Decizia nr. 2389/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată. Primul ciclu procesual. Hotărârea instanței de fond Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 15.07.2020, sub nr. x/2020, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE. și FFF.

au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Muncii și Protecției Sociale, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Curtea de Apel Cluj și Tribunalul Cluj, - Anularea/revocarea deciziilor nr. 480/19.12.2019, nr. 1/06.01.2020, nr. 30/03.02.2020 și nr. 150/02.06.2020 emise de Președintele Curții de Apel Cluj; - Constatarea stării de discriminare în care reclamanții se află în raport de personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul Curților de Apel București, Bacău și Ploiești, care beneficiază de sporuri de 45% din salariul de bază; - Emiterea unor noi decizii de salarizare, prin care să fie avute în vedere următoarele: - spor pentru condiții grele, vătămătoare sau periculoase de 15%; - spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 25% și - spor de confidențialitate de 5%; - uniformizarea sporurilor, în sensul acordării lor la un nivel general de 45% din salariul de bază; - eliminarea plafonării salariului de bază la nivelul celui din anul 2022, conform O.U.G.

nr. 79/2017, cu începere din 01.01.2018; - VRS de 440,16 RON, cu începere din 09.04.2014; - VRS de 484,18 RON cu începere din 01.12.2015; - VRS de 605,225 RON cu începere din 01.08.2016 (VRS 484,18 RON +25%VRS, conform art. III din O.U.G. nr. 20/2016); - Obligarea pârâților la plata diferențelor dintre drepturile recalculate potrivit celor de mai sus și cele încasate pe perioada 01.01.2018 la zi și pe viitor, actualizate cu inflația și cu dobânda legală aferentă; - Obligarea paratului Ministerul Muncii și Protecției Sociale la modificarea grilelor de salarizare, întrucât grilele pentru anul 2022 sunt mai mici decât cele aferentei datei de 01.12.2017, pentru circa 70% din personal.

Prin sentința civilă nr. 1417 din 17 decembrie 2020, Curtea - a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, ca neîntemeiată; - a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Justiției, Ministerul Muncii si Protecției Sociale si Consiliul National pentru Combaterea Discriminării.

A respins acțiunea introdusa de reclamanții împotriva pârâților Ministerul Justiției, Ministerul Muncii si Protecției Sociale si Consiliul National pentru Combaterea Discriminării ca fiind promovată împotriva unor persoane fără calitate procesuala pasivă; - a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Curtea de Apel Cluj, pe capătul de cerere având ca obiect plata diferențelor salariale; - a respins capătul de cerere având ca obiect plata diferențelor salariale, introdus împotriva pârâtei Curtea de Apel Cluj, ca fiind promovat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; - a admis în parte acțiunea introdusă de reclamanți împotriva pârâților Curtea de Apel Cluj si Tribunalul Cluj și a obligat pârâta Curtea de Apel Cluj la emiterea unor noi decizii, prin care să recalculeze drepturile salariale ale reclamanților, retroactiv, cu începere din data de 01.08.2016, pe baza unei VRS de 484,18 RON și prin majorarea cu 25% a salariului de bază față de nivelul lunii iulie 2016 (conform art. III din O.U.G.

nr. 20/2016); - a obligat pârâtul Tribunalul Cluj la plata către reclamanți a diferenței dintre drepturile salariale cuvenite potrivit alineatului precedent si cele încasate pe perioada 01.01.2018-zi, actualizate cu inflația, precum și la plata dobânzii legale penalizatoare calculate de la data scadenței fiecărei obligații lunare de plata până la data plății efective; - a respins capetele de cerere privind anularea/revocarea deciziilor, ca neîntemeiate. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta Curtea de Apel Cluj, iar, prin decizia civilă nr. 4004 din 16 septembrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

2. Al doilea ciclu procesual. Hotărârea ce face obiectul prezentului recurs După casarea cu trimitere spre rejudecare, cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 30.01.2023, sub nr. x/2020*. Instanța a solicitat pârâtei Curtea de Apel Cluj să comunice dacă, în cazul reclamanților, nivelul cumulat al sporurilor a fost stabilit la 45%, iar, în caz afirmativ, să transmită în copie certificată actul administrativ și anexele referitoare la reclamanți și dacă, în cazul reclamanților a fost emis act administrativ de stabilire a drepturilor salariale fără aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (6) din Legea 153/2017, iar, în caz afirmativ, să transmită în copie certificată actul administrativ și anexele referitoare la reclamanți.

