Decizia nr. 4956/2024 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2021, reclamanta A. - Sucursala București a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București anularea Deciziei nr. 172/29.06.2021 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în soluționarea contestației fiscale, precum și a tuturor actelor ce au stat la baza emiterii acesteia - Decizia de impunere nr. x_7/20.01.2021, Raportul de Inspecție Fiscală nr. x/20.01.2021 și în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională de Strategie și Prognoză anularea art. 6 din Metodologia privind mecanismul de calcul al cifrei de afaceri, aprobată prin Ordinul nr. 239/24.07.2019 al președintelui Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză. Prin sentința nr. 1413/13.09.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal a disjuns cererea având ca obiect acțiunea în anulare a art. 6 din Metodologia privind mecanismul de calcul al cifrei de afaceri, aprobată prin Ordinul nr. 239/24.07.2019 al Președintelui Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză, formulată de reclamanta A.-Sucursala București în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională de Strategie și Prognoză și a dispus formarea unui nou dosar, în care a fixat termen de judecată la data de 08.11.2022, ora 10:15; a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București în cauza privind reclamanta A.-Sucursala București și pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, Administrația Finanțelor Publice Sector 3, având ca obiect anulare act administrativ fiscal și a declinat competența soluționării acestei cauze în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal. În urma disjungerii capătului de cerere privind acțiunea în anulare a art. 6 din Metodologia privind mecanismul de calcul al cifrei de afaceri, aprobată prin Ordinul nr. 239/24.07.2019 al Președintelui Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză, s-a format dosarul nr. x/2022.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 2401 din data de 20 decembrie 2022 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele: "Admite acțiunea privind pe reclamanta A.-Sucursala București în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională de Strategie și Prognoză. Anulează art. 6 din Metodologia privind mecanismul de calcul al cifrei de afaceri aprobată prin Ordinul nr. 239/24.07.2019 al Președintelui Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză."

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs recurenta-pârâtă Comisia Națională de Strategie și Prognoză, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acțiunii și respingerea acesteia ca neîntemeiată. În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, în sensul că instanța de fond nu a luat în considerare înscrisurile depuse la dosarul cauzei și prevederile legale invocate de pârâtă corelate cu Programul de Guvernare 2018-2020 prin care se acorda ajutor de stat sectorului construcțiilor. Prin adoptarea O.U.G. nr. 114/2018, legiuitorul român a considerat necesar ca, de urgență, să clarifice măsurile de sprijin al sectorului construcțiilor și modul în care se determină cifra de afaceri pentru societățile care beneficiază de sprijin. Ulterior, prin O.U.G. nr. 43/2019 s-au modificat și completat prevederi din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, respectiv prevederi din cuprinsul O.U.G. nr. 1 14/2018. Astfel, la art. 60 pct. 5, lit. e) din Codul fiscal a fost instituită obligația Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză de a stabili prin ordin de președinte mecanismul de calcul al cifrei de afaceri, precizându-se express ca acesta să se publice pe site-ul instituției emitente. Recurenta și-a îndeplinit obligația legală de a publica pe site-ul instituției ordinul nr. 239/2019, acesta fiind adus la cunoștința destinatarilor la data publicării, aceasta fiind și data intrării în vigoare. În opinia recurentei, instanța de fond nu s-a raportat la următoarele situații: Reclamanta a cunoscut și acceptat prevederile Ordinul Președintelui Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză nr. 239/24.07.2019 și, deși l-a contestatat, afirmând că acesta nu îndeplinește condițiile necesare de a intra în circuitul civil, societatea s-a folosit cu bună știință de prevederile sale. În vederea stabilirii limitei de cel puțin 80% din cifra de afaceri totală, reclamanta a utilizat mecanismul de calcul prevăzut la art. 3 respectiv art. 4 din Anexa la OCNSP nr. 239/24.07.2019, ceea ce este o dovadă evidentă a recunoașterii existenței acestuia. În privința publicității și aplicabilității ordinului asupra unei categorii distincte de lucrători, recurenta a arătat că Ordinul Președintelui Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză nr. 239/2019 este aplicabil unei categorii limitate de angajatori care au înregistrat în actul constitutiv cel puțin unul din codurile CAEN menționate la art. 60, pct. 5, lit. a) din Legea nr. 227/2015, respectiv desfășoară efectiv activitate de construcții, aspect care face ca acest act administrativ să intre în categoria actelor administrative cu caracter individual, întrucât produce efecte doar în privința unei pluralități de destinatari determinați și determinabili prin conținutul actului administrativ. De asemenea, Ordinul nr. 239/2019 a fost emis cu respectarea strictă a actului normativ pe care s-a întemeiat, neaducând niciun fel de adăugire la lege, ci doar explicitând ceea ce e a fost statuat prin O.U.G. nr. 43/2019 cu privire la măsurile de sprijin pentru sectorul construcțiilor. Pe de altă parte, dacă ar fi dovedit bună-credință, în situația în care avea neclarități, anterior calculării facilităților fiscale, reclamanta ar fi trebuit să solicite punctul de vedere al emitentului actului administrativ care reglementa mecanismul de calcul, iar în situația în care ar fi fost nemulțumită și ar fi existat o suspiciune de nelegalitate, aceasta putea solicita suspendarea art. 6 din Metodologia de calcul a cifrei de afaceri. Ori, reclamanta a ignorat prevederile legale incidente calculului mecanismului de calcul al cifrei de afaceri, eludând practic norma juridică. Prin urmare, sentința pronuntată de instanța de fond nu este temeinică și încalcă dreptul la un proces echitabil. Recurenta a invocat și nerespectarea dreptului la un proces echitabil, raportându-se la prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 21 alin. (3) din Constituția României, susținând că instanța avea obligația de a evalua și analiza temeinic motivele invocate de părți corelate cu legislația în vigoare.

