ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4763/2023

Ședința publică din data de 24 octombrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin actiunea înregistrată pe rolul Curtii de Apel Bucuresti-Sectia a IX-a contencios administrativ și fiscal, în data de 04.07.2022, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Justiției, solicitand instanței, ca prin hotararea pe care o va pronunta, sa dispună:

- înlăturării plafonării instituite asupra indemnizațiile lunare de încadrare și a sporurilor ca urmare a aplicării articolului 38, alin. (6) și a a articolului 25 din Legea numărul 153 din 2017.

- recalculării și plății drepturilor salariale, cu începere din data de 01.08.2016, în loc de data de 30.12.2021.

Hotărârea primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 2441 din data de 19.12.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

"Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției pe capătul de cerere având ca obiect plata diferențelor salariale.

Respinge excepția prescriptiei dreptului la actiune, ca rămasă fără obiect.

Respinge excepția inadmisibilității, ca neîntemeiată.

Respinge capătul de cerere având ca obiect plata diferențelor salariale, ca fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Respinge în rest acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, ca neîntemeiată."

Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 2441 din data de 09.12.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022 de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal reclamantul A. a exercitat calea de atac a recursului și, fără a încadra expres criticile în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., acesta a susținut că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică.

Arată că în prezent motivele avute în vedere la pronunțarea prezentei hotărâri nu mai subzistă întrucât ordinul general emis de Ministerului Justiției sub nr. x/30.12.2021 a fost anulat în parte prin sentința nr. 220/07.11.2022 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2022 în sensul că a înlăturat sintagma " cu respectarea prevederilor art. 38 alin. (6) ... din Legea cadru 153/2017, astfel cum este cuprinsă la art. 1"

De asemenea, mai susține recurentul - reclamant că Ministerului Justiției are obligația să procedeze la înlăturării plafonării instituite asupra indemnizației lunare de încadrare și a sporurilor urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) și art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, acolo unde este cazul, întrucât prin sentința civilă nr. 500/02.03.2021 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr. x/2020 rămasă definitivă prin neapelare pârâții Curtea de Apel Mureș, Tribunalul Mureș și Ministerul Justiției au fost obligații în ceea ce privește pe reclamantul A. la recalcularea indemnizației de încadrare, conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 605,225 RON, luând în considerare majorarea de 25% prevăzută de art. III din O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 57/2015, începând cu data de 01.10.2017 și în continuare și să plătească, raportat la perioada în care au avut calitatea de angajator a acestora, cu titlu de despăgubiri bănești, suma reprezentând diferența dintre drepturile salariale lunare încasate și cele cuvenite și datorate, prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 605,225 Iei, începând cu data de 01.10.2017 și în continuare, sumă care urmează a fi actualizată cu indicele de inflație precum și dobânda legală penalizatoare corespondentă, începând cu data nașterii dreptului material și până la data plății efective iar prin sentința civilă nr. 2172/21.10.2020 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. în dosar nr. x/2020, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 174/A/2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, pârâții Curtea de Apel Mureș, Tribunalul Mureș și Ministerul Justiției au fost obligații în ceea ce privește pe reclamantul A. Ia plata diferențelor salariale rezultate în urma recalculării indemnizației de încadrare începând cu 01.10.2016 și în continuare luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,00 sumă care urmează a fi actualizată cu indicele de inflație precum și dobânda legală penalizatoare corespondentă, începând cu data nașterii dreptului material și până la dala plății efective.

Astfel, solicită a se reanaliza motivele care au dus la pronunțarea sentinței, acestea conducând la modificarea parțială a Ordinului nr. 402/C/2021 din 07.02.2022 și Anexa nr. 7, respectiv a art. 1, în sensul înlăturării sintagmei " cu respectarea prevederilor art. 38 alin. (6)...din Legea nr. 153/2017, astfel cum este cuprinsă la art. 1".

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de reclamantul A., a formulat întâmpinare Înalta Curte de Casație și Justiție, în cadrul căreia solicită respingerea recursului, ca nefondat.

Cu titlu prealabil, solicită instanței să aibă în vedere prevederile art. 142 alin. (2) și (6) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial nr. 1104/16.11.2022, potrivit cărora bugetul aprobat pentru cheltuielile de personal ale instanțelor, precum cel aprobat pentru alte categorii de cheltuieli intrinsec legate de cheltuielile de personal este cuprins în bugetul Înaltei Curti de Casatie Justiție este gestionat de aceasta, președintele Înaltei Curti de Casatie Justitie având calitatea de ordonator principal de credite pentru instantele judecătorești cu privire la aceste categorii de cheltuieli, iar Înalta Curte de Casatie si Justiție se subrogă de drept în toate drepturile si obligațiile Ministerului Justitiei decurgând din aplicarea prevederilor alin. (2), inclusiv în cele de natură procesuală si cele care decurg din hotărâri iudecătorești și alte titluri executorii.

