Decizia nr. 5105/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 178/2025 a Curții de Apel București

Obiectul cererii dedusă judecății și evoluția procesuală Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2024 la data de 13.03.2024 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a CAF, reclamantul A. a contestat, în contradictoriu cu pârâtul ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE și JUSTIȚIE, ordinul individual de salarizare nr. 3580/08.12.2023, comunicat reclamantului sub semnătură la data de 12.01.2024, și a solicitat emiterea unui nou ordin de salarizare în care indemnizația de încadrare să fie stabilită și conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, prin luarea în considerare și a coeficienților de multiplicare stabiliți în anexa la O.U.G. nr. 27/2006, lit. A) pct. 6 - 13, în raport de funcțiile deținute sau cu care sunt asimilate, potrivit legii, începând cu data de 14.11.2017 și în viitor, până la încetarea condițiilor legale de acordare, cu înlăturarea plafonării prevăzute de art. 38 alin. (6) și art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 178/2025 din 10 februarie 2025, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii și s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Înalta Curte de Casație și Justiție cu sediul în București, ca obiect "anulare act administrativ - ORD. 3580/08/12/2023", ca inadmisibilă.

Cererea de recurs Împotriva sentinței nr. 178/2025 din 10 februarie 2025 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. În susținerea cererii de recurs, reclamantul arată că prin sentința civilă nr. 178/10.02.2025, Curtea de Apel București a admis excepția inadmisibilității acțiunii, reținând că reclamantul nu ar fi urmat procedura administrativă prealabilă privind contestarea Ordinului individual de salarizare nr. 3580/8.12.2023. Întâmpinarea pârâtei, prin care a fost invocată excepția, nu i-a fost comunicată, fiind astfel lipsit de dreptul de a formula apărări și a propune dovezi privind procedura prealabilă. Susține recurentul că a respectat procedura administrativă prealabilă, formulând contestație la data de 16.01.2024 și transmitând-o pârâtei prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la 17.01.2024, aspect dovedit prin factura poștală x/17.01.2024. Totodată, în cuprinsul acțiunii introductive recurentul-reclamant afirmă că a menționat expres depunerea contestației administrative și a anexat înscrisul corespunzător. În lipsa confirmării de primire, imputabilă exclusiv pârâtei, solicită instanței de recurs să dispună solicitarea borderourilor de predare ale corespondenței aferente zilelor următoare datei de 17.01.2024, fie de la pârâtă, fie, subsidiar, de la Compania Națională Poșta Română, pentru a proba comunicarea contestației. Menționează recurentul-reclamant că a mai formulat anterior contestații similare (dosarele nr. x/2022 și y/2023), ceea ce dovedește că procedura prealabilă este cunoscută și urmată în mod constant. În aceste condiții, se impune constatarea nelegalității soluției de inadmisibilitate și admiterea recursului, cu trimiterea cauzei spre rejudecare sau soluționarea fondului.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Înalta Curte de Casație și Justiție a depus întâmpinare, prin care a solicitat pe fondul recursului respingerea sa, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 12.08.2025, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 04.11.2025, în ședință publică, cu citarea părților. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Examinând sentința atacată prin prisma criticilor invocate în recurs, a apărărilor și susținerilor formulate prin întâmpinarea depuse la dosar, raportat la prevederile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este fondat și îl va admite pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Înalta Curte subliniază, cu prioritate, că deși recurentul s-a prevalat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., criticile expuse la adresa sentinței recurate se circumscriu, în concret, motivului de casare prevăzut de pct. 8 al aceluiași articol respectiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. În cauză, instanța de recurs constată că instanța de fond a reținut că reclamantul nu ar fi făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Cap. VIII, Anexa V la Legea nr. 153/2017, motiv pentru care a admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea ca inadmisibilă. Această concluzie apare ca fiind eronată, în condițiile în care din înscrisurile depuse în etapa procesuală a recursului rezultă, fără echivoc, că reclamantul a respectat procedura prealabilă . Reclamantul a formulat contestație administrativă în termen, împotriva Ordinului individual de salarizare nr. 3580/08.12.2023, la data de 16.01.2024, potrivit art. 7 alin. (1) din Anexa V la Legea nr. 153/2017. Contestația a fost transmisă pârâtei Înalta Curte de Casație și Justiție prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 17.01.2024, fapt dovedit prin înscrisul aflat la dosarului de recurs, depus de reclamant. Dovada comunicării contestației administrative către intimată, element esențial pentru verificarea admisibilității acțiunii, nu a fost analizată de instanța de fond, întrucât aceasta nu a fost depusă în dosarul primei instanțe, deși reclamantul a menționat, încă din acțiunea introductivă, că a urmat procedura prealabilă. Așadar, având în vedere că în fața instanței de recurs reclamantul a făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile impuse de lege, condiție de admisibilitate a acțiunii, reținerea contrară a instanței de fond se impune a fi înlăturată, cu consecința casării sentinței atacate. Pentru toate considerentele expuse, constatând că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., republicat, și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.