Prin răspunsul înregistrat la data de 12.10.2023 Curtea de Apel Cluj a comunicat faptul că, începând cu data de 01.01.2018, personalul auxiliar de specialitate și personalul conex din cadrul Curții de Apel Cluj, al tribunalelor și al judecătoriilor arondate acesteia beneficiază de drepturi salariale stabilite prin raportare la o valoare de referință sectorială de 605,225 RON fără a fi afectate de aplicarea art. 38 alin. (6) din Legea 153/2017, și, referitorul la cuantumul sporurilor, că acesta nu a fost stabilit la 45%.

Prin sentința civilă nr. 1717 din 3 noiembrie 2023, Curtea: - a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca neîntemeiată; - a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Muncii și Protecției Sociale în privința capetelor de cerere prin care reclamanții au solicitat anularea actelor administrative, stabilirea nivelului salarial și plata diferențelor rezultate, ca lipsită de obiect, și, în privința capătului de cerere prin care reclamanții au solicitat obligarea pârâtului la modificarea grilelor de salariale, ca neîntemeiată; - a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției și a respins cererea formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; - a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Curtea de Apel Cluj în privința capătului de cerere prin care se solicită plata diferențelor salariale și a respins cererea de obligare a pârâtei la plata diferențelor salariale ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă;

- a admis excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la drepturile aferente perioadei 09.04.2015-13.07.2017 și a respins acțiunea cu privire la acestea ca urmare a intervenirii prescripției extinctive; - a admis excepția rămânerii fără obiect a capătului de cerere prin care reclamanții au solicitat eliminarea plafonării salariului de bază, cu începere din 01.01.2018 și a respins capătul de cerere referitor la înlăturarea plafonării stabilite de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, ca rămas fără obiect; - a admis în parte acțiunea reclamanților și a dispus anularea în parte a Deciziilor nr. 480/19.12.2019, nr. 1/06.01.2020, nr. 30/03.02.2020 și nr. 150/02.06.2020 emise de Președintele Curții de Apel Cluj în privința modalității de stabilire a sporurilor reclamanților; - a obligat pârâta să emită acte administrative prin care să stabilească sporurile reclamanților, începând cu 01.01.2018, în cuantum de 45% (15% pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, spor de 25% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și spor de 5% pentru confidențialitate), condiționat de atingerea nivelului stabilit de Legea nr. 153/2017 pentru anul 2022; - a respins, ca neîntemeiată, cererea de stabilire a indemnizației prin raportare la o valoare de referință sectorială de 605,225 RON pentru perioada 13.07.2017-31.12.2017;

- a obligat pârâtul Tribunalul Cluj să achite reclamanților diferențele dintre drepturile salariale acordate și cele stabilite prin prezenta hotărâre, drepturi care vor fi actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală aferentă, de la data scadenței până la data plății; - a respins cererea de obligare a pârâtului Ministerul Muncii și Protecției Sociale la modificarea grilelor de salarizare, ca neîntemeiată. 3. Recursurile exercitate în cauză Împotriva acestei hotărâri, pârâții Curtea de Apel Cluj și Tribunalul Cluj au formulat, fiecare, recurs. 3.1. Recurenta-pârâtă Curtea de Apel Cluj și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și a solicitat schimbarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii reclamanților, ca neîntemeiată.

A susținut recurenta-pârâtă că decizia de încadrare prin care au fost stabilite cuantumurile sporurilor acordate și reclamanților a făcut obiectul unor litigii succesive, iar toate acțiunile au fost respinse. Astfel, hotărârea recurată contravine unor dezlegări anterioare definitive, ce au confirmat legalitatea actului administrativ prin care au fost stabilite sporurile contestate în prezenta cauză, prin prisma acelorași argumente ca și cele reluate prin acțiunea reclamanților. Prin acordarea sporurilor în procent maxim de 45% prevăzut de Legea nr. 153/2017, s-ar ajunge la nerespectarea dispozițiilor art. 25 din același act normativ.

Astfel, angajaților nu le este recunoscut necondiționat dreptul la acordarea cumulată a celor 3 tipuri de sporuri în cuantum maxim, ci doar dreptul la acordarea sporurilor, cuantumul acestora fiind determinat prin aplicarea unei duble condiționări: încadrarea fiecărui spor în limitele maxime prevăzute în Anexa V (până la 25%, până la 15% și până la 5%) și, totodată, interdicția depășirii cumulate a pragului prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, de 30% din suma indemnizațiilor de încadrare aferentă ordonatorului de credite.

