Decizia nr. 4641/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul cererii de chemare în judecată 1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a în data de 11.09.2023, reclamantul Consiliul Concurenței a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună: - anularea Ordinului Ministrului Transporturilor și Infrastructurii nr. 980/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, precum și Ordinul ministrului transporturilor nr. 776/2019 pentru prelungirea valabilității Programului de transport interjudețean și a licențelor de traseu; - obligarea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, în conformitate cu măsurile impuse acestuia prin art. 3 din Decizia Consiliului Concurenței nr. 66 din 22.09.2021, la următoarele: 1. să finalizeze și să pună în consultare publică proiectul unor noi Norme metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, în conținutul cărora să se prevadă criterii de calificare și selecție clare, obiective, nediscriminatorii și proporționale pentru atribuirea serviciilor de transport rutier de persoane prin servicii regulate la nivel interjudețean, fără să se depășească ceea ce este necesar în vederea atingerii obiectivului urmărit prin atribuire, precum și adoptarea unui astfel de proiect prin Ordin al ministrului transporturilor și infrastructurii; 2. în termen de maxim 3 luni de la punerea în consultare publică a proiectului unor noi Norme metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, acesta să fie adoptat prin Ordin al ministrului transporturilor și infrastructurii și, astfel, prevederile normelor metodologice aprobate prin Ordinul nr. 980/2011 să fie abrogate/modificate; 3. în termen de maxim 4 luni de la adoptarea Ordinului privind aprobarea unor noi Norme metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, să finalizeze documentația de atribuire și să demareze noua procedură, prin publicarea anunțului de atribuire a serviciilor de transport rutier de persoane prin servicii regulate la nivel interjudețean: - fie prin mijloace concurențiale, conform dispozițiilor legislației în domeniul achizițiilor publice; - fie prin deschiderea completă a pieței transportului interjudețean, în sensul acordării licențelor de traseu tuturor solicitanților care îndeplinesc criteriile de calificare și selecție și, totodată, respectă condițiile și graficul de circulație stabilite de autoritate, fără a fi acordate exclusivități pe trasee și/sau curse; 4. în termen de maxim 5 luni de la publicarea anunțului, să finalizeze noua procedură de atribuire a serviciilor de transport rutier de persoane prin servicii regulate la nivel interjudețean; 5. interzicerea prelungirii, sub orice formă, a valabilității Programului de transport interjudețean și a licențelor de traseu peste termenul maxim prevăzut în Ordinul ministrului transporturilor nr. 776/2019 pentru prelungirea valabilității Programului de transport interjudețean și a licențelor de traseu, respectiv 30.06.2023. 1.

În data de 3 ianuarie 2024, reclamantul a completat acțiunea cu un nou capăt de cerere având ca obiect anularea Ordinului ministerului transporturilor și infrastructurii nr. 1268/2023, publicat în Monitorul Oficial nr. 547 din 19 iunie 2023. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 463 din data de 20 martie 2024, Curtea de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a decis astfel: · a respins excepția inadmisibilității capătului de acțiune având ca obiect anularea Ordinului Ministrului transporturilor și infrastructurii nr. 980/2011, ca neîntemeiată; · a respins excepția inadmisibilității capătului de acțiune având ca obiect anularea Ordinului Ministrului transporturilor și infrastructurii nr. 776/2019, ca neîntemeiată; · a admis excepția tardivității în privința următoarelor capete de acțiune: anularea Ordinului ministrului transporturilor și infrastructurii nr. 980/2011, anularea Ordinului ministrului transporturilor nr. 776/2019 și obligarea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, la următoarele: 1. să finalizeze și să pună în consultare publică proiectul unor noi Norme metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere în conținutul cărora să se prevadă criterii de calificare și selecție clare, obiective, nediscriminatorii și proporționale pentru atribuirea serviciilor de transport rutier de persoane prin servicii regulate la nivel interjudețean, fără să se depășească ceea ce este necesar în vederea atingerii obiectivului urmărit prin atribuire, precum și adoptarea unui astfel de proiect prin Ordin al Ministrului transporturilor și infrastructurii; 2. în termen de maxim 3 luni de la punerea în consultare publică a proiectului unor noi Norme metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, acesta să fie adoptat prin Ordin al Ministrului transporturilor și