Decizia nr. 5154/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 7938/2021 a Tribunalului București

Circumstanțele cauzei deduse judecății și parcursul procesual al soluționării acesteia 1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 19 mai 2021, pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală, B., C., D., E. și F., a solicitat obligarea pârâtelor să răspundă adresei din data de 14 octombrie 2020, prin care solicita comunicarea protocoalelor de colaborare ale ANAF central și ale Ministerului Finanțelor cu justiția, respectiv parchete și judecătorii, precum și obligarea pârâtelor la plata sumei de 52.450.000 RON. 1.

Prin sentința civilă nr. 7938 din 16 decembrie 2021, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu - secția civilă, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei din urmă instanțe sub același număr; 1.

La termenul de judecată din data de 31 mai 2022, reclamanta a precizat cererea sub aspectul capătului al doilea, în sensul că suma solicitată reprezintă despăgubiri pentru refuzul de comunicare a informațiilor solicitate. 1.

Prin sentința civilă nr. 299 din 28 iunie 2022, Tribunalul Giurgiu - secția civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor B., C., D., E. și F. și, în consecință, a respins cererea de chemare în judecată împotriva acestor pârâte ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca neîntemeiată. 1.

Împotriva sentinței civile nr. 299 din 28 iunie 2022, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - secția civilă, reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs, calea de atac înregistrată pe rolul Curții de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. 1.

Prin încheierea din 01 noiembrie 2023, Curtea de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de recuzare formulată de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva întregului complet de judecată C7 Recurs, ca nefondată. 1.

Prin decizia nr. 643 din 21 martie 2024, Curtea de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale ca inadmisibilă, a respins excepția nulității recursului ca nefondată și a respins recursul formulat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 299/28.06.2022 pronunțate de Tribunalul Giurgiu, secția civilă în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimatele-pârâte Agenția Națională de Administrare Fiscală, B., C., D., E. și F., ca nefondat. 1.

