ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1897/2025

Ședința publică din data de 2 aprilie 2025

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 12.08.2024 în dosar nr. x/2024, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale a solicitat obligarea pârâților la asigurarea către acesta, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală) medicamentul Bevacizumab (denumire comercială Oyavas) până la soluționarea definitivă a dosarului de fond aflat pe rolul Curții de Apel Alba 1ulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca pronunțarea să fie fără somație sau fără trecerea unui termen și obligarea la plata de cheltuieli de judecată, în caz de opoziție.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 217 din 11 septembrie 2024, a excepțiile inadmisibilității cererii, astfel cum au fost invocate de către fiecare dintre pârâți, a respins excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive a acestora, astfel cum au fost invocate în ceea ce-i privește, de către fiecare dintre pârâții, a respins excepțiile privind lipsa de obiect a cererii, astfel cum au fost invocate de către Ministerul Sănătății și Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale din România, a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții: Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale din România, a obligat pârâții ca, până la soluționarea definitivă a litigiului ce face obiectul dosarului nr. x/2024- aflat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, să asigure reclamantului, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% - fără contribuție personală- medicamentul " Bevacizumab " - denumire comercială "Oyavas", pentru indicația terapeutică " Glioblastom ", executorie fără somație sau fără trecerea unui termen, potrivit art. 997 alin. (3) din C. proc. civ. și a obligat pârâții să-i plătească reclamantului suma de 200 de RON, cu titlul de cheltuieli de judecată.

Împotriva hotărârii instanței de fond pârâții Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Guvernul României, Ministerul Sănătății și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România au declarat recurs.

3.1. Pârâtul Guvernul României consideră că, în vădit nelegal, instanța a admis acțiunea față de Guvernul României obligând această autoritate la asigurarea către reclamantul A., pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100%, fără contribuție personală, a medicamentului Bevacizumab până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2024

Precizează că, în prezenta cauză, nu sunt întrunite condițiile răspunderii juridice administrative a Guvernului României, referitoare la adoptarea unui act administrativ nelegal sau la nesoluționarea în termen a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege.

Totodată, subliniază că Guvernul României este un organ colegial, care are în structura sa autorități de specialitate/de resort, în speță Ministerul Sănătății, care la rândul său are în subordine Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Concluzia care se desprinde este aceea că, în fapt, Guvernul României este lipsit de calitate procesuală pasivă, autoritatea executivă neavând atribuții și competențe în sensul solicitat, o eventuală soluție de admitere a acțiunii sub acest aspect fiind imposibil de valorificat, pentru motivele anterior menționate.

3.2. Pârâtul Ministerul Sănătății, în motivarea recursului, arată că în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1), pct. 5 C. proc. civ.: "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității".

Instanța a pronunțat hotărârea civilă nr. 217/11.09.2024 cu încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ.

Calitatea de pârât (calitatea procesuală pasivă) o are în acesta ipoteză autoritatea publică ce nu a soluționat în termen legal cererea reclamantului sau care a refuzat nejustificat soluționarea acesteia. Se observă faptul că ipotezele reglementate de lege se referă la fapte personale ale autorității/instituției publice chemate în judecată, care intră în sfera sa de competență, iar nu ca acesta să garanteze înfăptuirea unui lucru de către o altă persoană.

Prin urmare, în situația acțiunii în obligarea autorității publice la emiterea unui act administrativ sau îndeplinirea unei operațiuni administrative, calitatea procesuală pasivă se raportează la capacitatea de drept public (capacitatea administrativă) a autorității chemate în judecată de a emite un act administrativ sau a îndeplini o anumită operațiune administrativă.

De asemenea, și prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material" sunt incidente.

Instanța a pronunțat Hotărârea civilă nr. 217/11.09.2024 cu încălcarea prevederilor art. 32 lit. b) C. proc. civ., raportat la art. 16 alin. (1

1

) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, introdus prin Ordonanța nr. 37/2022 și a prevederilor art. 56 lit. d) din Legea nr. 95/2006.

Asigurarea către reclamant a medicamentului, în regim de compensare 100%, fără contribuție personală, nu se poate realiza decât prin decontarea contravalorii acestuia, astfel că motivele avute în vedere de către instanță pentru respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a subscrisului prin raportare la faptul că modificările aduse prin Ordonanța nr. 37/2022 nu sunt relevante, sunt în totalitate eronate.

