ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1671/2025

Ședința publică din data de 25 martie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de Contencios Adminstrativ și Fiscal, la data de 23.01.2024, sub nr. x/2024, reclamanta A. a solicitat, în principal, obligarea pârâților Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului Bevacizumab (denumire comercială Avastin) pentru indicația Glioblastom. În subsidiar, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Sănătății la adoptarea Ordinului privind constituirea Comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicațiile terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor produsului, publicat în transparență decizională pe site-ul www.x.ro la data de 04.09.2018.

Prin sentința civilă nr. 1139 din 20 iunie 2024 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal s-au respins excepțiile procesuale invocate de pârâți, ca neîntemeiate, dar și cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Guvernul României și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, tot ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a exercitat calea de atac a recursului reclamanta A. și, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aceasta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate iar pe fond admiterea cererii de chemare în judecată.

Împotriva recursului promovat de reclamanta A. au formulat apărări toate autoritățile publice intimate -pârâte în cadrul unor întâmpinări.

4.1. Astfel, Guvernul României, în cadrul întâmpinării sale, a solicitat anularea cererii de recurs pe cale de excepție, respectiv excepția nulității recursului pentru neîndeplinirea exigențelor prevăzute de art. 486 alin. (1) și (2) C. proc. civ. și, pe fond, respingerea cererii de recurs, ca neîntemeiată, cu consecința menținerii sentinței recurate, ca fiind legală și temeinică.

4.2. Ministerul Sănătății solicită în cadrul întâmpinării admiterea excepției nulității recursului, pe considerentul că recurenta - reclamantă nu a formulat critici care să permită încadrarea lor într-unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Pe fond a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței recurate, ca temeinică și legală.

4.3. Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în cadrul întâmpinării, a solicitat la rându-i, admiterea excepției nulității recursului, pentru nemotivare, și în subsidiar, respingerea acestuia, ca nefondat și menținerea, ca legale și temeinice a dispozițiilor sentinței civile recurate.

4.4. Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România (ANMDMR) solicită respingerea cererii de recurs ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, pe cale de excepție, iar pe fond, ca fiind neîntemeiată și totodată a se menține sentința recurată, ca temeinică și legală.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și alin. (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu judecata dosarului din data de 22 noiembrie 2024, s-a fixat primul termen pentru soluționarea recursului la data de 25 martie 2025, în ședință publică, cu citarea părților, când, Înalta Curte, față de situația intervenită în această etapă procesuală, prin decesul recurentei-reclamante, din oficiu, a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a acesteia, ca motiv de ordine publică întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., și a reținut cauza spre soluționare pe acest aspect.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei capacității procesuale de folosință a recurentei-reclamante A., invocată din oficiu, Înalta Curte apreciază că aceasta este întemeiată.

Amintește Înalta Curte că excepția lipsei capacității procesuale de folosință este o excepție de fond (vizează încălcarea unei condiții de exercițiu a acțiunii civile), absolută (se încalcă norme de ordine publică) și peremptorie (admiterea sa conduce la împiedicarea soluționării fondului cererii), care poate fi ridicată de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în tot cursul procesului, iar potrivit art. 56 alin. (3) teza I C. proc. civ., lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului.

Rezultă, astfel, că lipsa capacității procesuale de folosință poate să fie invocată atât în primă instanță, cât și direct în apel, ca motiv de apel sau, ca excepție procesuală, în recurs, în condițiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., instanța poate să invoce lipsa capacității procesuale de folosință, din oficiu, oricând, pe cale de excepție procesuală, în etapa judecății în primă instanță, sau ca motiv de ordine publică, în etapa judecății în căile de atac.

Conform art. 56 alin. (1) C. proc. civ., poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului iar actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosință sunt lovite de nulitate absolută.

Totodată, pentru a fi parte în proces, potrivit dispozițiilor art. 56 C. proc. civ., este necesară existența folosinței drepturilor civile, respectiv a capacității de folosință.

Așadar, capacitatea procesuală de folosință este acea condiție de exercițiu a acțiunii civile constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații procesuale civile, astfel cum prevăd dispozițiile art. 34 din C. civ.

În cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosință, așa cum statuează art. 35 din C. civ., începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia, putând fi limitată numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege.

Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reține că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai de către o persoană care deține capacitate procesuală de folosință, sub sancțiunea nulității actului de procedură, dispoziții aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât și în cazul căilor de atac.

Înalta Curte constată că, din actele dosarului de recurs rezultă că recurenta -reclamantă A. a decedat la data de 19 noiembrie 2024, conform certificatului de deces nr. x/2024 eliberat de Primăria Municipiului Călărași, astfel cum rezultă din Referatul întocmit la data de 07.03.2025 de persoana responsabilă de interogarea bazei de date DEPABD din cadrul instanței, atașat la dosarul de recurs.

Prin urmare, la acest moment, recurenta-reclamantă A. este lipsită de capacitate procesuală de folosință, respectiv de aptitudinea de a avea drepturi și obligații, intrând sub incidența dispozițiilor art. 40 C. proc. civ.

De asemenea, având în vedere obiectul prezentei acțiuni, respectiv obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului Bevacizumab (denumire comercială Avastin) pentru indicația Glioblastom, instanța de control judiciar reține că dreptul pretins de aceasta este un drept intuitu personae, care nu poate fi transmis pe cale succesorală către moștenitorii reclamantei defuncte, stingându-se odată cu încetarea capacității de folosință a titularului, respectiv la moartea sa.

Reținând, așadar, că prin deces, recurenta-reclamantă A. a pierdut capacitatea procesuală de folosință, nemaiputând fi subiect de drepturi și obligații și, în consecință, subiect al raportului de drept dedus judecății și, prin urmare, având în vedere că una dintre condițiile de exercitare ale acțiunii, prevăzute de art. 32 alin. (1) C. proc. civ., nu mai este îndeplinită, Înalta Curte, constatând că excepția lipsei capacității procesuale de folosință, invocată din oficiu este întemeiată, urmează a o admite și, pe cale de consecință, va admite recursul formulat de reclamanta A., va casa sentința civilă recurată și, procedând la rejudecarea cererii de chemare în judecată, în raport de prevederile art. 40 alin. (1) C. proc. civ., va anula cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., ca fiind formulată de o persoană fără capacitate procesuală de folosință, în considerarea intervenirii decesului acesteia.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 56 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință, invocată din oficiu și, pe cale de consecință, va admite recursul formulat de reclamanta A., va casa sentința civilă recurată și, rejudecând, va anula cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ca fiind formulată de o persoană fără capacitate procesuală de folosință, în considerarea intervenirii decesului acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință, invocată din oficiu.

Admite recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 1139 din data de 20 iunie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința civilă recurată și rejudecând:

Anulează cererea de chemare în judecată promovată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ca fiind formulată de o persoană fără capacitate procesuală de folosință.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 25 martie 2025.