Decizia nr. 5031/2024 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 2346/2022 a Curții de Apel București

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Electorală Permanentă: - anularea adresei nr. x/23.03.2021 emisă de Autoritatea Electorală Permanentă, prin care a fost soluționată plângerea prealabilă formulată în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, plângere ce viza contestarea parțială a Deciziei de nerambursare a cheltuielilor electorale nr. 941/DC din 15 februarie 2021 și a Raportului de control, în măsura în care acestea au respins rambursarea sumei de 3.878.558,47 RON, reprezentând cheltuieli efectuate pentru organizarea alegerilor pentru autoritățile administrației publice locale din 27.09.2020; - anularea parțială a Deciziei de nerambursare a cheltuielilor electorale nr. 941/DC din 15 februarie 2021, emisă în baza Raportului de control din 29.12.2020, în ceea ce privește suma de 3.878.558,47 RON, reprezentând cheltuieli electorale efectuate cu ocazia alegerilor locale din 27.09.2020; - rambursarea către reclamant a sumei de 3.878.558,47 RON, reprezentând cheltuielile electorale menționate.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 2346 din 8 decembrie 2022, Curtea de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Electorală Permanentă, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs Împotriva sentinței nr. 2346 din 8 decembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamanul A., criticând hotărârea prin prisma motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. Preliminar, recurentul-reclamant a solicitat repunerea în termenul de recurs în temeiul art. 186 C. proc. civ., arătând că a luat cunoștință de sentința recurată abia la 19.12.2023, prin accesarea dosarului electronic. Acesta a susținut că, deși indicase în concluziile scrise un sediu ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul de Avocat "B.", instanța de fond a comunicat sentința la vechiul sediu al partidului, de la care acesta se mutase încă din 12.10.2022, potrivit contractului de închiriere depus. În aceste condiții, reclamantul a arătat că nu a avut posibilitatea reală de a primi comunicarea hotărârii și că întârzierea declarării recursului este justificată. A solicitat, în consecință, repunerea în termen, susținând că recursul a fost formulat în interiorul celor 15 zile prevăzute de art. 186 alin. (2) C. proc. civ., calculate de la data la care a luat efectiv cunoștință de sentință. În motivarea recursului, recurentul-reclamant a susținut că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., întrucât hotărârea nu cuprinde o motivare în drept a raționamentului prin care s-a reținut că rezultatele voturilor comunicate de Biroul Electoral Central prin adresa nr. x/14.10.2020 nu pot fi contestate în cadrul prezentei proceduri. În opinia sa, instanța s-a limitat la a afirma că aspectele privind numărarea voturilor, centralizarea acestora și stabilirea procentelor sunt specifice procesului electoral și pot fi contestate doar prin procedurile speciale prevăzute de lege, fără a indica temeiul juridic care ar exclude posibilitatea verificării modului de calcul al pragului electoral în cadrul procedurii de rambursare a cheltuielilor electorale. Recurentul-reclamant a arătat că nici AEP și nici BEC nu au susținut o astfel de apărare, dimpotrivă, ambele autorități indicând că modalitatea de calcul a voturilor urmează a fi analizată de AEP cu ocazia soluționării cererii de rambursare. În aceste condiții, recurentul a apreciat că instanța de fond a preluat o teză neinvocată de părți, fără fundament legal, ceea ce echivalează cu o motivare insuficientă și contradictorie, impunând casarea hotărârii. În temeiul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a susținut că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 48 alin. (4) din Legea nr. 334/2006 și ale art. 57 alin. (4)-(7) din Normele metodologice, întrucât nu a avut în vedere modalitatea legală de calcul al pragului electoral de 3% necesar pentru rambursarea cheltuielilor electorale. În viziunea sa, legea impune însumarea tuturor voturilor valabil exprimate pentru consiliile locale, consiliile județene, președinții consiliilor județene, Consiliul General al Municipiului București, primarii de sector, primarii de municipiu și primarul general, indiferent dacă acestea au fost obținute de partid în mod individual sau în cadrul unei alianțe electorale. Recurentul-reclamant a arătat că sintagma "individual sau într-o alianță electorală" din art. 57 alin. (4) din Normele metodologice confirmă că legiuitorul a intenționat ca voturile obținute în alianțe să fie cumulate cu cele obținute individual, iar nu tratate separat, întrucât altfel textul ar fi lipsit de finalitate. În susținerea acestei interpretări, recurenta a arătat că a solicitat atât Biroului Electoral Central, cât și Autorității Electorale Permanente comunicarea rezultatelor detaliate ale voturilor exprimate, însă