În acest sens, a făcut recurenta-pârâtă trimitere la Decizia nr. 697 din 31 octombrie 2019 a Curții Constituționale, astfel că, urmare a dezlegărilor obligatorii ale acesteia, plafonarea sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor, inclusiv cele pentru hrană și vacanță, la 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor și soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizațiilor de încadrare și a indemnizațiilor lunare, după caz, nu echivalează cu diminuarea salariului de bază, statul fiind în deplină legitimitate constituțională de a acorda drepturile salariale suplimentare în funcție de veniturile bugetare pe care le realizează.

Sporurile nu au întotdeauna un cuantum fix, ci variabil, fiind prevăzute distinct pentru fiecare familie ocupațională de funcții bugetare. Or, prin instituirea unor sporuri cu caracter variabil, rezultă că însuși legiuitorul a plecat de la premisa că pot exista diferențe semnificative între ordonatorii de credite aparținând aceleiași familii bugetare. 3.2. Recurentul-pârât Tribunalul Cluj prin recursul său a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând schimbarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii reclamanților, ca neîntemeiată. Criticile de nelegalitate a hotărârii recurate au fost similare cu cele formulate de recurenta-pârâtă Curtea de Apel Cluj.

4. Apărările formulate Intimatul-pârât Ministerul Muncii și Solidarității Sociale a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului Curții de Apel Cluj., apreciind că MMSS nu are vreo obligație de stabilire, calcul și plată a drepturilor salariale pentru personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul acestei instanțe. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererile de recurs și a apărărilor formulate, în raport cu dispozițiile legale incidente în materia suspusă verificării, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, hotărârea recurată urmând a fi casată în parte, pentru următoarele considerente.

1. Argumente de fapt și de drept relevante Din circumstanțele expuse anterior, rezultă că cererile de recurs vizează numai soluția instanței de fond referitoare la cuantumul sporurilor acordate reclamanților, iar criticile recurenților-pârâți sunt fondate în această privință. Instanța de control judiciară reține că sporurile sunt definite în art. 7 lit. i) din Legea-cadru nr. 153/2017 ca fiind elemente ale salariului lunar/soldei lunare, acordate ca procent la salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare, în condițiile legii, pentru fiecare categorie de personal, iar la art. 4 și 5 din capitolul VIII al anexei nr. V a aceleiași legi sunt reglementate categoriile de sporuri de care beneficiază personalul din sistemul justiției și procentele acestora.

În egală măsură, legiuitorul a prevăzut la art. 25 alin. (1) din lege o limită generală a sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor și a altor drepturi, stipulând că suma acestora, inclusiv cele pentru hrană și vacanță, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite, nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcție sau salariilor de funcție, soldelor de grad sau salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor și a soldelor de comandă sau salariilor de comandă, a indemnizațiilor de încadrare și a celor lunare. În acest context, întrucât sporurile nu sunt reglementate într-un cuantum fix, rezultă fără putință de tăgadă că legiuitorul a conferit ordonatorilor de credite o marjă de apreciere în stabilirea lor, dreptul de apreciere impunându-se a fi exercitat în limitele prevăzute de lege, adică supus unei duble condiționări.

Astfel, la nivel individual, cele trei categorii de sporuri reglementate la art. 4 și 5 din capitolul VIII al anexei nr. V a Legii nr. 153/2017, ar putea totaliza cel mult 45% din salariul de bază lunar sau din indemnizația lunară de încadrare, iar la nivelul bugetului gestionat de ordonatorul de credite, suma sporurilor și a celorlalte elemente adiționale salariului de bază sau indemnizației de încadrare nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază și a indemnizațiilor de încadrare. Or, marja de apreciere la care s-a făcut referire în precedent implică și posibilitatea ajustării periodice a sporurilor, cu respectarea condițiilor de acordare a acestora, astfel încât, în funcție de circumstanțele concrete, să se asigure încadrarea în limita prevăzută în art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017.