infrastructurii și, astfel, prevederile normelor metodologice aprobate prin Ordinul nr. 980/2011 să fie abrogate/modificate; 3. în termen de maxim 4 luni de la adoptarea Ordinului privind aprobarea unor noi Norme metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, să finalizeze documentația de atribuire și să demareze noua procedură, prin publicarea anunțului de atribuire a serviciilor de transport rutier de persoane prin servicii regulate la nivel interjudețean: fie prin mijloace concurențiale, conform dispozițiilor legislației în domeniul achizițiilor publice, fie prin deschiderea completă a pieței transportului interjudețean, în sensul acordării licențelor de traseu tuturor solicitanților care îndeplinesc criteriile de calificare și selecție și, totodată, respectă condițiile și graficul de circulație stabilite de autoritate, fără a fi acordate exclusivități pe trasee și/sau curse. · a respins capetele de acțiune de mai sus, ca tardive; · a respins excepția inadmisibilității capătului de acțiune având ca obiect obligarea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii ca "în termen de maxim 5 luni de la publicarea anunțului, să finalizeze noua procedură de atribuire a serviciilor de transport rutier de persoane prin servicii regulate la nivel interjudețean"; · a respins ca neîntemeiate capetele din acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Concurenței, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, având ca obiect: obligarea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii ca "în termen de maxim 5 luni de la publicarea anunțului, să finalizeze noua procedură de atribuire a serviciilor de transport rutier de persoane prin servicii regulate la nivel interjudețean"; "Interzicerea prelungirii, sub orice formă, a valabilității Programului de transport interjudețean și a licențelor de traseu peste termenul maxim prevăzut în Ordinul ministrului transporturilor nr. 776/2019 pentru prelungirea valabilității Programului de transport interjudețean și a licențelor de traseu, respectiv 30.06.2023" și anularea Ordinului Ministerului Transporturilor și Infrastructurii nr. 1268/2023.

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței civile nr. 463 din data de 20 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs declarat de recurentul-reclamant Consiliul Concurenței, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței menționate și rejudecarea cauzei, cu consecința admiterii acțiunii formulate de reclamantul Consiliul Concurenței în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii. După o expunere pe larg a situației de fapt, recurentul-reclamant a arătat că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., pentru motivele ce vor fi prezentate în continuare. În ceea ce privește motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurentul-reclamant a susținut că, din analiza considerentelor sentinței recurate, rezultă că soluția pronunțată asupra excepției tardivității cererii se întemeiază pe motive contradictorii întrucât instanța de fond reține că măsurile dispuse de către Consiliul Concurenței în sarcina Ministerului Transporturilor erau subsumate unui obiectiv unic, acela de a restabili mediul concurențial afectat prin Ordinele Ministerului Transporturilor ce fac obiectul Deciziei Consiliului Concurenței nr. 66/22.09.2021, printre care și Ordinul privind prelungirea valabilității Programului de Transport interjudețean și a licențelor de traseu, însă concluzionează că acestea nu pot fi analizate în mod cumulat prin raportare la faptul că "reclamantul nu a instituit în sarcina pârâtului o obligație unică (...) " (pag 8 din Sentința recurată). Or, contrar celor reținute de către instanța de fond, petitul acțiunii formulate de către Consiliul Concurenței vizează, pe de o parte, anularea Ordinului Ministrului Transporturilor și Infrastructurii nr. 980/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, precum și Ordinul Ministrului Transporturilor și Infrastructurii nr. 776/2019 pentru prelungirea valabilității Programului de transport interjudețean și a licențelor de traseu și, pe de altă parte, obligarea MTI la respectarea măsurilor dispuse în sarcina acestuia prin Decizia Consiliului Concurenței nr. 66/2021. În ceea ce privește programul de transport interjudețean, durata programului și valabilitatea licențelor au fost prelungite prin Ordinul nr. 776/2019, iar criteriile de atribuire aplicabile, valabile în prezent, sunt cele prevăzute în Normele privind transportul interjudețean aprobate prin Ordinul nr. 980/2011. Așadar, prin prelungirea programului de transport interjudețean prin Ordinul nr. 776/2019, concurența a fost împiedicată, în sensul că nu a fost realizată o licitație pentru un nou program de transport, singurele atribuiri de trasee în această perioadă fiind făcute în baza