răspunsurile primite nu au clarificat modul de calcul al pragului electoral. Deși AEP a indicat că va analiza îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 57 alin. (4)-(7) din Normele metodologice, în raportul de control instituția s-a limitat la a reproduce adresa BEC nr. x/14.10.2020, fără a efectua propriul calcul și fără a răspunde criticilor formulate prin plângerea prealabilă. Recurentul-pârât a susținut că AEP nu a analizat în mod efectiv modalitatea de însumare a voturilor și nu a combătut argumentele sale, ci s-a prevalat exclusiv de interpretarea BEC, deși legea îi conferă competența de a verifica îndeplinirea condițiilor pentru rambursare. În continuare, recurentul a arătat că, potrivit calculelor efectuate pe baza datelor publicate de BEC, formațiunea politică a obținut la nivel național un procent de 4,73% din totalul voturilor valabil exprimate, iar dacă se includ și voturile pentru președinții consiliilor județene, procentul este de 5,59%, depășind astfel pragul minim de 3% prevăzut de lege. Ca exemplu, a fost indicată situația județului Hunedoara, unde procentul obținut fără voturile pentru președintele consiliului județean era de 2,74%, iar prin includerea acestora procentul ar fi fost de 3,42%, ceea ce ar fi condus la îndeplinirea pragului electoral. Recurentul-reclamant a mai arătat că instanța de fond a respins cererea de efectuare a unei expertize financiar-contabile care ar fi putut verifica exactitatea calculelor sale, deși aceasta era singura modalitate obiectivă de a stabili numărul total al voturilor ce trebuiau însumate potrivit legii. În opinia sa, refuzul administrării probei a condus la menținerea unei erori materiale în calculul procentelor, eroare care a prejudiciat competitorii electorali prin imposibilitatea recuperării sumelor avansate în campanie. În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a sentinței și, în rejudecare, anularea actelor administrative contestate și obligarea AEP la rambursarea sumei de 3.878.558,47 RON.

Apărările și cererile formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-pârâtă Autoritatea Electorală Permanentă a invocat tardivitatea recursului, arătând că, potrivit art. 427 C. proc. civ., hotărârea se comunică părților la adresa indicată inițial în cererea de chemare în judecată, iar nu la o altă adresă menționată ulterior în concluziile scrise. În cauză, sentința a fost comunicată la sediul declarat de reclamant - Bd. x D. Kiseleff nr. 56, sector 1 -, însă dovada de comunicare a fost restituită cu mențiunea "afișat înștiințarea, lipsă cutie poștală", ceea ce echivalează cu o comunicare legală. AEP a subliniat că reclamantul nu a formulat o cerere expresă de schimbare a adresei pentru comunicări, astfel că instanța nu era obligată să transmită hotărârea la adresa avocatului indicată doar în concluziile scrise. În plus, AEP a solicitat Curții de Apel să confirme dacă sentința a fost comunicată reclamantului și dacă acesta a declarat recurs, iar instanța a răspuns că până la 16.10.2023 nu fusese înregistrat niciun recurs. Întrucât recursul a fost depus abia la 27.12.2023, AEP a arătat că termenul legal de 15 zile era demult depășit și a solicitat admiterea excepției tardivității și respingerea recursului ca atare. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, pe baza întregii documentații depuse și fără ca recurentul să fi adus probe noi, acesta limitându-se la reiterarea susținerilor din acțiunea introductivă. AEP a subliniat că nici documentele depuse în timpul controlului, nici cele depuse ulterior în fața instanței nu relevă o situație de fapt diferită de cea reținută de echipa de control. AEP a arătat că, potrivit art. 48 alin. (4)-(5) din Legea nr. 334/2006 și art. 29 din Ghidul de finanțare a campaniei electorale, dreptul la rambursarea cheltuielilor electorale este condiționat de obținerea a minimum 3% din totalul voturilor valabil exprimate, procent ce trebuie realizat de fiecare competitor electoral în parte. AEP a subliniat că partidul politic și alianța electorală sunt entități distincte, cu statut juridic diferit, iar voturile obținute de alianță nu pot fi cumulate cu cele ale partidului component. În consecință, întrucât ALDE nu figurează în lista transmisă de BEC cu formațiunile care au obținut pragul de 3%, AEP a validat doar o parte din cheltuielile solicitate și a invalidat suma de 3.887.067,31 RON, în temeiul art. 48 alin. (4), (11) lit. b)-c) și alin. (13) din Legea nr. 334/2006, coroborat cu art. 59-60 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 10/2016. AEP a arătat că motivele invalidării sunt detaliate în anexele la raportul de control și la decizia de nerambursare. În final, AEP a solicitat admiterea excepției tardivității recursului, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței Curții de Apel, precum și a Raportului de control nr. x/29.12.2020 și a Deciziei nr. 941/DC/15.02.2021. Prin cererea înregistrată la data de 17.10.2024, recurentul-reclamant