Conform alin. (8) al aceluiași articol, subrogarea legală a operat de la data intrării în vigoare a Legii bugetului de stat pe anul 2023, respectiv de la data de 22.12.2022.

Astfel, solicită ca instanța să ia act de subrogarea de drept a Înaltei Curti de Casatie si Justitie în drepturile și obligațiile Ministerului Justitiei în prezenta cauză, în aplicarea art. 142 alin. (6) din Legea nr. 304/2022.

Pe fondul recursului solicită respingerea acestuia și menținerea sentinței recurate, ca legală și temeinică.

Și intimatul - pârât Ministerul Justiției a formulat întâmpinare la recursul promovat de reclamantul A., solicitând instanței să respingă acest recurs, ca nefondat.

La rândul său, în prealabil, invocă dispozițiile art. 142 alin. (2), (5), (6) și 8 din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară și susține că prin acestea a avut loc transmiterea calității procesuale a Ministerului Justiției către Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv a Ministrului Justiției către Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție și, pe cale de consecințp solicită a se dispune scoaterea din cauză a Ministerului Justiției și introducerea în cauză a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cu privire la fondul cauzei, solicită respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu judecarea dosarului din data de 17.03.2023 s-a fixat primul termen pentru soluționarea recursului la data de 24.10.2023, în ședință publică, cu citarea părților, când, Înalta Curte, luând act de solicitarea de judecare a cauzei în lipsă, dar și de subrogarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în toate drepturile și obligațiile Ministerului Justiției, respectiv inclusiv cele procesuale, cu privire la litigiile aflate încă pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de starea pricinii, fără distincție, cât și în drepturile și obligațiile care decurg din hotărâri judecătorești, pronunțate în litigii finalizate la acest moment, respectiv din alte titluri executorii, față de prevederile generale din C. proc. civ., respectiv art. 38, cât și față de dispozițiile exprese ale art. 142 alin. (6) din Legea nr. 304/2022, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise și a reținut dosarul spre soluționare asupra cererii de recurs ce face obiectul pricinii deduse judecății.

Soluția și considerentele instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, prin prisma criticilor recurentului, circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a apărărilor intimaților, raportat, deopotrivă, și la normele legale incidente litigiului dedus prezentei judecăți, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamantul A. este nefondat, motiv pentru care îl va respinge, ca atare, pentru considerentele expuse în continuare.

Argumente de fapt și de drept relevante

În fapt, prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 04.07.2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, a solicitat revocarea/modificarea parțială a Ordinului de salarizare numărul 402/C/2021 din 7 februarie 2022 emis de pârât, mai exact a articolului 1 și a Anexei nr. 7, în sensul:

- înlăturării plafonării instituite asupra indemnizațiile lunare de încadrare și a sporurilor ca urmare a aplicării articolului 38, alin. (6) și a a articolului 25 din Legea numărul 153 din 2017.

- recalculării și plății drepturilor salariale, cu începere din data de 01.08.2016, în loc de data de 30.12.2021.

Soluționând cauza, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată, reținând, în esență, că ordinul atacat s-a rezumat la punerea în executare a ordinului general emis anterior de aceeași autoritate publică, respectiv Ordinul MJ nr. 6245/C/30.12.2021 prin care s-a dispus recalcularea drepturilor salariale ale judecătorilor din cadrul tuturor instanțelor, astfel că nu a făcut altceva decât să particularizeze ordinul anterior, fără modificarea cadrului general în care urmau să-și producă efectele, respectiv data acordării - 30.12.2021- și măsura plafonării la nivelul prevăzut de Legea nr. 153/2017 pentru anul 2022 și, cum ordinul general, respectiv Ordinul nr. 6245/C/30.12.2021 nu a fost contestat de reclamant, iar împotriva ordinului de față nr. 402/C/07.02.2022 nu au fost formulate critici sub aspectul nivelului salarial concret rezultat, a apreciat ca fiind justificate susținerile pârâtului, privitoare la necesitatea luării în considerare a contextului în care a fost emis ordinul contestat, respectiv scopul actului administrativ, acela de a pune în aplicare unui ordin anterior.

