Decizia nr. 4813/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Circumstanțele cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2023 reclamanții A., B., C., D. Si Altii, E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Colegiul de Conducere al Curții de Apel Cluj și Președintele Curții de Apel Cluj, anularea Hotărârii nr. 42 din 15.06.2023 a Colegiului de conducere al Curții de Apel Cluj prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva modului de stabilire a drepturilor salariale prin Decizia nr. 170-C.R.U. din 25.04.2023 și a Deciziei nr. 183-C.R.U.din 03.05.2023 emisă de președintele Curții de Apel Cluj, obligarea pârâtului Președintele Curții de Apel Cluj la modificarea în parte a Deciziei nr. 170-C.R.U. din 25.04.2023, a Deciziei nr. 183-C.R.U din 03.05.2023 și a anexelor la aceste decizii, în sensul stabilirii sporurilor în procent integral de 45%, astfel cum au fost acordate specialiștilor IT din cadrul Curții de Apel Cluj dar și de Curțile de Apel București, Constanța, Galați, Iași, Suceava și Târgu Mureș, iar în subsidiar, acordarea sporurilor în procent cuprins între 30 și 45%, stabilit de Președintele Consiliului Superior al Magistraturii prin Decizia nr. 328/16.12.2022, în urma calculelor și simulărilor efectuate de ordonatorul secundar de credite care stabilește drepturile salariale, în raport de prevederile RIL 15/2021 și cu încadrarea în plafonul prevăzut de art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 1747 din 01 noiembrie 2024 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH. și pe pârâții Colegiul de Conducere al Curții de Apel Cluj și Președintele Curții de Apel Cluj, având ca obiect anularea Hotărârii Colegiului de conducere al Curții de Apel Cluj nr. 42/15.06.2023, ca neîntemeiată.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței au declarat recurs recurenții-reclamanți, solicitând casarea hotărârii, rejudecarea acțiunii și admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.

Apărările formulate de intimați Intimații-pârâți Președintele Curții de Apel Cluj și Colegiul de Conducere al Curții de Apel Cluj au depus întâmpinare, invocând excepția nulității recursului pentru nemotivare.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția tardivității recursului invocată din oficiu în ședința publică din data de 16 octombrie 2025, Înalta Curte reține următoarele: Conform dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. În aceste condiții, sentința civilă nr. 1747 din 1 noiembrie 2024 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, calea de atac trebuind să respecte termenul de declarare sus-menționat. Din verificarea actelor dosarului, se constată că sentința recurată a fost comunicată reclamanților la data de 27.01.2025, conform dovezii de comunicare aflate la dosar fond, iar cererea de recurs a fost înaintată atât prin email la data de 17.02.2025, cât și prin poștă la data de 18.02.2025 (ștampilă plic dosar recurs) cu depășirea termenului legal, absolut și imperativ prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, împlinit la data de 12.02.2025. Întrucât recurenții au exercitat calea de atac după împlinirea termenului anterior menționat și nu au dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, în conformitate cu dispozițiile art. 185 alin. (1) și art. 489 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va admite excepția tardivității recursului și va anula ca tardiv formulat recursul promovat în prezenta cauză.