criteriilor anticoncurențiale prevăzute în Ordinul nr. 980/2011 și doar în situațiile în care operatorii existenți au renunțat voluntar la operarea acelor trasee. Prin Decizia 66/2021, autoritatea de concurență a interzis MTI prelungirea licențelor de traseu și, totodată, a impus o serie de măsuri, printre care și "să se finalizeze documentația de atribuire și să se demareze noua procedură, prin publicarea anunțului de atribuire a serviciilor de transport rutier de persoane prin servicii regulate la nivel interjudețean fie prin mijloace concurentiale, conform dispozițiilor legislației în domeniul achizițiilor publice; fie prin deschiderea completă a pieței transportului interjudețean, în sensul acordării licențelor de traseu tuturor solicitanților care îndeplinesc criteriile de calificare și selecție și, totodată, respectă condițiile și graficul de circulație stabilite de autoritate, fără a fi acordate exclusivități pe trasee și/sau curse." Instanța de fond a preluat în mod eronat apărărarea MTI care și-a invocat propria culpă, admițând că nu a respectat niciuna dintre măsurile dispuse de către autoritatea de concurență. De altfel, chiar instanța de fond admite, în cuprinsul sentinței recurate, că măsurile impuse de către autoritatea de concurență prin Decizia nr. 66/2021 sunt caracterizate de existența unui obiectiv comun, ceea ce denotă complementaritatea acestora, în sensul că fiecare dintre obligațiile impuse MTI, ca etape intermediare, era destinată unui singur scop, și anume acela de a stopa comportamentul ce denaturează concurența, în sensul favorizării operatorilor deja existenți pe piață și de a restabili mediul concurențial (necesitatea elaborării unor noi norme metodologice în acord cu normele de concurență care să permită demararea unei noi proceduri fie conform legislației din domeniul achizițiilor publice, fie prin deschiderea completă a pieței transportului interjudețean). Prin urmare, sentința instanței de fond este nelegală întrucât nu poate fi acceptată interpretarea potrivit căreia calculul termenului se realiza pe fiecare etapă intermediară cât timp toate măsurile adoptate prin decizie reprezintă un tot unitar (aspect pe care chiar instanța de fond îl admite) și nu pot avea o existență independentă, ci sunt indisolubil legate printr-o realizare succesivă cu finalitatea de a se organiza proceduri concurențiale de atribuire. În concluzie, având în vedere complementaritatea măsurilor dispuse prin Decizia C. civ. nr. 66/2021 dar și scopul urmărit de către autoritatea de concurență prin emiterea deciziei în cauză, rezultă că autoritatea de concurență în mod corect a procedat la formularea unei acțiunii în anulare împotriva MTI ulterior expirării tuturor termenelor prevăzute în Decizia C. civ. nr. 66/2021. În ceea ce privește incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul-reclamant a susținut că instanța de fond a interpretat și aplicat în mod eronat prevederile Legii concurenței, atunci când a reținut tardivitatea acțiunii prin raportare la termenul prevăzut pentru aducerea la îndeplinire a măsurii prevăzute la art. 3.2 din Decizia nr. 66/2021. Astfel, instanța de fond a concluzionat în mod eronat că termenul limită de introducere a acțiunii în anulare de către autoritatea de concurență este identic cu cel determinat pentru măsura 3.2 din Decizia Consiliului Concurenței nr. 66/2021 făcând abstracție de măsura prevăzută la art. 3.5 din Decizia anterior menționată, prin care se interzice prelungirea, sub orice formă, a valabilității Programului de transport interjudețean și a licențelor de traseu peste termenul maxim prevăzut în Ordinul ministrului transporturilor nr. 776/2019 pentru prelungirea valabilității Programului de transport interjudețean și a licențelor de traseu, respectiv 30.06.2023. Instanța de fond a omis faptul că măsura prevăzută la art. 3.5 din decizia C. civ. nr. 66/2021 nu avea un termen prevăzut pentru îndeplinirea acesteia, ci reprezenta o interdicție în sarcina MTI de a prelungi, sub orice formă, valabilitatea Programului de transport interjudetean și a licențelor de traseu peste termenul maxim prevăzut în Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 776/2019. În ipoteza în care s-ar accepta interpretarea instanței de judecată, respectiv calcularea termenului de introducere a acțiunii în anulare prin raportare la fiecare măsură în parte, iar această măsură nu ar fi fost respectată de pârât, prin emiterea Ordinului nr. 1268/2023, care a prelungit valabilitatea licențelor de transport interjudețean până la data de 31.12.2023 (moment ulterior introducerii acțiunii în anulare de către Consiliul Concurenței), termenul de formulare a cererii de chemare în judecată, potrivit art. 8 alin. (3) din Legea concurenței, s-ar fi împlinit abia la data de 30.12.2023. Or, acțiunea în anulare