Decizia nr. 5036/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava - secția de contencios administrativ și fiscal la data de 25 noiembrie 2024, sub nr. x/2024, reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună, în principal, obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor dc care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G.

nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului PEMBROLIZUMAB (denumire comercială KEYTRUDA) pentru indicația terapeutică adenocarcinom gastric și, în subsidiar, obligarea Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale la evaluarea medicamentului PEMBROLIZUMAB (denumire comercială KEYTRUDA) pentru includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, pentru indicația terapeutică adenocarcinom gastric. 1.2.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 16 din 11 februarie 2025, Curtea de Apel Suceava - secția de contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele: - a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Ministerul Sănătății, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România și Casa Națională de Asigurări de Sănătate; - a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului invocată de pârâții Ministerul Sănătății și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România; - a respins excepțiile inadmisibilității acțiunii, lipsei plângerii prealabile și prematurității acțiunii; - a admis în parte, acțiunea în contencios administrativ având ca obiect " obligația de a face" formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Sănătății și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România; - a obligat pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale să inițieze din oficiu procedura de evaluare a tehnologiilor medicale în vederea includerii sau neincluderii în regim off label a medicamentului PEMBROLIZUMAB (denumire comercială KEYTRUDA),

în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații pe bază de prescripție medicală, pentru indicația terapeutică adenocarcinom gastric. 1.3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentinței a declarat recurs pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, invocând incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În esență, a criticat soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului în a formula cererea de chemare în judecată, arătând că solicitarea de includere a unui medicament în Lista de medicamente este exclusiv de competența deținătorului autorizației de punere pe piață a medicamentului.

Totodată, a arătat că ANMDMR nu are calitate procesuală pasivă în cauza pendinte, neexistând raporturi obligaționale între părți, raportat la obiectul acțiunii. Pe fondul cauzei, a arătat că instanța nu a luat în considerare conținutul supletiv al dispozițiilor art. 8 din Ordinul nr. 861/2014, respectiv acela că ANMDMR poate iniția din oficiu și nu inițiază din oficiu, fiindu-i instituite în mod limitativ obligații doar în ceea ce privește implementarea mecanismului de evaluare a tehnologiilor medicale și doar a medicamentelor a căror indicație terapeutică se regăsește în rezumatul caracteristicilor produsului 1.4. Apărările formulate în cauză În cauză nu s-a formulat întâmpinare, fiind transmis la dosarul cauzei, de către soția intimatului-reclamant, certificatul de deces al acestuia.

II. Soluția instanței de recurs 2.1. Argumente de fapt și de drept relevante Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatului-reclamant A., invocată din oficiu, Înalta Curte apreciază că aceasta este întemeiată. Amintește Înalta Curte că excepția lipsei capacității procesuale de folosință este o excepție de fond (vizează încălcarea unei condiții de exercițiu a acțiunii civile), absolută (se încalcă norme de ordine publică) și peremptorie (admiterea sa conduce la împiedicarea soluționării fondului cererii), care poate fi ridicată de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în tot cursul procesului, iar potrivit art. 56 alin. (3) teza I C. proc.

civ., lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului. Rezultă, astfel, că lipsa capacității procesuale de folosință poate să fie invocată atât în primă instanță, cât și direct în apel, ca motiv de apel sau ca excepție procesuală, iar în recurs, în condițiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., "instanța poate să invoce lipsa capacității procesuale de folosință din oficiu, oricând, pe cale de excepție procesuală, în etapa judecății în primă instanță, sau ca motiv de ordine publică, în etapa judecății în căile de atac". Conform art. 56 alin. (1) C. proc. civ., poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului, iar actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosință sunt lovite de nulitate absolută.

Totodată, pentru a fi parte în proces, potrivit dispozițiilor art. 56 C. proc. civ., este necesară existența folosinței drepturilor civile, respectiv a capacității de folosință. Așadar, capacitatea procesuală de folosință este acea condiție de exercițiu a acțiunii civile constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații procesuale civile, astfel cum prevăd dispozițiile art. 34 din C. civ. În cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosință, așa cum statuează art. 35 din C. civ., începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia, putând fi limitată numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege. Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reține că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 din C. proc.

civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai de către o persoană care deține capacitate procesuală de folosință, sub sancțiunea nulității actului de procedură, dispoziții aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât și în cazul căilor de atac. Înalta Curte constată, din analiza actelor depuse în dosarul de recurs, că intimatul-reclamant A. a decedat la data de 28 decembrie 2024, potrivit copiei certificatului de deces nr. 9214 eliberat la data de 30 decembrie 2024 de Municipiul Fălticeni, Județul Suceava, aflat la dosarului. Prin urmare, la acest moment, intimatul-reclamant este lipsit de capacitate procesuală de folosință, respectiv de aptitudinea de a avea drepturi și obligații, intrând sub incidența dispozițiilor art. 40 C. proc.

civ. În concluzie, având în vedere că una dintre condițiile de exercitare a acțiunii, prevăzute de art. 32 alin. (1) C. proc. civ., nu mai este îndeplinită, în considerarea intervenirii decesului intimatului-reclamant, Înalta Curte va admite recursul pârâtei și, în rejudecare, va anula cererea de chemare în judecată a reclamantului, ca fiind formulată de o persoană rămasă fără capacitate procesuală de folosință. 2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 56 alin. (3) din C. proc.

civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantului, invocată din oficiu, va admite recursul formulat de pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, va casa sentința atacată și, în rejudecare, va anula cererea de chemare în judecată ca fiind formulată de o persoană rămasă fără capacitate procesuală de folosință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantului A., invocată din oficiu. Admite recursul formulat de pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale împotriva sentinței nr. 16 din 11 februarie 2025 a Curții de Apel Suceava - secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și rejudecând, anulează cererea de chemare în judecată a reclamantului, ca fiind formulată de o persoană rămasă fără capacitate procesuală de folosință. Definitivă. Pronunțată astăzi, 30 octombrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.