Apărările formulate de intimată și alte aspecte relevante Intimata-reclamantă A. - Sucursala București a depus întâmpinare, invocând excepția lipsei de interes în susținerea recursului, față de de soluția de anulare integrală a ordinului contestat, pronunțată prin decizia Î.C.C.J. nr. 1801/2023 în dosarul nr. x/2021. În subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a hotărârii primei instanțe. În ședința publică din data de 31.10.2024, Înalta Curte a respins excepția lipsei de interes în promovarea căii de atac a recursului și, având în vedere aspectele invocate de intimata-reclamantă, în considerarea dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 554/2004, a invocat, din oficiu, excepția lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată, în recursul formulat de recurenta-pârâtă.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând, cu prioritate, în condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei de obiect a acțiunii, invocate din oficiu, în recursul recurentei-pârâte, față de prevederile art. 23 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată următoarele: Reclamanta din prezenta cauză a învestit instanța de contencios administrativ cu solicitarea de verificare a legalității dispozițiilor "art. 6 din Metodologia privind mecanismul de calcul al cifrei de afaceri aprobată prin Ordinul nr. 239/24.07.2019 al Președintelui Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză", iar prin sentința recurată instanța a admis acțiunea reclamantei dispunând anularea prevederilor menționate din actul administrativ cu caracter normativ. Pe parcursul soluționării cauzei, respectiv între momentul pronunțării primei instanțe și data promovării căii de atac, ordinul ce face obiectul prezentei cauze a fost anulat, în integralitatea, sa prin sentința nr. 3/05.01.2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj și publicată în M.Of., Partea 1 nr. 896/05.10.2023, în dosarul nr. x/2021, rămasă definitivă potrivit deciziei nr. 1801/30.03.2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Potrivit dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 554/2004, "hotărârile judecătorești definitive prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor." Așadar, hotărârea judecătorească definitivă de anulare (totală sau parțială) a unui act administrativ normativ produce efecte erga omnes, nu doar raportat la părțile cauzei în care s-a pronunțat soluția de anulare. Efectele hotărârii definitive de anulare a actului administrativ normativ, publicată în Monitorul Oficial, se răsfrâng și asupra cauzelor aflate în curs de judecată, având același obiect, întrucât acțiunea în anulare nu poate viza decât un act administrativ normativ în vigoare, condiție care nu este îndeplinită în ipoteza în care actul atacat sau o parte a prevederilor acestuia au fost desființate de instanța de judecată în cadrul unei alte acțiuni în anulare. De asemenea, Înalta Curte are în vedere și prevederile art. 29 și art. 32 C. proc. civ., reținând că, unul dintre elementele acțiunii civile, este, alături de părți și cauză, obiectul cererii, respectiv pretenția concretă a reclamantului, condiție generală care vizează orice cerere în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul promovării și soluționării căilor de atac. Or, la acest moment, se constată că obiectul cererii de chemare în judecată formulate de intimata-reclamantă nu mai există, dispozițiile "art. 6 din Metodologia privind mecanismul de calcul al cifrei de afaceri aprobată prin Ordinul nr. 239/24.07.2019 al Președintelui Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză", în privința cărora au fost formulate critici de nelegalitate în scopul anulării sau constatării nulității/inexistenței actului normativ atacat, fiind deja anulate potrivit sentinței nr. 3/05.01.2022 pronunțate de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2021, definitivă potrivit deciziei Î.C.C.J. nr. 1801/30.03.2023. Prin urmare, întrucât la acest moment nu mai este îndeplinită cerința privind existența unei pretenții concrete a reclamantei, față de anularea normei legale contestate și rămânerea fără obiect a cererii de chemare în judecată, Înalta Curte apreciază că, în contextul admiterii excepției lipsei de obiect și respingerii acțiunii reclamantei pe acest temei, nu se mai impune examinarea în concret a criticilor din recursul declarat de autoritatea pârâtă. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1), art. 29, art. 32 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportate la cele ale art. 23 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă, va casa sentința recurată și, rejudecând, va respinge acțiunea formulată de reclamanta A. - Sucursala București în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională de Strategie și Prognoză, ca fiind rămasă fără obiect.