a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 11.09.2023 și ulterior completată la data de 29.12.2023. Astfel, rezultă că la momentul solicitării anulării Ordinului Ministrului Transporturilor nr. 1268/2023, prin cererea completatoare depusă la dosar, acțiunile anticoncurențiale ale Ministerului Transporturilor, ce fac obiectul deciziei nr. 66/2021 a Consiliului Concurenței, nu numai că nu au fost înlăturate, ci erau în curs, emiterea Ordinului nr. 1268/2023 fiind dovada clară că pârâtul ignora cu desăvârșire decizia Consiliului Concurenței prin care i se interzicea prelungirea Programului de transport interjudețean ulterior datei de 30.06.2023. Așadar, concluzia instanței de fond, potrivit căreia acțiunea formulată de Consiliul Concurenței este tardivă întrucât "cele două acte administrative care, potrivit deciziei Consiliului Concurenței au condus la restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenței, în sensul art. 8 alin. (2) din Legea concurenței, urmau să își producă efectele juridice, dar numai până la momentul aducerii la îndeplinire de către pârât a măsurii dispuse la pct. 3.2 din decizie, de adoptare a unui ordin conținând noile norme metodologice, adică cel târziu până la data de 21 iunie 2022 " este eronată, conducând la pronunțarea unei sentințe nelegale. Pe de-o parte, obligația stabilită în sarcina MTI la art. 3.5 din Decizia Consiliului Concurenței nr. 66/2021 nu prevedea un anumit termen de aducere la îndeplinire, lucru care nu ar fi fost posibil din moment ce aceasta reprezenta o interdicție impusă MTI, obligație care nu a fost îndeplinită nici la momentul formulării de către Consiliul Concurenței a acțiunii în anulare a actelor administrative emise de MTI ce formează obiectul deciziei nr. 66/2021. Pe de altă parte, instanța de fond a concluzionat în mod eronat că doar Ordinele Ministerului Transportului nr. 980/2011 și nr. 776/2019 sunt actele administrative care restrâng concurența în sensul art. 8 alin. (1) din Legea concurenței. Prin cererea de completare a acțiunii introductive, formulată la data de 29.12.2023, Consiliul Concurenței a solicitat și anularea Ordinului Ministrului Transporturilor și Infrastructurii nr. 1268/2023, actul administrativ prin care pârâtul a continuat acțiunea anticoncurențială, ignorând măsura prevăzută la art. 3.5 din Decizia nr. 66/2021 și a prelungit valabilitatea Programului de transport interjudețean și a licențelor de traseu peste termenul de 30.06.2023, așa cum prevedea obligația impusă de cate autoritatea de concurență prin Decizia nr. 66/2021. Apreciază că interpretarea instanței de fond, de raportare a termenului de exercitare a acțiunii în anulare prin raportare strict la măsura prevăzută de art. 3.2 din Decizia Consiliului Concurenței nr. 66/2021 este eronată, petitul acțiunii deduse judecății cuprinzând inclusiv obligarea MTI de a respecta măsura prevăzută la art. 3.5 din aceeași decizie și, implicit, cererea de anulare a actului administrativ prin care MTI continua exercitarea unei acțiuni anticoncurențiale, constatate prin Decizia nr. 66/2021. Totodată, invocă interpretarea eronată a instanței de fond a disp. art. 8 alin. (2) din legea Concurenței în ceea ce privește obiectul solicitării Consiliului Concurenței, aceasta reținând în mod eronat că petitul acțiunii ce viza obligarea MTI la respectarea măsurilor impuse prin Decizia Consiliului Concurenței nr. 66/2021, printre care și cea de la art. 3.5 din decizie (interzicerea prelungirii valabilității Programului de transport după data de 30.06.2023) constituie o obligație de a nu face, ce excedează cadrului impus de art. 8 alin. (2) din Legea concurenței. Prin Decizia nr. 66/2021 a Consiliului Concurenței s-a constatat încălcarea dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea concurenței de către Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin măsurile administrative dispuse prin Ordinul ministrului transporturilor și infrastructurii nr. 980/2011 și Ordinul ministrului transporturilor nr. 776/2019 fiind totodată impuse în sarcina Ministerului Transporturilor și Infrastructurii o serie de măsuri, printre care s-a interzis și prelungirea, sub orice formă, a valabilității Programului de transport interjudețean și a licențelor de traseu peste termenul maxim prevăzut în Ordinul ministrului transporturilor nr. 776/2019 pentru prelungirea valabilității Programului de transport interjudețean și a licențelor de traseu, respectiv 30.06.2023. Instanța de fond, prin Sentința recurată, a calificat în mod eronat măsura prevăzută la art. 3.5 din decizia Consiliului Concurenței, ce a fundamentat cererea de chemare în judecată formulată împotriva MTI, ca reprezentând un capăt de cerere distinct de cel prevăzut pentru anularea actelor administrative emise de MTI constatate ca fiind contrare art. 8 alin. (1) din Legea