ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4879/2025

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în data de 27.09.2023, reclamanții A., B., C., D. și E., au chemat în judecată pe pârâta Curtea de Apel Cluj, solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună: 1. Modificarea Hotărârii nr. 57/2023 a Colegiului de conducere al Curții de Apel Cluj privind art. 2 din hotărâre, în sensul admiterii contestației împotriva Deciziei nr. 183/03 mai 2023 emise de Curtea de Apel Cluj privind petitele 2 și 3 ale contestației;

Obligarea pârâtei să emită o nouă decizie de stabilire a drepturilor salariale, începând cu 01.04.2023 păstrând sporurile în procent de 45% pe care reclamanții - specialiști IT le aveau în temeiul deciziilor anterioare și includerea sporului de instanță, în cuantum de 5%;

Obligarea pârâtei la calcularea drepturilor salariale ce li se cuvin în conformitate cu cele menționate la punctul 2 din acțiune și la plata diferențelor dintre drepturile cuvenite și cele achitate începând cu data de 01.01.2018, actualizate cu indicele de inflație și dobânda penalizatoare. 2. Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 464 din 20 martie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D. și E., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Cluj, ca neîntemeiată. 3. Calea de atac exercitată Împotriva sentinței civile nr. 464 din 20 martie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2023, reclamanții A., B., C., D. și E. au declarat recurs, fără a motiva calea de atac exercitată.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Curtea de Apel Cluj a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului promovat, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, din data de 03 iulie 2025, s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 28 octombrie 2025, în ședință publică, cu citarea părților, când Înalta Curte a reținut cauza spre soluționare asupra excepției nulității recursului pentru nemotivare invocată din oficiu.

Soluția instanței de recurs Examinând cu prioritate, conform art. 248 din C. proc. civ., excepția nulității recursului pentru nemotivare, invocată din oficiu, Înalta Curte o apreciază întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază acesta și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate. De asemenea, în conformitate cu art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care există motive de casare de ordine publică. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat. Astfel, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de judecată asupra situației de fapt deduse judecății ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanța de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. În speță, recurenții-reclamanți nu au indicat motivele pentru care apreciază ca fiind nelegală hotărârea atacată, cererea cuprinzând doar declarația de recurs. Astfel, recurenții nu au arătat motivele pentru care apreciază că se impune admiterea căii de atac, și care sunt normele de drept încălcate de curtea de apel, ce ar putea atrage, prin ipoteză, casarea hotărârii recurate. Ca atare, lipsa totală a motivării și inexistența unor critici de nelegalitate a hotărârii atacate nu poate conduce la examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile cazului concret dedus judecății. Drept urmare, având în vedere că recurenții nu au arătat care sunt criticile de nelegalitate ale hotărârii atacate și că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 489 alin. (2) din același act normativ. Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de recurenții-reclamanți A., B., C., D. și E..