații/produse (rigole, conducte, țevi etc.), care necesita asamblare/montare/construire într-un întreg.

Sub acest aspect, în continuare, recurentul-pârât a susținut că dacă sistemul de reglare și evacuare apă bazine ar fi o lucrare, trebuia prezentată și Situația de plată cu cantități de lucrări și pe categorii de lucrări, cu toate materialele, manopera, utilajul și transportul efectuate pentru realizarea acestui sistem.

Înalta Curte constată că această critică nu este fondată și va fi respinsă având în vedere că, cererea de rambursare nr. x/29.06.2012 a fost însoțită de documente justificative, respectiv factura aferentă sistemului de reglare și evacuare apă bazine, situația de lucrări, devizul ofertă și cantități de lucrări pentru rigolele aferente bazinelor, procesul-verbal de recepție parțială și declarația de conformitate, în raport de care prima instanță, în mod corect a reținut că nu era necesară depunerea unor înscrisuri suplimentare precum procese-verbale de predare-primire, recepție, punere în funcțiune și a concluzionat că sistemul de reglare și evacuare apă bazine reprezintă o lucrare, iar nu un bun/produs, pentru care nu era necesară emiterea de către antreprenorul S.C. C. S.R.L. a vreunei declarații de conformitate sau certificat de conformitate.

De asemenea, Înalta Curte constată că în raportul de expertiză tehnică judiciară este descrisă componența întregului sistem de evacuare a apei din bazine, iar expertul a conchis că acest sistem nu poate fi încadrat ca bun/produs, ci reprezintă o lucrare, și în acest context va respinge critica recurentului-pârât în sensul că atât timp cât antreprenorul S.C. C. S.R.L. a menționat în Declarația de conformitate că "lucrarea Sistem reglare și evacuare apă bazine" este în conformitate cu prevederile Legi nr. 608/2001 privind stabilirea conformității produselor ar trebui să considere că ne aflăm în prezența unor bunuri.

Cu privire la cea de-a doua critică referitoare la motivarea instanței în privința puțurilor forate, nereguli consemnate la pct. 5.2 din Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/21/24.06.2015, recurentul-pârât a arătat că în descrierea proiectului de finanțare nerambursabilă se regăsesc următoarele precizări:

"construirea unei hale de 1728 m.p. și utilarea acesteia cu instalații și echipamente moderne în vederea producerii speciilor de salmonide, amenajarea în hală a unei zone pentru procesarea producției proprii, eviscerare, porționare, congelare rapidă, ambalare și depozitare în vederea livrării produselor finite...", iar la cap. 3.6. Situația existentă a utilităților și analiza acestora, se precizează că "alimentarea cu apă potabilă a halei (utilități și bazine interioare) se va face dintr-un puț forat pe amplasament (n.a.- se înțelege realizarea unui puț nou, nefăcându-se referire la puțul existent)...". Or, aceste aspecte contravin celor susținute și declarate de intimata-reclamantă, care a declarat că din puțul existent de 70 m se asigura apa numai pentru utilități și hala de procesare, având în vedere cele mai sus descrise, din care reiese că hala de procesare nu era separată, ci doar amenajată în incinta halei de 1728 m.p.

Cu privire la această critică Înalta Curte constată că din studiul de fezabilitate rezultă că există o singură hală în care se găsesc bazinele de cultură cât și spațiul destinat procesării, iar din proiectul tehnic rezultă că alimentarea cu apă potabilă a halei este asigurată prin captarea a două surse, lac și puț.

În cuprinsul Actului adițional nr. x/06.09.2010 este specificat faptul că se aprobă modificările de soluție tehnică propuse, între altele fiind amintită schimbarea sistemului de recirculare deschis cu un sistem de recirculare închis și având în vedere că primul dintre puțuri cu o adâncime de 123 ml, nu putea să deservească noul sistem aprobat și nu asigura funcționarea integrală a sistemului, intimata-reclamantă a forat cel de-al doilea puț cu o adâncime de 216 ml, în baza Dispoziției de șantier nr. 4/20.02.2012.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte constată că în mod corect a reținut prima instanță faptul că odată cu semnarea de către recurentul-pârât a Actului adițional nr. x/06.09.2010, a fost asumată și forarea unor puțuri, astfel încât întregul sistem să fie operațional, altminteri întreaga investiție era compromisă, iar în privința numărului de puțuri, decizia de a fi forat cel de-al doilea a apărut ulterior constatării că primul dintre ele nu avea un debit corespunzător.

Așa fiind, Înalta Curte va respinge critica recurentului-pârât, ca nefondată.

Prin cea de-a treia critică referitoare la motivarea instanței în privința cheltuielilor decontate în baza Contractului de achiziție dotări nr. 27/15.03.2012, încheiat între beneficiar S.C. A. S.R.L. și S.C. D. S.R.L., nereguli consemnate la pct. 5.3 din Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/21/24.06.2015, recurentul-pârât a susținut că în contractul de finanțare nerambursabilă nr. x/15.07.2010 încheiat între DGP-AM POP și S.C. A. S.R.L., se stipulează la art. 4.1, alin. (1), obligația respectării de către beneficiar a Instrucțiunilor de plată (Anexa V la contractul de finanțare), prin care se impune ca în momentul solicitării decontării cheltuielilor să depună toate documentele suport justificative, iar procesele-verbale de predare-primire, de recepție și de punere în funcțiune a bunurilor achiziționate trebuie completate, datate, semnate și stampilate de furnizorul de bunuri și beneficiar.