De asemenea, din modul în care au fost reglementate cele trei categorii de sporuri, și anume "de până la", reiese opțiunea legiuitorului potrivit căreia sporurile nu au întotdeauna un cuantum fix, ci variabil, fiind stabilite de lege prin raportare la o limită maximă. În acest sens, art. 24 din Legea nr. 153/2017 stabilește că "limita maximă a sporurilor, compensațiilor, indemnizațiilor, adaosurilor, majorărilor, primelor, premiilor și a altor elemente ale venitului salarial specific fiecărui domeniu de activitate este prevăzută în prezenta lege și în anexele nr. I-VIII." În concluzie, se constată că stabilirea cuantumului sporurilor și al venitului lunar se realizează de către fiecare ordonator de credite, în limitele stabilite de lege la art. 25, astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinație în bugetul propriu, soluția respectivă ținând de dreptul exclusiv al legiuitorului în materia personalului plătit din fonduri publice.

Aceasta, întrucât responsabilitatea stabilirii și acordării drepturilor salariale revine ordonatorilor de credite, care, în temeiul dispozițiilor art. 3 alin. (4) din Legea nr. 153/2017, au obligația să stabilească drepturile salariale și să asigure promovarea personalului în funcții, grade și trepte profesionale și avansarea în gradații, în condițiile legii, astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinație în bugetul propriu.

În acest sens este și jurisprudența consacrată a instanței de contencios constituțional, aceasta reținând că soluția legislativă a limitării sporurilor nu este o noutate, anterior Legii-cadru nr. 153/2017 fiind reglementată în mod similar prin art. 22 alin. (1) din Legea-cadru nr. 184/2010, cu modificările și completările ulterioare, și prin dispozițiile art. 23 alin. (1) din Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, context în care s-a precizat că regula limitării sporurilor la un anumit cuantum reprezintă opțiunea legiuitorului, exprimată în limitele prevăzute de Constituție și destinată a fi aplicată în mod nediferențiat întregului personal plătit din fonduri publice, fără privilegii și fără discriminări.

(Decizia nr. 697 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 15 ianuarie 2020). Totodată, prin Decizia nr. 3 din 29 ianuarie 2024 Înalta Curte de Casație și Justiție-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 25 alin. (1) și art. 6 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, principiul nediscriminării nu poate fi invocat pentru acordarea sporurilor prevăzute de art. 4 și 5 din capitolul VIII anexa nr. V a Legii-cadru nr. 153/2017 la nivel maxim, dacă astfel s-ar depăși plafonul de 30% prevăzut de art. 25 din același act normativ." Cele reținute în considerentele acestei decizii sunt incidente și în prezenta cauză, fiind de prisos a fi reluate în cuprinsul prezentei hotărâri.

Pe cale de consecință, se reține că limitarea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017 poate determina acordarea unor cuantumuri diferite ale sporurilor de la un ordonator de credite la altul, de vreme ce procentul de 30%, care nu poate fi depășit, poate comporta diferențieri între ordonatorii de credite. Corelativ, faptul că anumiți ordonatori de credite au acordat sporurile într-o limită superioară nu poate constitui motiv legitim de egalizare salarială cu încălcarea prevederilor art. 25 din Legea nr. 153/2017. În concluzie, hotărârea recurată este parțial nelegală, în privința capătului de cerere vizând modalitatea de stabilire a sporurilor reclamanților, urmând a fi casată numai sub acest aspect.

2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursurile, va casa în parte hotărârea recurată și, rejudecând, va respinge și capătul de cerere vizând anularea deciziilor emise de Președintele Curții de Apel Cluj în privința modalității de stabilire a sporurilor reclamanților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursurile formulate de pârâții Curtea de Apel Cluj și Tribunalul Cluj împotriva sentinței nr. 1717 din 3 noiembrie 2023 a Curții de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. Casează în parte sentința recurată și, în rejudecare: Respinge și capătul de cerere vizând anularea în parte a Deciziilor nr. 480/19.12.2019, nr. 1/06.01.2020, nr. 30/03.02.2020 si nr. 150/02.06.2020 emise de Președintele Curții de Apel Cluj, în privința modalității de stabilire a sporurilor reclamanților începând cu 01.01.2018, în cuantum total de 45% (15% pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, spor de 25% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și spor de 5% pentru confidențialitate), condiționat de atingerea nivelului stabilit de Legea nr. 153/2017 pentru anul 2022, ca neîntemeiat.

Menține restul dispozițiilor hotărârii recurate. Definitivă. Pronunțată astăzi, 8 mai 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.