Reclamantul a contestat sentința de fond, susținând că motivele avute în vedere de prima instanță la pronunțarea hotărârii recurate nu mai subzistă, întrucât ordinul general emis de Ministerul Justiției sub nr. x/30.12.2021 a fost anulat în parte prin sentința nr. 220/07.11.2022 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2022, în sensul că a înlăturat sintagma " cu respectarea prevederilor art. 38 alin. (6) . . . . . . . . . .din Legea nr. 153/2017, astfel cum este cuprinsă în art. 1".

Această critică nu poate fi reținută de instanța de control judiciar, în considerarea faptului că respectiva hotărâre nu are caracter definitiv, împotriva acesteia Ministerul Justiției promovând recurs aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, nesoluționat până la acest moment.

Cum acea hotărâre nu are caracter definitiv nu se poate ține seama de existența sa în prezenta cauză.

Nici celelalte critici nu pot fi avute în vedere de către Înalta Curte.

Astfel, se constată că, prin Ordinul nr. 6245/C/30.12.2021 privind stabilirea unor drepturi salariale s-a dispus ca, începând cu data de 30.12.2021, drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și al curților de apel, precum și ale asistenților judiciari se fie stabilite având în vedere valoarea de referință sectorială de 605,225 RON, cu respectarea prevederilor art. 38 alin. (6) și ale art. 25 din Legea cadru nr. 153/2017.

Totodată, prin art. 2 al ordinului, s-a dispus ca emiterea ordinelor individuale să se efectueze până în data de 04.02.2022.

În preambulul acestui ordin s-a arătat că, în situația în care, prin stabilirea indemnizațiilor de încadrare cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 605, 225 acestea ating nivelul maxim prevăzut în Anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, nu se mai utilizează algoritmul de calcul bazat pe valoarea de referință sectorială și coeficienții de multiplicare prevăzuți de legislația anterioară în vigoare. De asemenea, au fost indicate prevederile art. 6 alin. (1) lit. b) și c), art. 38 alin. (6) din Legea -cadru nr. 153/2017.

Similar, prin Ordinul nr. 402/C/7.02.2022 privind stabilirea unor drepturi salariale s-a dispus ca, începând cu data de 30.12.2021, drepturile salariale ale judecătorilor din circumscripția Curții de Apel Târgu Mureș, prevăzuți în Anexele 1-13 la ordin, se fie stabilite având în vedere valoarea de referință sectorială de 605,225 RON, cu respectarea prevederilor art. 38 alin. (6) și ale art. 25 din Legea cadru nr. 153/2017.

În preambulul ordinului menționat s-a arătat că acesta este dat "în aplicarea Ordinului ministrului justiției nr. 6245/C/30.12.2021".

Or, în condițiile în care prin contestația promovată recurentul - reclamant a solicitat doar revocarea/modificarea parțială a Ordinului nr. 402/C/2021 din data de 07.02.2022, iar acest ordin a fost emis "în aplicarea Ordinului Ministrului Justiției nr. 6245/C/30.12.2021", nefăcând altceva decât să particularizeze acest ordin general, prin individualizarea nivelului concret al drepturilor salariale cuvenite judecătorilor din circumscripția Curții de Apel Târgu Mureș, în mod corect instanța de fond a reținut că elementele care definesc cadrul general de realizare a recalcularii drepturilor salariale (data și plafonarea), fiind stabilite prin Ordinul MJ nr. 6245/C/30.12.2021, nu pot fi modificate decât prin contestarea ordinului respectiv, nu și a celui de punere în aplicare, acesta din urmă putând fi cenzurat numai sub aspectul nivelului salarial concret rezultat, și, cum, în cadrul contestației recurentul - reclamant nu a formulat nici o critică sub acest aspect, iar la acest moment ordinul general ce a stat la baza emiterii ordinului ce face obiectul prezentei judecăți nu a fost anulat de către instanță printr-o hotărâre definitivă, soluția pronunțată de judecătorul fondului este legală, criticile recurentului nefiind apte de a conduce la reformarea acesteia.

Având în vedere că nu s-au conturat elemente de nelegalitate a sentinței de fond, aceasta fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a cadrului legal incident, iar argumentele expuse în calea de atac a recursului nu sunt în măsură să atragă casarea soluției criticate, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul exercitat în cauză, cu consecința păstrării, ca legale, a sentinței de fond atacate.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru considerentele arătate, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din același act normativ, raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge recursul formulat de reclamantul A., ca nefondat, cu consecința menținerii, ca legale, a sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 2441 din 19 decembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 24 octombrie 2023.