ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2759/2022

Ședința publică din data de 17 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrata pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 06.07.2021. sub nr. x/2021 reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu paratul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - Agenția Naționala de Administrare Fiscala, Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice București - Administrația Sector 3 a Finanțelor Publice a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x_50 din 26.05.2021 prin care s-au stabilit sume suplimentare in cuantum total de 12.873.622 RON, rezultate din stabilirea suplimentara de contribuții sociale si impozit pe profit la care se adaugă si accesorii.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 1142 pronunțată în data de 10 august 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA SECTOR 3 A FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, dispunând suspendarea executării Deciziei de Impunere nr. x_50/26.05.2021 până la soluționarea în fond a acțiunii în anularea actelor administrativ fiscale.

S-a reținut deopotrivă prima instanță că, în cazul în care reclamanta nu introduce acțiunea în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate, luându-se act că reclamanta și-a rezervat dreptul de a solicita pe cale separată cheltuielile de judecată.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză și motivele înfățișate

Împotriva hotărârii instanței de fond a exercitat calea de atac a recursului, în condițiile art. 493 din C. proc. civ., pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sector 3 a Finanțelor Publice.

Invocând în drept prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. x_50/26.05.2021, întocmită conform Raportului de inspecție fiscală nr. x din 26.05.2021 emis de ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București -Administrația Sector 3, până la pronunțarea instanței de fond cu privire la acțiunea în anularea actului administrativ fiscal, ca nefondat.

Prin recursul său recurenta a susținut, în esență că instanța de fond în mod nelegal și-a însușit toate argumentele reclamantei fără a efectua propria analiză a problemelor deduse judecății și fără a avea în vedere toate probele administrate în cauză.

Totodată, instanța a procedat la antamarea fondului cu privire la probele administrate de către reclamantă din aplicarea greșită a dispozițiilor legale specifice privind obligațiile fiscale stabilite, fără a lua în considerare nici măcar faptul că nu există emisă o decizie de soluționare a contestației.

Consideră că nu există nici o îndoială serioasă a actului administrativ referitoare la legalitatea stabilirii debitului, aspect ce nu justifică suspendarea actului administrativ contestat.

Cât privește condiția pagubei iminente, reclamanta nu a probat că o evetuală executare silită a sumei ce face obiectul dispoziției obligatorii, i-ar crea un prejudiciu material grav, imposibil de evitat și care i-ar afecta posibilitățile de întreținere curentă.

Solicită admiterea cererii de recurs, casarea în integralitate a sentinței de fond, ca nelegală și în consecință, respingerea cererii de suspendare a executării Deciziei de Impunere nr. x_50/26.05.2021 întocmită pe baza Raportului de inspecție fiscală nr. x_48/26.05.2021 emis de ANAF - DGRFP BUCUREȘTI - Administrația Sector 3.

Apărările formulate în cauză

Intimata - reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare, solicitând, în principal, respingerea cererii de recurs, ca rămasă fără obiect și în subsidiar, ca neîntemeiată.

În ceea ce privește cererea de respingere a recursului, ca rămas fără obiect, a susținut intimata - reclamantă că, la data de 05.07.2021 societatea a înțeles să înregistreze la Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, o contestație împotriva Deciziei de impunere.

Prin Decizia nr. 287 pronunțată la data de 11.10.2021, DGSC a admis contestația formulată de societate și a dispus desființarea în integralitate a Deciziei de impunere.

Susține astfel că, în cazul în care DGRFPB declară că înțelege să nu atace această decizie în contencios, Decizia nr. 287/11.10.2021 rămâne definitivă iar Decizia de Impunere ce face obiectul judecății nu mai poate produce nici n efect.

Pe cale de consecință, consideră că, în condițiile în care actul pentru a cărui executare a solicitat suspendarea rămâne desființat, pretențiile recurentei rămân fără obiect.

Pe fondul recursului susține că, în condițiile în care DGSC a reținut că inspectorii fiscali ai recurentei au interpretat în stil propriu, fără a ține cont de dispozițiile legale aplicabile și fără a prezenta vreun mijloc de probă cu privire la situația de fapt, conducând astfel la apariția unui risc major pentru Societate de a intra în incapacitate de plată, consideră că reprezintă un caz bine justificat pentru suspendarea Deciziei de impunere.

Procedura de soluționare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin Rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 16.12.2021 a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 17 mai 2022, în ședință publică, cu citarea părților, ținându-se cont de obiectul dosarului și de dispozițiile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, ce impune soluționarea cererii " de urgență și cu precădere".