Împotriva încheierii din 01 noiembrie 2023 și a soluției privind cererea de sesizare a Curții Constituționale din decizia nr. 643 din 21 martie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs, calea de atac fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal. 2. Cererea de sesizare a Curții Constituționale Prin cererea înregistrată în dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal la data de 04 iunie 2024, astfel cum a fost completată prin cererile din data de 28 noiembrie 2024 și din data de 13 ianuarie 2025, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 487 alin. (1) și a art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., a art. 3 și art. 12 pct. 1 din Legea nr. 415/27.06.2002, art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 - 4, art. 3 pct. 1 - 3, art. 4 pct. 1 - 3, art. 25 pct. 1 - 3, art. 64 pct. 1 - 5, art. 65 pct. pct. 1 - 5, art. 80 pct. 1, art. 155 pct. 1, art. 160, art. 167 pct. 1 și pct. 2, art. 168 pct. 1 subpunctele a) - d), art. 190 pct. 1, art. 204, art. 228 pct. 1 - 5, pct. 15, art. 265, art. 266 pct. 1 și 2, art. 267 pct. 1 - 3, art. 268 pct. 1, 2, pct. 3, pct. 4, subpunctele a și b, art. 269 pct. 1 - 10, subpunctele a, b, c din Legea nr. 303/2004, actualizată în 2022, întrucât încalcă prevederile art. 1 pct. 3 și 4, art. 16 pct. 1 și 2, art. 21, art. 22, art. 23, art. 24 pct. 1, art. 29 pct. 1, art. 30 pct. 1, art. 31 pct. 1 și 2, art. 35, art. 36, art. 45, art. 52 pct. 1-3, art. 80 pct. 2, art. 119, art. 124 pct. 1-3, art. 125 pct. 1 și 2, art. 131 pct. 1, art. 132 pct. 1, art. 133 pct. 1, art. 134 pct. 1 - 4 din Constituția României. 3. Soluția dată cererii de sesizare a Curții Constituționale Prin încheierea din 20 martie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de petenta A. S.R.L. privind sesizarea Curții Constituționale, ca inadmisibilă. 4. Recursul declarat împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale Împotriva încheierii din 20 martie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (4) și (6) din C. proc. civ., solicitând casarea încheierii atacate și admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale. 5. Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. 6. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului declarat împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale. Analizând cu prioritate termenul de declarare a căii de atac, Înalta Curte constată că recursul a fost declarat cu nerespectarea termenului prevăzut de lege, pentru următoarele considerente: Regimul căii de atac a recursului vizând soluția pronunțată asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate este reglementat de dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare…", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)". Totodată, conform art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. "Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate absolută". Încheierea recurată a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal la data de 20 martie 2025, de la acest moment începând să curgă termenul de declarare a recursului, de 48 de ore, stabilit de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992. Conform art. 181 alin. (1) pct. 1 și art. 182 C. proc. civ., termenul de declarare a recursului (stabilit pe ore) a început să curgă de la ora zero a zilei următoare, respectiv 21 martie 2025, și s-a împlinit pe data de 22 martie 2025, la ora 24:00 (vineri). Înalta Curte constată că recursul a fost declarat de reclamanta A. S.R.L. la data de 24 aprilie 2024, prin serviciul poștal, așadar după expirarea termenului prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac, calculat conform celor expuse în paragraful anterior, excepția tardivității recursului fiind astfel întemeiată. În justificarea formulării tardive a recursului, prin notele scrise depuse la data de 3 noiembrie 2025, precum și prin concluziile orale formulate de la termenul din 5 noiembrie 2025, reprezentantul legal al societății recurente a învederat că a declarat recurs în termen de 48 de ore de la comunicarea încheierii atacate, întrucât, din culpa Înaltei Curți, iar nu a societății recurente, în minuta soluției nu a fost menționat termenul de recurs de 48 de ore de la pronunțare. Or, din verificarea înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată, contrar susținerilor recurentei-reclamante, că atât minuta încheierii din 20 martie 2025, cât și încheierea propriu-zisă prevăd în mod corect termenul de recurs de 48 de ore de la pronunțare, astfel încât nu se confirmă ipoteza menționării de către instanță a unui termen de recurs eronat. Recurenta-reclamantă a depus la dosarul cauzei un extras de pe portalul Înaltei Curți, pentru a evidenția că soluția înregistrată nu menționa termenul de recurs prevăzut de Legea nr. 47/1992, susținând că soluția consemnată, care prevede caracterul definitiv al încheierii, nu i-a permis să cunoască împrejurarea că are dreptul de a declara recurs în termen de 48 de ore de la pronunțare. Față de acest argument, Înalta Curte reține, în prim rând, că potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei". Așadar, regimul căilor de atac, incluzând termenele în care acestea pot fi promovate, este stabilit prin lege, iar nu prin dispoziția judecătorului cauzei. În al doilea rând, se observă că susținerile recurentei-reclamante nu se raportează la înscrisurile aflate la dosar, ci la înregistrările din sistemul de evidență electronică al instanței care a pronunțată încheierea recurată. Înalta Curte reține însă că acest sistem de evidență nu înlocuiește dosarul în format fizic, rolul său fiind acela de a asigura gestionarea electronică a dosarelor la nivelul instanțelor judecătorești, fără a înlocui documentele în format letric întocmite în cadrul dosarelor. Așadar, relevante rămân documentele în format letric (suport hârtie) întocmite sau depuse în cadrul dosarelor fizice. Nu în ultimul rând, instanța de control judiciar observă că recurenta-reclamantă prin reprezentant s-a raportat în mod eronat la soluția pronunțată asupra recursului formulat și soluționat în dosarul nr. x/2021, iar nu la soluția referitoare la excepția de neconstituționalitate vizată de recursul de față, anume dosar nr. x/2021. În mod corespunzător, și extrasul amintit al site-ului Internet al Înaltei Curți de Casație și Justiție nu prezintă utilitate, din moment ce se referă la decizia pronunțată în recurs, acea hotărâre având caracter definitiv. Or, nu acea soluție face obiectul recursului de față, ci cea regăsită în cadrul încheierii pronunțate la 20 martie 2025 de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, supusă unui recurs în termen de 48 de ore de la pronunțare. Pentru toate aceste motive, Înalta Curte constată că motivul invocat de recurenta-reclamantă în justificarea depunerii cu întârziere a căii de atac nu este unul temeinic justificat și nu poate înlătura sancțiunea nulității recursului pentru tardivitate, câtă vreme prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 statuează asupra termenului de declarare a recursului, acesta fiind de 48 de ore de la pronunțare, iar nu de la comunicarea hotărârii, depășirea nejustificată a acestui termen fiind sancționată cu nulitatea căii de atac. În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 185 alin. (1) și art. 489 alin. (1) din C. proc. civ. raportat la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte va admite excepția tardivității recursului și va constată nul recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L.