Decizia nr. 5630/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța - secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 13.12.2024, sub nr. x/2024, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, solicitând ca prin prin hotărârea care se va pronunța să se dispună: În principal, obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului PEMBROLIZUMAB (denumire comerciala KEYTRUDA) pentru indicația terapeutică ADENOCARCINOM GASTRIC și În subsidiar, obligarea Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale la evaluarea medicamentului PEMBROLIZUMAB (denumire comercială KEYTRUDA) pentru includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală,

pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, pentru indicația terapeutică ADENOCARCINOM GASTRIC. 2. Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 44 din 3 martie 2025 Curtea de Apel Constanța - secția de contencios administrativ și fiscal a decis următoarele: A respins ca nefondate excepțiile procesuale invocate de către pârâți. A respins cererea de chemare în judecată, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul Romaniei, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, ca nefondată. 3. Recursul exercitat în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ., casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată. 4. Soluția Înaltei Curți asupra recursului Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte va analiza cu prioritate excepția lipsei calității de folosință. Excepția lipsei capacității procesuale de folosință este o excepție de fond (vizează încălcarea unei condiții de exercițiu a acțiunii civile), absolută (se încalcă norme de ordine publică) și peremptorie (admiterea sa conduce la împiedicarea soluționării fondului cererii), care poate fi ridicată de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în tot cursul procesului, potrivit dispozițiilor art. 56 alin. (3) teza I C. proc.

civ. Conform art. 56 alin. (1) C. proc. civ., poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului, actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosință fiind lovite de nulitate absolută. Capacitatea procesuală de folosință este acea condiție de exercițiu a acțiunii civile constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații procesuale civile, astfel cum prevede art. 34 C. civ. În cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosință, așa cum statuează art. 35 C. civ., începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia, putând fi limitată numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege.

Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reține că potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și susținut numai de către o persoană care deține capacitate procesuală de folosință, sub sancțiunea nulității actului de procedură, dispoziții aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât și în cazul căilor de atac. În raport de aceste considerente de ordin teoretic, Înalta Curte constată că, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul instanței de recurs, recurentul - reclamant a decedat la data de 1 februarie 2025. Prin urmare, la acest moment, reclamantul este lipsit de capacitate procesuală de folosință, respectiv de aptitudinea de a avea drepturi și obligații, fiind incidente dispozițiile art. 40 C. proc.

civ. Totodată, Înalta Curte va avea în vedere și caracterul intuitu personae al cererii de chemare în judecată, pretenția solicitată prin cerere putând fi executată doar față de reclamant, nefiind o obligație transmisibilă succesorilor acestuia. Având în vedere că una dintre condițiile de exercitare a acțiunii, prevăzută de art. 32 alin. (1) C. proc. civ., nu mai este îndeplinită, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 44 din 3 martie 2025 a Curții de Apel Constanța - secția de contencios administrativ și fiscal pentru lipsa capacității procesuale de folosință a recurentului-reclamant A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 44 din 3 martie 2025 a Curții de Apel Constanța - secția de contencios administrativ și fiscal pentru lipsa capacității procesuale de folosință a recurentului-reclamant A.. Definitivă. Pronunțată astăzi, 25 noiembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.