concurenței prin Decizia nr. 66/2021. Or, petitul acțiunii în anulare, dedusă judecății Curții de Apel București, viza pe lângă solicitarea de anulare a Ordinelor Ministerului Transporturilor nr. 980/2011, nr. 776/2019 si nr. 1268/2023 și solicitarea de a obliga MTI să respecte măsura ce vizează interdicția prevăzută la art. 3.5 din Decizia nr. 66/2021. Această măsură fiind doar una dintre cele impuse MTI pentru restabilirea mediul concurențial perturbat de Ordinele Ministerului Transportului nr. 980/201 și nr. 776/2019, acesta din urmă fiind actul administrativ prin care se prelungea valabilitatea Programului de transport interjudețean și a licențelor de traseu până la 30 iunie 2023. Prin sentința recurată, instanța de fond a conchis, în mod eronat, în sensul că Ordinul nr. 1268/2023 emis de Ministrul Transporturilor și Infrastructurii nu reprezintă un act care conduce la restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenței și prin urmare excedează cadrului impus de art. 8 alin. (2) din Legea concurenței. Or, astfel cum a arătat în cuprinsul cererii completatoare, pârâtul MTI, ignorând decizia nr. 66/2021, respectiv interdicția de a prelungi valabilitatea Programului de transport interjudețean și a licențelor de traseu peste termenul maxim din 30.06.2023, prin emiterea Ordinului nr. 1268/2023 (ce formează petitul acțiunii deduse judecății potrivit cererii completatoare formulate de către Consiliul Concurenței) a blocat în continuare concurența întrucât noi atribuiri se puteau realiza doar dacă vreun operator renunța la prestarea serviciilor pe vreun traseu/încalcă normele rutiere ce fac posibilă retragerea licențelor de transport. Procedând astfel, a fost împiedicat accesul echitabil al operatorilor de transport la obținerea traseelor în cadrul noului program de transport și perturbată în mod grav efectuarea serviciului de transport în condiții de siguranță și calitate, cu respectarea principiilor liberei concurențe, garantarea accesului liber și nediscriminatoriu la piața transportului rutier și a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor fizice. Astfel cum se poate observa din cuprinsul Ordinului MTI nr. 1268/2023, contrar măsurilor impuse prin Decizia Consiliului Concurenței nr. 66/2021, programul de transport interjudețean contra-cost de persoane prin servicii regulate 2013-2019 este prelungit până la data de 31 decembrie 2023, peste termenul maxim stabilit prin decizia autorității de concurență, respectiv 30.06.2023. Fiind vorba de drepturi exclusive acordate operatorilor, durata de atribuire trebuie stabilită astfel încât piața să nu fie închisă mai mult decât este necesar. Concurența se manifestă doar la atribuirea curselor prevăzute în programul de transport și, prin urmare, sunt atribuite drepturi exclusive operatorilor care s-au calificat pentru obținerea licenței la începutul acestui program, fiind posibilă intrarea pe piață doar în situațiile în care o cursă rămâne neacoperită. În măsura în care licențele de traseu sunt, în permanență, prelungite, și nu se realizează atribuiri în care să fie impuse condiții de calitate, transportatorii nu au niciun motiv economic să investească pentru îmbunătățirea parcului lor auto. Totodată, întrucât atribuirile realizate în anul 2013 nu au avut la bază și prețul oferit, iar transportatorii beneficiază de exclusivitate pe traseele operate, aceștia nu au niciun motiv economic care să îi împiedice să crească, în mod nejustificat, prețul biletelor. Astfel, prelungirea nejustificată a valabilității licențelor de traseu (inclusiv prin emiterea Ordinului MTI nr. 1268/2023) conduce la distorsionarea mediului concurențial, prin favorizarea operatorilor existenți pe piață și interzicerea accesului altor operatori care ar fi putut să efectueze acest serviciu în condiții economice și de calitate superioare. Prin urmare, programul de transport interjudețean nu ar fi trebuit să fie prelungit, mai mult decât era necesar pentru derularea procedurii de atribuire în condiții obiective, transparente și nediscriminatorii, aspecte deja cunoscute de autoritățile responsabile în acest sens, inclusiv MTI.