Prin urmare, motivele reținute de către instanța de fond pentru respingerea excepției lipsei calității procesuale justifică admiterea excepției, nicidecum respingerea acesteia. Ministerul Sănătății nu are atribuții în gestionarea FNUASS, iar argumentele instanței de fond pentru respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive nu pot fi reținute.

În mod total eronat a reținut instanța de fond că fiecare dintre pârâte are calitate procesuală pasivă, fiind implicate în procesul de elaborare a listei cu medicamentele de care beneficiază asigurații în sistemul de asigurări sociale de sănătate, în condițiile în care obiectul prezentei cauze nu este solicitarea de recunoaștere a medicamentului și de includere în Listă, ci de asigurare, în regim de compensare 100%, fără contribuție personală, a acestuia.

Se mai invocă și motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.: "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Referitor la condițiile de admisibilitate și aparența de drept se arată că pentru admisibilitatea cererii de ordonanță președințială, art. 997 alin. (1) C. proc. civ. stabilește condițiile care trebuie îndeplinite cumulativ, astfel încât neîndeplinirea uneia dintre ele face inadmisibilă cererea de ordonanță președințială, și anume urgența, caracterul provizoriu (vremelnic) al măsurii solicitate a se lua pe această cale și neprejudecarea fondului prin măsura luată.

3.3. Pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate arată că înțelege să invoce excepția lipsei calității procesuale pasive a CNAS, în prezenta cauză.

Prin raportare la obiectul litigiului și cadrul normativ aplicabil, instituția face pe deplin dovada faptului că în cauza de față, nu este titulara obligației în raportul juridic dedus judecății, de vreme ce nu a fost solicitată de către deținătorul de autorizație de punere pe piață a medicamentelor în litigiu extinderea indicațiilor terapeutice a medicamentului Bevacizumabum (denumire comercială Oyavas) la indicația terapeutică "Glioblastom".

Raportat la prevederile legale în vigoare, recurenta arată că legitimarea procesuală pasivă nu aparține CNAS în raport de obiectul cauzei și atribuțiile CNAS expres reglementate de art. 280 din Titlul VIII din Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității ordonanței președințiale, recurenta susține faptul că în prezenta cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 997 noul C. proc. civ., urgența, caracterul vremelnic (provizoriu) al măsurii care se solicită, neprejudecarea fondului și aparența dreptului.

Din analiza normei legale citate, este de observat că procedura ordonanței președințiale implică, în mod prioritar, întrunirea a trei condiții cumulative, respectiv urgența, caracterul vremelnic (provizoriu) al măsurii solicitate și neprejudecarea fondului prin măsura luată (aparența de drept).

Așadar, ordonanța președințială, prin esența ei, astfel cum este reglementată, reprezintă o procedură specială prin care legea îngăduie să se dea o rezolvare vremelnică și fără prejudecarea fondului unor cauze al căror caracter urgent nu îngăduie să se aștepte desfășurarea procedurii de drept comun.

În plus, când rezolvă o cerere de ordonanță președințială instanța nu are de cercetat fondul dreptului discutat între părți, dar pentru ca soluția să nu fie arbitrară, cercetează aparența acestui drept, realizând un examen sumar al cauzei prin "pipăirea fondului", pentru a vedea de partea cui este aparența dreptului,

Astfel, recurenta apreciază că nu este îndeplinită condiția neprejudecării fondului cauzei, acțiunea de fond formulată de către reclamantă are ca obiect, de drept și de fapt, solicitarea de obligare a pârâților la includerea indicației "Glioblastom" în protocolul de administrare și monitorizare a medicamentului Bevacizumabum (denumire comercială Oyavas), prevăzut de Ordinul ministrului sănătății și al președintelui CNAS nr. 564/499/2021, cu modificările și completările ulterioare.

3.4. Pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România a formulat recurs incident arătând că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile Legii nr. 134/2019 privind reorganizarea Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, precum și pentru modificarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare, din care rezultă în mod evident că între atribuțiile ANMDMR nu se regăsește și aceea de a suporta plata contravalorii medicamentelor compensate, această atribuție revenind altor autorități ale statului, în speță Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.

În susținerea recursurilor sunt indicate și redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

Intimatul A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat în principal, anularea recursurilor, iar în subsidiar respingerea acestora ca nefondate.