a solicitat modificarea citativului, arătând că A. (ALDE), parte inițială în cauză, a fost radiat din Registrul Partidelor Politice ca urmare a fuziunii prin absorbție cu C.. În susținerea cererii, PNL a depus sentința civilă nr. 751/DEClP din 26.04.2024 a Tribunalului București, prin care s-a constatat fuziunea și s-a dispus radierea ALDE, precum și extrasul actualizat din Registrul Partidelor Politice. În consecință, PNL a solicitat citarea sa în calitate de recurent-reclamant, cu indicarea sediului, reprezentantului legal și a sediului ales pentru comunicarea actelor de procedură. La termenul de dezbateri, Înalta Curte a admis cererea de repunere în termen formulată de recurentul-reclamant și, corelativ, a respins excepția tardivității recursului invocată prin întâmpinare, pentru motivele arătate în practicaua deciziei.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare și dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare. Recurentul-reclamant C., în calitate de succesor al A., a sesizat instanța de contencios administrativ și fiscal cu o acțiune având ca obiect anularea parțială a Deciziei de nerambursare a cheltuielilor electorale nr. 941/DC din 15 februarie 2021 și a Raportului de control din 29.12.2020, în ceea ce privește suma de 3.878.558,47 RON, respinsă la rambursare, reprezentând cheltuieli efectuate pentru organizarea alegerilor pentru autoritățile administrației publice locale din 27.09.2020, precum și anularea adresei nr. x/23.03.2021 emisă de Autoritatea Electorală Permanentă prin care a fost respinsă contestația administrativă, solicitând, în consecință, obligarea pârâtei la rambursarea sumei menționate. Soluționând cauza, curtea de apel a găsit neîntemeiate criticile de nelegalitate invocate, soluția instanței de fond fiind însușită și de instanța de control judiciar întrucât reflectă interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente în cauză. Răspunzând punctual criticilor formulate în recurs, Înalta Curte reține următoarele: O primă critică de nelegalitate invocată de recurentul-reclamant, subsumată motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vizează pretinsa nemotivare în drept a raționamentului instanței de fond referitor la imposibilitatea contestării rezultatelor electorale în cadrul procedurii de rambursare a cheltuielilor electorale, în sensul că hotărârea atacată nu ar indica temeiurile juridice care să justifice concluzia potrivit căreia datele comunicate de Biroul Electoral Central prin adresa nr. x/14.10.2020 nu pot fi supuse verificării instanței de contencios administrativ în prezenta cauză, limitându-se la o afirmație generală privind caracterul special al procedurilor electorale. Critica este nefondată, întrucât instanța de fond a indicat situația de fapt reținută în limitele investirii, precum și motivele pe care și-a întemeiat soluția, raționamentul urmat fiind expus clar și logic. În contextul analizei argumentelor invocate, instanța de fond a reținut în cuprinsul considerentelor că rezultatele electorale - respectiv numărul voturilor valabil exprimate, centralizarea acestora și stabilirea procentelor aferente fiecărui competitor electoral - sunt stabilite prin procedura electorală specială reglementată de Legea nr. 115/2015 și de actele normative subsecvente, iar verificarea sau contestarea acestor rezultate se realizează exclusiv prin mijloacele procedurale prevăzute de legislația electorală. Deși motivarea instanței nu reproduce în mod expres articolele de lege incidente, raționamentul său se întemeiază implicit pe principiul specialității procedurii electorale și pe caracterul definitiv al hotărârilor Biroului Electoral Central în materia stabilirii rezultatelor alegerilor. Aceste elemente decurg din arhitectura normativă a legislației electorale, care atribuie BEC competența exclusivă de a centraliza voturile și de a valida rezultatele, iar instanței de contencios administrativ un rol limitat, neincluzând reexaminarea rezultatului electoral. Motivarea instanței de fond nu poate fi considerată insuficientă doar pentru că nu enumeră exhaustiv dispozițiile legale aplicabile, atât timp cât raționamentul său este clar, coerent și permite identificarea normelor avute în vedere. Instanța a explicat că procedura de rambursare nu poate deveni un instrument indirect de contestare a rezultatului electoral, întrucât aceasta ar contraveni caracterului definitiv al operațiunilor electorale și ar transforma controlul financiar într-un control asupra rezultatului votului, ceea ce legea nu permite. Totodată, împrejurarea că hotărârea recurată nu cuprinde un răspuns exhaustiv la fiecare susținere din cererea de chemare în judecată nu este de natură să fundamenteze concluzia că hotărârea nu este motivată cu respectarea cerințelor instituite de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., câtă vreme instanța a răspuns argumentelor părților în funcție de finalitatea urmărită. Așa fiind, în condițiile