Decizia nr. 4670/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 312/2024 a Curții de Apel Alba Iulia

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia sub dosar nr. x/2024, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, în principal, obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G.

nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului BEVACIZUMAB (denumire comercială AVASTIN) pentru indicația glioblastoma și în subsidiar, obligarea pârâtului Ministerul Sănătății la adoptarea Ordinului privind constituirea Comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicațiile terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor produsului, publicat în transparență decizională pe site-ul wmv.ms.ro la data de 04.09.2018.

2. Hotărârea primei instanței Prin sentința civilă nr. 312 din data de 03 decembrie 2024, Curtea de Apel Alba Iulia - secția de contencios administrativ și fiscal a decis următoarele: - a respins excepția lipsei procedurii prealabile, invocată de pârâtul Ministerul Sănătății; - a respins excepția inadmisibilității, invocată de pârâții Guvernul României și Ministerul Sănătății; - a respins excepția lipsei calității procesuale active, invocată de pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România; - a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate; - a respins acțiunea formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei hotărâri, reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și să se dispună admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată. II. Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra cererii de recurs Examinând, cu prioritate, excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantului, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 34 din C. civ., capacitatea de folosință este aptitudinea persoanei fizice de a avea drepturi și obligații civile, iar conform art. 35 din același act normativ, capacitatea de folosință începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia.

Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reține că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai de către o persoană care deține capacitate procesuală de folosință, sub sancțiunea nulității actului de procedură, dispoziții aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât și în cazul căilor de atac. Excepția lipsei capacității de folosință este o excepție absolută și peremptorie, care poate fi invocată de către orice parte și de instanța de judecată, din oficiu, în orice stadiu al soluționării pricinii.

În raport de aceste considerente de ordin teoretic, Înalta Curte constată că reclamantul A. a decedat la data de 31 martie 2025, conform actului de deces nr. 1479/2025 . Prin urmare, la data judecării recursului, recurentul-reclamant este lipsit de capacitate procesuală de folosință, respectiv de aptitudinea de a avea drepturi și obligații, intrând sub incidența dispozițiilor art. 40 din C. proc. civ. Totodată, Înalta Curte va avea în vedere și caracterul intuitu personae al cererii de chemare în judecată, pretenția solicitată prin acțiune putând fi executată doar față de reclamant, nefiind o obligație transmisibilă eventualilor succesori ai reclamantului decedat. Având în vedere că una dintre condițiile de exercitare ale acțiunii, prevăzute de art. 32 alin. (1) din C. proc.

civ., nu mai este îndeplinită, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 312 din data de 03 decembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia - secția de contencios administrativ și fiscal, pentru lipsa capacității procesuale de folosință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a recurentului-reclamant A.. Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 312 din data de 03 decembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia - secția de contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată astăzi, 15 octombrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.