Decizia nr. 4680/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Cererea de revizuire Prin cererea înregistrată sub nr. x/2023 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, revizuentul A. a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 127 din data de 31.01.2022, pronunțată de Curtea de Apel București - secția a VIII-a în dosarul nr. x/2021. Prin decizia civilă nr. 1776/27.03.2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost declinată competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe cazul de revizuire invocat în mod expres de către revizuent, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cererea fiind înregistrată pe rolul acestei din urmă instanțe sub același număr unic.

Hotărârea Curții de Apel București asupra cererii de revizuire Prin sentința civilă nr. 1852 din data de 15 noiembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins atât excepția tardivității cererii de revizuire, cât și cererea de revizuire formulată de revizuentul A., împotriva sentinței civile nr. 127 din data de 31.01.2022, pronunțată de Curtea de Apel București - secția a VIII-a în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței civile nr. 1852 din data de 15 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei, cu consecința obligării intimaților la restituirea sumei de 4910,40 RON la care să se adauge dobânda legală la curs BNR din ziua plății, penalități de întârziere de 0,1% pe zi întârziere, cheltuielile de executare, taxa de timbru, onorariul de avocat, precum și celalalte cheltuieli efectuate cu prezentul litigiu. Totodată, recurentul-reclamant a solicitat să se constate îmbogățirea fără justă cauză a intimaților.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 1852 din data de 15 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2023.

Răspunsul la întâmpinare La data de 21 martie 2025, recurentul-reclamant A. a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare formulată de intimata-pârâtă Inspecția Judiciară, prin care a invocat excepția nulității întâmpinării pentru lipsa semnatarului cererii și lipsa calității de reprezentant al acestuia, precum și excepția tardivității întâmpinării. În subsidiar, a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat și respingerea apărărilor formulate de intimata-pârâtă, prin întâmpinare, ca neîntemeiate. II. Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție II.1. Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că prin răspunsul la întâmpinare depus la dosarul cauzei, recurentul-reclamant A. a invocat excepția nulității întâmpinării formulate de intimata-pârâtă Inspecția Judiciară, pentru lipsa semnatarului cererii și pentru lipsa calității de reprezentant al intimatei, precum și excepția tardivității întâmpinării. În ceea ce privește excepția nulității pentru lipsa semnăturii, Înalta Curte constată că întâmpinarea a fost semnată olograf de către Directorul Direcției Juridice din cadrul Inspecției Judiciare- doamna B., astfel că cerința legală a semnării acestui act de procedură este pe deplin îndeplinită. Totodată, întâmpinarea poartă ștampila Inspecției Judiciare, ceea ce confirmă caracterul oficial al actului și manifestarea de voință a acestei instituții în reprezentarea intereselor sale în prezenta cauză. Referitor la excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarului, Înalta Curte observă că la dosarul cauzei, la fila x, a fost depus ordinul prin care conducătorul instituției a delegat anumite atribuții către directorul Direcției Juridice, printre care se regăsește în mod expres și aceea de a semna înscrisuri în legătură cu dosarele aflate pe rolul instanțelor de judecată în care Inspecția Judiciară are calitatea de parte. Prin urmare, directorul Direcției Juridice a acționat în limitele atribuțiilor delegate în mod legal, având calitatea necesară pentru a reprezenta intimata în prezenta cauză și pentru a semna întâmpinarea. În aceste condiții, nu poate fi reținută nicio cauză de nulitate a întâmpinării întemeiată pe pretinsa lipsă a semnăturii sau a dovezii calității de reprezentant al semnatarului. Excepția tardivității întâmpinării, de asemenea, urmează a fi respinsă, față de dispozițiile art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 indice 1 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora intimatul are obligația de a depune la dosar întâmpinare în termen de cel mult 30 zile de la data comunicării cererii de recurs. Or, în cauză, cererea de recurs a fost comunicată intimatei-pârâte la data de 9 februarie 2025, astfel cum rezultă din cuprinsul dovezii de înmânare atașate la dosar, iar întâmpinarea a fost formulată la data de 3 martie 2025, așadar, cu respectarea termenului de 30 zile prevăzut de lege. II.2. Analizând cu prioritate, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat: "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...) (3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității." Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs." Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat: "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488." Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că acesta nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care recurentul-reclamant își întemeiază cererea, susținerile din calea de atac neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport de conținutul concret al hotărârii atacate. Pentru a aprecia că este îndeplinită cerința motivării recursului, este necesar ca recurentul-reclamant să dezvolte critici de nelegalitate care să vizeze în mod concret raționamentul logico-juridic al judecătorului care a soluționat cererea de revizuire, respectiv să combată cu argumente efective soluția dispusă în cauză. Or, în cauza de față, recurentul-reclamant nu a încadrat recursul în niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nu a prezentat critici efective la adresa soluției pronunțate asupra cererii de revizuire și a raționamentului juridic pe care s-a întemeiat aceasta. În concret, în motivarea căii de atac deduse judecății, recurentul expune o situație de fapt aferentă unei cauze în care a fost parte (dosar nr. x/2021), își manifestă nemulțumirea față de soluția pronunțată în respectiva speță și invocă aspecte privind instituția îmbogățirii fără justă cauză, care nu au legătură cu obiectul principal al cererii de chemare în judecată, constând în anularea rezoluției de clasare nr. 20-4529 emisă de Inspecția Judiciară în urma verificărilor prealabile efectuate privind modul de instrumentare de către procurori a dosarului penal nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași. Argumentele din cuprinsul acțiunii sunt redate de o manieră trunchiată și fără un raționament logico-juridic care să le lege, astfel încât nu permit decelarea criticii efective a reclamantului cu privire la sentința instanței de fond, simpla nemulțumire vizând soluția pronunțată nefiind suficientă pentru a se considera că este motivată calea de atac. Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.: "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Înalta Curte reține că motivele pentru care se poate solicita casarea hotărârii sunt instituite prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere la legiferare și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate. Prin urmare, obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond și încadrarea acestora într-unul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, astfel că, atât timp cât criticile expuse nu contestă, concret, raționamentul juridic al instanței de fond și nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege, nu este îndeplinită condiția motivării căii de atac. Drept urmare, întrucât recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici efective cu privire la sentința recurată, care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului și în consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., va constata nul recursul declarat de recurentul-reclamant A., împotriva sentinței civile nr. 1852 din data de 15 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru nemotivare.