De asemenea, recurentul-pârât a susținut că instanța de fond, în cadrul analizei sale, a inserat articole din Legea nr. 608/2001 privind stabilirea conformității produselor, act normativ care a fost abrogat încă din 28.08.2010 prin Ordonanța nr. 20/2010 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea unitară a legislației Uniunii Europene care armonizează condițiile de comercializare a produselor, dovedind astfel, fără putere de tăgadă, un caracter neechitabil al procesului de judecată.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că în raport de dispozițiile Legii nr. 608/2001 instanța de fond a analizat natura bunurilor prin prisma noțiunii de introducere pe piață a unui produs și cea de punere în funcțiune în raport de care a concluzionat că dispozițiile legale nu sunt incidente în speța dedusă judecății întrucât bunurile achiziționate de reclamantă de la cocontractantul S.C. D. S.R.L., respectiv fotometru maxi direct, calculator, sistem de calcul E., monitor F., multifuncțională G., imprimantă G., sistem marcare citire cod de bare, mașină de eviscerat, ecograf determinare sex și maturitate, compresor mașină ambalare vid și transpaleți hidraulici, nu au fost introduse sau puse în funcțiune pentru prima dată în România de către intimata-reclamantă sau la sediul exploatației piscicole, iar S.C. D. S.R.L. nu are calitatea de producător al vreunuia dintre bunuri și nici nu este laborator, organism de certificare sau de inspecție ales de producător.

De asemenea, Înalta Curte în acord cu prima instanță constată că, din procese-verbale de punere în funcțiune rezultă că bunurile respective există în patrimoniul intimatei-reclamante, sunt operaționale, au fost necesare desfășurării activității de piscicultură, iar din fișele mijloacelor fixe rezultă că acestea au fost înregistrate în evidențele contabile, existând și fotografii cu aceste bunuri.

Pe de altă parte, cu privire la abrogarea Legii nr. 608/2001 încă din 28.08.2010, Înalta Curte observă că incidența acestui act normativ a fost reținută chiar de către recurenta pârâtă la stabilirea abaterilor săvârșite și a corecțiilor aplicate, astfel că în mod corect instanța de fond a analizat legalitatea actului administrativ contestat prin prisma acestui act normativ.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte va respinge critica formulată, ca nefondată.

Prin cea de-a patra critică referitoare la motivarea instanței în privința cheltuielilor aferente unor lucrări decontate în baza Contractului de execuție lucrări nr. x/03.12.2010, nereguli consemnate la pct. 5.4 din Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/21/24.06.2015, recurentul-pârât a arătat că instanța de fond în mod eronat a reținut că filtrele tambur nu sunt bunuri achiziționate, dar în fapt acestea sunt niște echipamente achiziționate de la terți care necesită montaj pentru a putea funcționa, situație în care, pentru nerespectarea clauzelor contractuale, care precizează că "nerespectarea clauzelor contractuale... asumate prin contractul de finanțare, poate conduce la . . . . . . . . . .constituirea de debite pentru sumele plătite...", aceste cheltuieli devin neeligibile.

Cu alte cuvinte, recurentul-pârât contestă faptul că, pe baza probelor administrate, prima instanță a reținut că filtrele tambur sunt parte dintr-o lucrate și ca atare nu le-a apreciat ca fiind produse cu privire la care antreprenorul general să fi fost obligat să furnizeze certificate de calitate.

Această critică nu este fondată și va fi respinsă având în vedere că recurentul-pârât nu aduce argumente pertinente în raport de care instanța ar putea reține că cheltuielile necesare achiziționării filtrelor tambru ce fac parte din sistemul de filtrare a apei din bazine trebuiau susținute prin declarații sau certificate de conformitate atât timp cât la dosarul cauzei există două declarații de conformitate emanând de la producătorul maghiar, datând din 20.07.2011, dar și Certificatul de calitate al produsului emis de producător este datat 20.07.2011, iar acestea au fost recepționate de intimata-reclamantă așa cum rezult din procesului-verbal nr. x/10.08.2011.

De asemenea, în ceea ce privește echipamentele de aerare, la Cererea de rambursare nr. x a fost atașată o declarație de conformitate pentru toată lucrarea.

Prin cea de-a cincea critică referitoare la motivarea instanței cu privire la Nota de constatare a neregulilor și de stabilirea a corecțiilor financiare nr. x/24.06.2015, notă ce a fost anulată în totalitate în mod eronat, recurentul-pârât a arătat că beneficiarul nu a operat prelungirea termenului limită de depunere a ofertelor, conform prevederilor legislative în vigoare, ce impuneau publicarea unei erate în acest sens, neoferind astfel un tratament egal tuturor potențialilor ofertanți la procedura de atribuire a contractului de execuție lucrări de construcție.

Sub acest aspect, Înalta Curte, în acord cu prima instanță, constată că intimata-reclamantă a urmat procedura de achiziție și la data de 20.10.2010 a publicat pe pagina de internet Anunțul de participare privind achiziția unor lucrări de amenajare a fermei piscicole nr. 144/16.08.2010, termenul limită pentru depunerea ofertelor fiind stabilit pentru data de 10.11.2010, ora 14:30,