Decizia nr. 4922/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 313/2024 a Curții de Apel Alba Iulia

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia la data de 12.08.2024 sub dosar nr. x/2024, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții, Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sanatate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale a solicitat următoarele: - Obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe baza de prescripție medicală, în sistemul dc asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G.

nr. 720/2008, în regim de compensare 100% a medicamentului Bevacizumab (denumire comercială OYAVAS) pentru indicația Glioblastom. - în subsidiar, obligarea pârâtului Ministerului Sănătății la adoptarea ordinului privind constituirea Comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicațiile terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor produsului, publicat în transparență decizională pe site-ul www.x.ro la data de 04.09.2018. 2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 313 din 03.12.2024, Curtea de Apel Alba Iulia - secția de contencios administrativ și fiscal, a dispus următoarele: A respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Ministerul Sănătății.

A respins excepția prematurității acțiunii invocată de pârâții Guvernul României Și Ministerul Sănătății. A respins excepțiile lipsei de obiect, lipsei de interes și lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de pârâții Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România și Ministerul Sănătății. A respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Ministerul Sănătății. A respins ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România.

3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei hotărâri, reclamantul A., a formulat recurs solicitând casarea hotărârii recurate și să se dispună admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată. La data de 14 ianuarie 2025 s-a înregistrat pe rolul instanței supreme recursul declarat de reclamant împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond. La termenul din data de 29 octombrie 2025 instanța a constatat, că în litigiul dedus judecății a intervenit decesul reclamantului la data de 12 ianuarie 2025 astfel cum reiese din verificările DEPABD și din actul de deces nr. 110/2025. La acel moment a încetat capacitatea de folosință a reclamantului.

Pe cale de consecință, nici condiția cumulativă a capacității procesuale nu mai este îndeplinită. Excepția lipsei capacității procesuale de folosință este o excepție de fond (vizează încălcarea unei condiții de exercițiu a acțiunii civile), absolută (se încalcă norme de ordine publică) și peremptorie (admiterea sa conduce la împiedicarea soluționării fondului cererii), care poate fi ridicată de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în tot cursul procesului, potrivit dispozițiilor art. 56 alin. (3) teza I C. proc. civ. Examinând cu prioritate această chestiune, Înalta Curte constată următoarele: C. proc. civ. - Cartea II procedura contencioasă - Titlul I - Părțile - art. 41 prevede că "orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată".Persoanele fizice dobândesc capacitatea de folosință în momentul nașterii și o pierd odată cu moartea (art. 7 Decretul nr. 31/1954).

În consecință, ca urmare a decesului, recurentul din această cauză și-a pierdut capacitatea de folosință, deci nu mai este parte în proces. Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reține că potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și susținut numai de către o persoană care deține capacitate procesuală de folosință, sub sancțiunea nulității actului de procedură, dispoziții aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât și în cazul căilor de atac.

Constatând că reclamantul A. a decedat la scurt timp după data inițierii prezentului demers judiciar de către acesta, Înalta Curte reține că excepția de fond, absolută și peremptorie a lipsei capacității procesuale de folosință a părții menționate este întemeiată și se impune admiterea excepția lipsei capacității de folosință a recurentului-reclamant și anularea recursului ca fiind formulată de o persoană fără capacitate de folosință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a recurentului-reclamant. Anulează recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 313 din 03.12.2024 a Curții de Apel Alba Iulia - secția de contencios administrativ și fiscal, ca fiind declarat de o persoană fără capacitate procesuală de folosință. Definitivă. Pronunțată astăzi, 29 octombrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.