ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6258/2021

Ședința publică din data de 9 decembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 12.04.2021 sub nr. dosar x/2021, reclamanta A. S.A. - fostă B. S.A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, a solicitat suspendarea executării deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite în cadrul inspecției fiscale la persoane juridice nr. x/24.03.2021, în ceea ce privește obligațiile suplimentare stabilite în sarcina societății în cuantum de 9.147.889 RON, până la soluționarea în fond a acțiunii în anulare ce va fi promovată împotriva deciziei de impunere; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 717 din 29 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă.

A fost suspendată, până la pronunțarea instanței de fond, executarea deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite în cadrul inspecției fiscale la persoane juridice nr. x/24.03.2021.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Constribuabili, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, a arătat că instanța de fond a concluzionat în mod eronat că în speță sunt îndeplinite condițiile cazului bine justificat și pagubei iminente.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând să se constate, față de stingerea voluntară a debitului individualizat prin decizia de impunere, faptul că nu mai subzistă interesul în susținerea cererii de suspendare și, astfel, rămânerea fără obiect a cauzei.

Prin notele scrise depuse la dosarul cauzei, recurenta-pârâtă Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a solicitat admiterea recursului și, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare ca lipsită de interes.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate, conform art. 248 din C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea acțiunii formulate, Înalta Curte constată că cererea de chemare în judecată este lipsită de interes.

Reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat suspendarea executării deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite în cadrul inspecției fiscale la persoane juridice nr. x/24.03.2021, în ceea ce privește obligațiile suplimentare stabilite în sarcina societății în cuantum de 9.147.889 RON, până la soluționarea în fond a acțiunii în anulare ce va fi promovată împotriva deciziei de impunere.

Prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei în recurs, intimata-reclamantă a arătat că a efectuat plata la 30.09.2021, prin virament bancar, a sumei de 8.650.752 RON, precum și faptul că, în temeiul art. 165 alin. (8) din Codul de procedură fiscală, a făcut imputația voluntară a plății asupra debitului rezultat din decizia de impunere nr. x/24.03.2021.

În aceste circumstanțe, în ceea ce privește interesul intimatei-reclamante în susținerea acțiunii de față, Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiții de exercitare a acțiunii civile rezidă în justificarea unui interes.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, în primă instanță și în căile de atac, și nu doar cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac.

În contextul arătat, se constată că intimata-reclamantă nu mai justifică un interes în susținerea acțiunii introductive, respectiv un folos practic, material sau moral la care să fie îndrituită a spera în eventualitatea pronunțării unei soluții favorabile, atât timp cât, pe parcursul soluționării cauzei, a procedat la achitarea obligațiilor fiscale suplimentare stabilite în sarcina sa prin actul administrativ-fiscal a cărui executare a fost suspendată de către instanța de fond.

Prin urmare, interesul reclamantei în susținerea acțiunii nu mai este actual, demersul judiciar al acesteia fiind lipsit de interes.

Pentru considerentele anterior expuse și în temeiul dispozițiilor 496 din C. proc. civ. raportat la art. 248 alin. (1), art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva sentinței civile nr. 717 din 29 aprilie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Va casa sentința recurată și, rejudecând, va respinge cererea ca lipsită de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva sentinței civile nr. 717 din 29 aprilie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Respinge cererea ca lipsită de interes.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 9 decembrie 2021.