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Ministerul Transporturilor și Infrastructurii a formulat întâmpinare față de recursul declarat de recurentul-reclamant Consiliul Concurenței împotriva sentinței civile nr. 463 din data de 20 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin care a solicitat, în principal, respingerea acestuia ca inadmisibil având în vedere că motivele invocate nu se încadrează în cazurile și condițiile reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. și în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat. În susținerea nulității recursului, a arătat că din analiza cererii de recurs rezultă caracterul nesistematizat și nestructurat căii de atac și nu pot fi decelate eventualele motive de nelegalitate. Pe fondul recursului, a susținut că în cauză nu este incident motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., prima instanță expunând în mod argumentat și detaliat, în fapt și în drept, raționamentul logico-juridic pe baza căruia a fost admisă excepția tardivității. Cu privire la motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apreciază că în realitate recurentul-reclamant formulează critici de netemeinicie și nu veritabile critici de nelegalitate. În ceea ce privește soluția dată excepției tardivității, deși în esență se invocă interpretarea și aplicarea eronată a Legii concurenței, întreaga motivare a recurentei este fundamentată pe măsurile dispuse prin Decizia nr. 66/2021. Intimatul-pârât apreciază că instanța de fond a analizat în mod corect capetele de cerere cu care a rămas învestită în urma soluționării excepției tardivității, în raport de caracterul accesoriu/subsecvent al acestora, iar în ceea ce privește anularea Ordinului MTI nr. 1268/2023, a aplicat în mod corect dispozițiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 21/1996 care limitează sesizarea instanțelor de judecată cu acțiuni în anularea unui act administrativ exclusiv la cele care au făcut obiectul investigației efectuate de Consiliul Concurenței. Or, Ordinul MTI nr. 1268/2023 a fost emis ulterior deciziei nr. 66/22.09.2021, nefăcând obiectul investigației. II. Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra cererii de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată următoarele: Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că soluția de respingere a excepțiilor inadmisibilității capetelor de acțiune având ca obiect anularea Ordinului Ministrului transporturilor și infrastructurii nr. 980/2011, anularea Ordinului Ministrului transporturilor și infrastructurii nr. 776/2019 și obligarea pârâtului Ministerului Transporturilor și Infrastructurii ca "în termen de maxim 5 luni de la publicarea anunțului, să finalizeze noua procedură de atribuire a serviciilor de transport rutier de persoane prin servicii regulate la nivel interjudețean" nu face obiectul prezentei căi de atac, astfel că a căpătat caracter definitiv și va fi menținută. În ceea ce privește motivele de casare invocate, instanța de control judiciar constată că recurentul-reclamant Consiliul Concurenței și-a întemeiat memoriul de recurs pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., în cuprinsul acestora invocând contrarietatea motivării instanței în ceea ce privește soluția dată excepției tardivității și încălcarea normelor de drept material, atât în ceea ce privește soluționarea acestei excepții, cât și a fondului cauzei. În virtutea rolului său activ și al obligației de a asigura aplicarea corectă a legii, instanța de recurs procedează din oficiu la reîncadrarea motivelor de recurs, constatând că, în raport de conținutul efectiv al criticilor formulate, acestea se circumscriu dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ., după cum urmează: · criticile prin care recurentul susține că instanța de fond a admis în mod nelegal excepția tardivității cu ignorarea regimului juridic al actului administrativ principal și al actelor subsecvente, vizează încălcarea normelor de procedură referitoare la soluționarea excepțiilor procesuale, precum și a dispozițiilor care reglementează momentul de la care începe să curgă termenul de exercitare a acțiunii, astfel că vor fi analizate din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. · critica referitoare la contrarietatea motivării instanței de fond se circumscrie în mod motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., indicat în mod expres în cererea de recurs de către recurentul-reclamant, · criticile prin care recurentul invocă încălcarea normelor de drept material se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. În continuare, Înalta Curte va răspunde punctual criticilor de nelegalitate invocate. Prin memoriul de recurs, recurentul-reclamant Consiliul Concurenței a invocat contrarietatea motivelor reținute de instanța în soluționarea excepției tardivității capetelor de cerere având ca obiect obligarea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii la îndeplinirea măsurilor dispuse la pct. 3.1. - 3.3 din Decizia nr. 66 din 22 septembrie 2021, reținând, pe de-o parte, că măsurile dispuse de către Consiliul Concurenței erau subsumate unui obiectiv unic, respectiv restabilirea mediului concurențial și concluzionând, pe de altă parte, că acestea nu pot fi analizate în mod cumulat. Din lectura considerentelor sentinței recurate rezultă că instanța de fond a făcut distincția clară între finalitatea generală a măsurilor și regimul juridic propriu fiecăreia dintre ele. Raționamentul instanței se întemeiază pe ideea