II. Soluția Înaltei Curți asupra recursurilor

Analizând, cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepția lipsei de interes a recurenților-pârâți în susținerea cererilor de recurs, excepție ridicată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, urmând a respinge recursurile ca lipsite de interes.

Prin cererea de ordonanță președințială formulată, reclamantul a solicitat obligarea pârâților ca, până la soluționarea definitivă a litigiului ce face obiectul dosarului nr. x/2024- aflat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, să-i asigure, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100%, fără contribuție personală, medicamentul Bevacizumab (denumire comercială Oyavas), pentru indicația terapeutică "Glioblastom".

Conform prevederilor art. 997 din C. proc. civ.,

"(1) Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

(2) Ordonanța este provizorie și executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata sa și nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului.

(3) La cererea reclamantului, instanța va putea hotărî ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen.

(4) Ordonanța va putea fi dată chiar și atunci când este în curs judecata asupra fondului.

(5) Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt."

Măsura dispusă pe calea ordonanței președințiale este caracterizată de urgență și are un caracter provizoriu, fiind limitată sub aspect temporal, în sensul că poate fi dispusă numai până la data soluționării definitive a dosarului ce vizează fondul cauzei.

Având în vedere obiectul concret al pretențiilor ce au fost deduse judecății pe calea cererii de ordonanță președințială, procedură ce prezintă un caracter sumar, cu efecte limitate în timp până la soluționarea pe fond a acțiunii ce face obiectul dosarului nr. x/2024, la stabilirea interesului procesual în susținerea recursurilor vor fi avute în vedere soluția pronunțată de prima instanță și eventuale modificări survenite ulterior pronunțării hotărârii atacate.

Așa cum s-a consemnat anterior, prima instanță a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamant și a obligat pârâții să-i asigure medicamentul solicitat pe bază de prescripție medicală în regim de compensare 100%.

Din actele depuse la dosar rezultă că, la data de 12 ianuarie 2025, a intervenit decesul intimatului-reclamant, conform certificatului de deces anexat. Prin urmare, se pune problema subzistenței interesului în susținerea cererilor de recurs formulate în cauză, în condițiile în care obligația stabilită pe calea ordonanței președințiale era strict legată de persoana reclamantului decedat.

Or, potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta impunându-se a fi determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac.

Se impune a se reține sub acest aspect și articolul 29 din C. proc. civ., potrivit căruia acțiunea civilă este reprezentată de ansamblul mijloacelor procesuale prin care se asigură protecția judiciară a drepturilor și intereselor civile legal ocrotite, în materia contenciosului administrativ acest lucru presupunând dovedirea existenței actuale a unui drept sau interes legitim încălcat printr-un act administrativ emis de o autoritate publică sau prin refuzul emiterii actului.

Întrucât prin interes se înțelege folosul practic imediat urmărit de cel care a formulat calea de atac, este necesar ca acesta să fie născut și actual, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune, condiție ce trebuie îndeplinită atât la promovarea căii de atac, cât și pe parcursul soluționării acesteia.

În acest context, ținând cont de faptul că, pe parcursul procesului, ulterior pronunțării soluției de admitere a cererii de ordonanță președințială de către instanța de fond și învestirii instanței de recurs cu cererile de recurs formulate de pârâți, a intervenit decesul intimatului-reclamant A., Înalta Curte constată, față de obiectul concret al pretențiilor deduse judecății, că interesul procesual în susținerea recursurilor pârâților nu mai este actual.

În condițiile în care obligația de asigurare a medicamentului, stabilită de prima instanță, a avut caracter executoriu, a vizat strict persoana reclamantului și nu se poate transmite moștenitorilor, o eventuală soluționare favorabilă a demersului părților ar fi lipsită de folosul practic ce caracterizează interesul pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu un asemenea demers judiciar.

În consecință, cum interesul de a acționa al pârâților trebuie să subziste pe toată perioada procesului, iar acesta nu mai este actual potrivit art. 33 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din același Cod, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din cererile de recurs.

Pentru considerentele, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. raportat la art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din același act normativ, Înalta Curte va respinge recursurile, ca lipsite de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurenții-pârâți Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Guvernul României, Ministerul Sănătății și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România împotriva sentinței nr. 217 din 11 septembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca lipsite de interes.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 2 aprilie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.