Alte aspecte procesuale

În cadrul dezbaterilor orale ședința publică de la termenul de față - 17.05.2022 - apărătorul ales al intimatei - reclamante A. S.R.L., domnul avocat B., a invocat excepția rămânerii fără obiect a cererii de suspendare, având în vedere că decizia de impunere nu mai există, ea fiind desființată în integralitate prin Decizia nr. 287/11.10.2021.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport cu motivul de casare invocat și cu apărările intimatei, Înalta Curte, găsind întemeiată excepția rămânerii fără obiect a acțiunii, invocată de intimata - reclamantă, constată că se impune admiterea recursului, casarea sentinței, iar în rejudecare, respingerea acțiunii, ca fiind rămasă fără obiect, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare:

Argumentele de fapt și de drept relevante.

Obiectul prezentei judecăți îl constituie cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. x_50 din 26.05.2021 prin care s-au stabilit sume suplimentare in cuantum total de 12.873.622 RON, rezultate din stabilirea suplimentara de contribuții sociale si impozit pe profit la care se adaugă si accesorii.

Instanța de fond - Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința ce face obiectul prezentei judecăți, pronunțată la data de 10.08.2021 a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA SECTOR 3 A FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, dispunând suspendarea executării Deciziei de Impunere nr. x_50/26.05.2021 până la soluționarea în fond a acțiunii în anularea actelor administrativ fiscale.

La data de 05.07.2021 reclamanta A. S.R.L. a formulat contestație împotriva Deciziei de impunere nr. x_50 din 26.05.2021, aceasta fiind înregistrată la Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

La data de 11.10.2021 Direcția Generală de Soluționare a Contestaților, a emis Decizia nr. 287/11.10.2021, în soluționarea contestației formulate de reclamanta A. S.R.L., în cadrul căreia a decis desființarea Deciziei de impunere nr. x/26.05.2021 emisă de Administrația Sector 3 a Finanțelor Publice, pentru întreaga sumă de 12.873.622 RON.

Înalta Curte, înainte de a verifica legalitatea hotărârii pronunțate de prima instanță din perspectiva criticilor formulate de recurenta - pârâtă, va verifica mai întâi dacă acțiunea mai are obiect, raportat la conținutul Deciziei nr. 287/11.10.2021 emisă de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, ce a desființat decizia de impunere ce face obiectul prezentei judecăți, în procedura reglementată de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În acest context, amintește instanța de control judiciar că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., republicat, una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind obiectul cererii/formularea unei pretenții, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării și soluționării căilor de atac.

Astfel, Înalta Curte constată că, deși la data promovării acțiunii (06.07.2021) era îndeplinită condiția existenței obiectului acțiunii, Decizia de de Impunere nr. x_50/26.05.2021, fiind în ființă, ulterior, urmare a contestației formulate de reclamanta A. S.R.L., organul fiscal a emis Decizia nr. 287/11.10.2021, prin care a desființat în tot decizia de impunere anterior menționată, astfel că obiectul cererii de chemare în judecată nu mai subzistă, decizia ce face obiectul litigiului nemaiproducând efecte.

În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că prin Decizia nr. 287/11.10.2021 a fost realizată pretenția concretă dedusă judecății, astfel că demersul judiciar formulat de reclamantă privind suspendarea acesteia este la momentul de față rămas fără obiect, urmând să fie respins, ca atare.

În pronunțarea acestei soluții Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 29 din C. proc. civ., potrivit cărora acțiunea civilă este reprezentată de ansamblul mijloacelor procesuale prin care se asigură protecția judiciară a drepturilor și intereselor civile legal ocrotite, precum și cele ale art. 32 din același cod, care reglementează condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune, una dintre acestea fiind cea privind formularea unei pretenții.

Așadar, se reține că, unul dintre elementele acțiunii civile, este, alături de părți și cauză, obiectul acțiunii, respectiv pretenția concretă a reclamantei, condiție generală care vizează orice cerere în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și în exercitarea căilor de atac.

Cum obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă suspendarea Deciziei de Impunere nr. x_50/26.05.2021, iar această decizie a fost desființată de organul fiscal de control, prin Decizia nr. 287/11.10.2021, nemaiproducând efecte, Înalta Curte reține că pretenția reclamantei a fost satisfăcută și, în consecință, cererea formulată de aceasta a rămas fără obiect, urmând a fi respinsă, ca atare.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte, reținând ca fiind fondată excepția rămânerii fără obiect a cererii de suspendate, va admite recursul formulat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sector 3 a Finanțelor Publice, va casa sentința civilă atacată și, rejudecând cauza pe fond, va respinge cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., prin C.I. C., de suspendare a executării Deciziei de Impunere nr. x_50 din 26.05.2021, ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sector 3 a Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 1142 din 10 august 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința civilă atacată și rejudecând:

Respinge cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., prin C.I. C., de suspendare a executării Deciziei de Impunere nr. x_50 din 26.05.2021, ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 17 mai 2022.