în care instanța de fond a stabilit împrejurările de fapt esențiale în cauză, a analizat probatoriul administrat, a indicat normele de drept pe care și-a întemeiat soluția, Înalta Curte apreciază că soluția nu este susceptibilă a fi reformată prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Criticile întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt, de asemenea, nefondate. Recurentul-reclamant susține că instanța de fond ar fi interpretat greșit dispozițiile art. 48 alin. (4) și art. 57 alin. (4)-(7) din Legea nr. 334/2006, în sensul că voturile obținute de partid în cadrul alianțelor electorale ar trebui cumulate cu voturile obținute individual. Înalta Curte constată că această interpretare nu poate fi reținută. Legislația aplicabilă distinge în mod expres între partid politic, alianță politică și alianță electorală, fiecare având statut juridic propriu și participând la alegeri ca entitate distinctă. Astfel, art. 2 pct. 1-3 din Legea nr. 334/2006 definește separat aceste forme de asociere, iar alianța electorală este reglementată ca o structură creată exclusiv pentru participarea la un anumit scrutin, cu propria calitate de competitor electoral. În același sens, art. 48 alin. (4) din Legea nr. 334/2006 prevede că pragul de 3% necesar rambursării cheltuielilor electorale se verifică distinct pentru "partidele politice, alianțele politice și alianțele electorale", iar art. 57 alin. (4)-(7) utilizează constant noțiunea de "competitor electoral", fără a permite redistribuirea voturilor între entități diferite. Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 10/2016 confirmă aceeași regulă, stabilind că AEP verifică îndeplinirea pragului electoral exclusiv pe baza voturilor obținute de competitorul care solicită rambursarea. Legislația electorală specială întărește această separație. Potrivit art. 7 alin. (2) și art. 9 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, listele de candidați sunt depuse de fiecare competitor electoral în parte, iar art. 101 și art. 102 prevăd că rezultatele votării se centralizează și se atribuie fiecărui competitor în funcție de listele depuse. De asemenea, art. 26 alin. (1) lit. c) din aceeași lege conferă Biroului Electoral Central competența exclusivă de a centraliza voturile și de a stabili rezultatele alegerilor, acestea având caracter definitiv. Din coroborarea acestor dispoziții rezultă că voturile obținute de o alianță electorală aparțin alianței ca entitate distinctă, iar legea nu prevede posibilitatea transferului sau cumulării acestora în beneficiul partidelor componente. În consecință, interpretarea recurentului, potrivit căreia voturile obținute în cadrul alianțelor electorale ar trebui adăugate voturilor partidului, nu își găsește suport în cadrul normativ aplicabil și contravine principiului autonomiei competitorilor electorali consacrat de legislația electorală. Contrar susținerilor recurentului, sintagma "individual sau într-o alianță electorală" din cuprinsul art. 57 alin. (4) din Normele metodologice nu reglementează o modalitate de agregare a voturilor între entități diferite, ci stabilește două ipoteze alternative în care un competitor electoral poate atinge pragul de 3%, fie participând individual, fie participând ca membru al unei alianțe electorale. În ambele situații, pragul se calculează pentru competitorul electoral, nu pentru fiecare partid component. Autoritatea Electorală Permanentă nu are competența de a recalcula rezultatele alegerilor, ci doar de a verifica îndeplinirea condițiilor pentru rambursarea cheltuielilor electorale pe baza datelor oficiale comunicate de BEC, conform art. 48 alin. (4) din Legea nr. 334/2006. În cauză, în mod corect, instanța de fond a reținut că, potrivit adresei BEC nr. x/14.10.2020, ALDE nu a obținut 3% din totalul voturilor valabil exprimate la nivel național, iar această constatare este definitivă și obligatorie. Calculele prezentate de recurent, întemeiate pe însumări proprii ale voturilor obținute de candidați ai alianțelor electorale sau ai altor entități, nu pot prevala asupra rezultatelor oficiale stabilite de autoritatea competentă, astfel că, în mod judicios instanța de fond a respins solicitarea de efectuare a unei expertize financiar-contabile, întrucât o astfel de probă ar fi presupus verificarea și recalcularea rezultatelor electorale, activitate care excede competenței instanței de contencios administrativ. În aceste condiții, Înalta Curte constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente, iar criticile formulate în recurs nu pot conduce la modificarea soluției. Actele administrative contestate au fost emise cu respectarea cadrului legal, iar neîndeplinirea pragului electoral prevăzut de art. 48 alin. (4) din Legea nr. 334/2006 exclude dreptul la rambursarea cheltuielilor electorale.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă recursul formulat de recurentul-reclamant C. (urmare a fuziunii prin absorbție cu A.), ca nefondat.