ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2470/2022

Ședința publică din data de 5 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Sector 2 a Finanțelor Publice, suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x din 04.03.2021, astfel cum aceasta este întemeiată pe concluziile Raportului de inspecție fiscală nr. x din 04.03.2021, prin care s-au stabilit sume suplimentare de plată în sarcina societății în cuantum total de 50.640.758 RON, rezultate din stabilirea suplimentară de contribuții sociale și impozit pe profit, la care se adaugă și accesorii.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 731 din 7 mai 2021, a admis cererea formulată de reclamantă, dispunând, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x_19/04.03.2021 și a Deciziilor referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând penalități de nedeclarare nr. x/22.03.2021 și nr. x/22.03.2021 până la soluționarea în fond a acțiunii în anularea actelor administrativ fiscale. În cazul în care reclamanta nu introduce acțiunea în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Sector 2 a Finanțelor Publice, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a susținut, în esență, că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ atacat.

În privința condiției existenței unui caz bine justificat, contrar celor reținute de prima instanță, a apreciat că împrejurările invocate nu sunt semnificative și necesită o analiză pe fond a însăși raportului juridic dedus judecații, așa încât nu se poate reține o puternică îndoială asupra legalității actului atacat.

Referitor la condiția producerii unei pagube iminente, a arătat că întrucât actul administrativ emis se bucură de prezumția de legalitate,executarea acestuia nu poate fi considerată ca producătoare a unei pagube iminente.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă A. S.R.L.a invocat excepțiile privind tardivitatea, nulitatea, rămânerii fără obiect și lipsa de interes în promovarea recursului, iar pe fond a solicitat respingerea căii de atac exercitată, cu cheltuieli de judecată.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

În ceea ce privește excepția tardivității formulării recursului, invocată prin întâmpinare, se constată că este neîntemeiată, având în vedere data declarării căii de atac (14.07.2021) în raport cu data comunicării sentinței atacata (08.07.2021), rezultă că a fost respectat termenul prevăzut de lege.

Referitor la excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare, se constată că este neîntemeiată, întrucât susținerile recurentei pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 32 din C. proc. civ., excepția lipsei de interes a recursului, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x din 04.03.2021, prin care s-au stabilit sume suplimentare de plată în sarcina societății în cuantum total de 50.640.758 RON, rezultate din stabilirea suplimentară de contribuții sociale și impozit pe profit, la care se adaugă și accesorii.

Curtea de Apel București a admis cererea formulată de reclamantă, dispunând, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x_19/04.03.2021 și a Deciziilor referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând penalități de nedeclarare nr. x/22.03.2021 și nr. x/22.03.2021 până la soluționarea în fond a acțiunii în anularea actelor administrativ fiscale.

Instanța de control judiciar reține că, prin Decizia nr. 167/03.06.2021, Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală a desființat Decizia de impunere nr. x/04.03.2021 și deciziile privind obligațiile fiscale accesorii, a căror executare a fost suspendată prin sentința atacată în cauză.

Așa fiind, în cauză se pune problema subzistenței interesului în promovarea căii de atac exercitate.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind interesul de a promova acțiunea, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării căilor de atac.

Interesul este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia.

Conform art. 33 din C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că recurenta nu mai justifică un interes în soluționarea prezentei căi de atac, în condițiile în care actele administrative atacate, a căror executare a fost suspendată în prezenta cauză, au fost desființate prin Decizia nr. 167/03.06.2021 de soluționare a contestației administrative fiscale, dispunându-se, totodată, refacerea inspecției fiscale.

De asemenea, se reține că, urmare a refacerii inspecției fiscale, organele din cadrul autorității pârâte au emis Decizia de impunere nr. x S2 130_30.09.2021 prin care s-au stabilit în sarcina societății obligații fiscale în cuantum de 50.640.758 RON, iar prin Decizia nr. 81/22.03.2022 a fost admisă contestația reclamantei și anulată decizia de impunere menționată.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge excepția tardivității formulării recursului și excepția nulității acestuia.

De asemenea, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca lipsit de interes, ținând seama, totodată, de prevederile art. 499 teza a doua din același cod.

Totodată, va aplica prevederile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora " Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepțiile tardivității și nulității recursului, invocate prin întâmpinare.

Respinge recursul formulat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Sector 2 a Finanțelor Publice împotriva sentinței nr. 731 din 7 mai 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Obligă recurenta-pârâta la plata sumei de 2390,57 RON către intimata-reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 5 mai 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.