că, deși converg către același obiectiv de politică concurențială, măsurile au o individualitate juridică proprie, atât sub aspectul conținutului obligațiilor instituite, cât și sub aspectul momentului de la care acestea devin susceptibile de contestare. Nu se conturează așadar existența unei veritabile contradictorialități în sensul art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., care presupune considerente incompatibile între ele, de natură a face hotărârea inteligibilă ori lipsită de coerență logică. Considerentele hotărârii nu se exclud reciproc, ci exprimă o analiză juridică structurată pe două paliere diferite: cel al finalității măsurilor și cel al regimului lor juridic. Faptul că recurentul nu împărtășește această interpretare nu este de natură să transforme raționamentul instanței într-unul contradictoriu, astfel că motivul de recurs invocat nu se încadrează în ipoteza reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. și se impune a fi respins ca nefondat. În ceea ce privește modul de soluționare a excepției tardivității, Înalta Curte observă că prima instanța a reținut, în esență, că termenul de introducere a acțiunii în instanță trebuie analizat în raport de fiecare măsură stabilită în sarcina pârâtului prin Decizia nr. 66/22.09.2021 și a concluzionat că, la data înregistrării acțiunii pe rolul instanței de judecată, respectiv 11 septembrie 2023, termenul de 6 luni prevăzut de art. 8 alin. (3) din Legea nr. 21/1996 era deja îndeplinit cu privire la măsurile 3.1., 3.2. și 3.3. din această decizie. Totodată, în ceea ce privește solicitarea de anulare a Ordinelor MTI nr. 980/2011 și nr. 776/2019 a reținut că acestea aveau să producă efecte juridice doar până la momentul aducerii la îndeplinire de către pârât a măsurii dispuse la pct. 3.2. din decizie, respectiv adoptarea unui ordin ce cuprinde noi norme metolodologice. Or, prin depășirea termenului prevăzut pentru executarea acestei măsuri 3.2., fără adoptarea ordinului, a luat naștere dreptul reclamantului la acțiunea în justiție având ca obiect anularea ordinelor, termenul de introducere a acțiunii împlinindu-se la data de 21 decembrie 2022. Se observă că, prin Decizia nr. 66/2021 emisă de Consiliul Concurenței s-a reținut că Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin măsurile administrative dispuse prin Ordinele nr. 980/2011 și nr. 776/2019 a încălcat art. 8 alin. (1) din Legea concurenței și au fost luate următoarele măsuri: 3.1. în termen de maxim 3 luni de la comunicarea Deciziei Consiliului Concurenței, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii să finalizeze și să pună în consultare publică proiectul unor noi Norme metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere în conținutul cărora să se prevadă criterii de calificare și selecție clare, obiective, nediscriminatorii și proporționale pentru atribuirea serviciilor de transport rutier de persoane prin servicii regulate la nivel interjudețean, fără să se depășească ceea ce este necesar în vederea atingerii obiectivului urmărit prin atribuire". Pe lângă criteriile tehnice și de calitate pentru mijloace de transport (normele de poluare, nivelul de siguranță în trafic, gradul de confort al autovehiculelor, dotarea cu instalație de aer condiționat, accesibilitate persoane cu dizabilități), în situația în care nu se decide deschiderea completă a pieței, în sensul acordării licențelor de traseu tuturor solicitanților care îndeplinesc criteriile stabilite de autoritate, și sunt acordate exclusivități pe trasee/curse, trebuie ca nivelul tarifului de călătorie practicat pe traseu/km să constituie criteriul de evaluare cu ponderea cea mai mare în cadrul atribuirilor realizate în cadrul Programului de transport interjudețean. Printre criteriile de calificare sau selecție nu trebuie să se regăsească "vechimea pe traseu", "structura parcului de vehicule" și nici nu trebuie interzisă participarea operatorilor ce vor presta serviciul de transport interjudețean cu vehicule închiriate. În plus, indiferent de forma de atribuire aleasă, trebuie stipulat faptul că programul interjudețean de transport poate suferi modificări în sensul introducerii de noi curse/trasee/stații etc. sau modificări ale rutelor existente atunci când este în interesul călătorilor, fără a fi necesar acordul operatorului/operatorilor de transport. 3.2. în termen de maxim 3 luni de la punerea în consultarea publică a proiectului prevăzut la pct. 3.1. de mai sus, acesta să fie adoptat prin Ordin al ministrului transporturilor și infrastructurii și, astfel, prevederile normelor metodologice aprobate prin Ordinul nr. 980/2011 să fie abrogate/modificate. 3.3. în termen de maxim 4 luni de la adoptarea Ordinului prevăzut la pct. 3.2. de mai sus, să se finalizeze documentația de atribuire și să se demareze noua procedură, prin publicarea anunțului de atribuire a serviciilor de transport rutier de persoane prin servicii regulate la nivel interjudețean: - fie prin mijloace concurențiale, conform dispozițiilor legislației în domeniul achizițiilor publice; - fie prin deschiderea completă a pieței transportului interjudetean, în sensul acordării licențelor de traseu tuturor solicitanților care îndeplinesc criteriile de calificare și selecție și, totodată, respectă condițiile și graficul de circulație stabilite de autoritate, fără a fi acordate exclusivități pe trasee și/sau curse. 3.4. În termen de maxim 5 luni de la publicarea anunțului, să fie finalizată noua procedură de atribuire a serviciilor de transport rutier de persoane prin servicii regulate la nivel interjudețean. 3.

Se interzice prelungirea, sub orice formă, a valabilității Programului de transport interjudețean și a licențelor de traseu peste termenul maxim prevăzut în Ordinul ministrului transporturilor nr. 776/2019 pentru prelungirea valabilității Programului de transport interjudețean și a licențelor de traseu, respectiv 30.06.2023. Ulterior emiterii Deciziei nr. 66/2021 de către autoritatea de concurență, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii a emis Ordinul nr. 1268/2023 pentru prelungirea valabilității programului de transport interjudețean și a licențelor de traseu, acest ordin încălcând în opinia părții reclamante atât măsura impusă la art. 3.5 prin Decizia nr. 66/2021 de a nu prelungi, sub nicio formă, valabilitatea licențelor de traseu, cât și principiile unui mediu concurențial loial, bazat pe tratament egal între operatori, transparență și nedistorsionarea concurenței pe piața transportului rutier. Totodată, recurentul-reclamant a apreciat că acest din urmă ordin reprezintă refuzul explicit al intimatului-pârât de a se conform celor dispuse de autoritatea de concurență prin aceeași decizie. Prin cererea de chemare în judecată astfel cum a fost formulată și ulterior completată, reclamantul Consiliul Concurenței a solicitat anularea Ordinelor MTI 980/2011, nr. 776/2019 și nr. 1268/2023, precum și obligarea intimatului-pârât Ministerul Transportului și Infrastructurii la efectuarea măsurilor impuse acestuia prin art. 3 din Decizia Consiliului Concurenței nr. 66 din 22.09.2021, sens în care a reprodus conținutul acestora. Înalta Curte apreciază că instanța de fond a făcut o aplicare eronată a regulilor privind termenul de introducere a acțiunii reținând că măsurile dispuse de reclamant în sarcina pârâtului ar constitui obligații distincte, susceptibile de analiză separată sub aspectul tardivității. Pentru a statua astfel, instanța de control judiciar are în vedere faptul că decizia autorității de concurență reprezintă un act administrativ unic, cu caracter complex, prin care se stabilește un obiectiv normativ indivizibil: restabilirea mediului concurențial afectat. Măsurile prevăzute la pct. 3.1-3.5 constituie modalități tehnice de realizare a aceluiași scop, fiind interdependente și complementare, întrucât, acestea sunt dispuse în cadrul aceluiași act administrativ, nu produc efecte juridice autonome în afara deciziei, nu pot fi executate independent unele de altele și nu generează raporturi juridice distincte. Prin urmare, calificarea lor ca "acte administrative autonome" este incompatibilă cu natura și finalitatea deciziei de concurență. În consecință, termenul de introducere a acțiunii nu putea curge distinct pentru fiecare măsură în parte. Din cuprinsul art. 8 alin. (3) din Legea concurenței, se deduce faptul că dreptul la acțiune se naște atunci când persoana vătămată ia cunoștință de actul sau comportamentul contrar măsurilor dispuse. ("În cazul în care autoritățile sau instituțiile administrației publice centrale ori locale sau entitățile către care acestea și-au delegat atribuțiile nu se conformează, în termenul stabilit, măsurilor dispuse prin decizie de către Consiliul Concurenței, acesta poate introduce acțiune în contencios administrativ, la Curtea de Apel București, solicitând instanței, după caz, anularea, în tot sau în parte, a actului care a condus la restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenței, obligarea autorității sau instituției în cauză să emită un act administrativ ori să efectueze o anumită operațiune administrativă.") În cauză, vătămarea nu decurge din simpla neexecutare a măsurilor în termenele indicate în decizie, ci din manifestarea juridică prin care autoritatea publică a consolidat sau prelungit situația anticoncurențială. Această manifestare este reprezentată, în cauză, de Ordinul MTI nr. 1268/2023, act normativ subsecvent care ar fi menținut efectele actelor anterioare (Ordinul nr. 980/2011 și Ordinul nr. 776/2019), ar fi ignorat obligațiile impuse prin Decizia nr. 66/2021 și a produs efecte juridice proprii, pretins contrare măsurilor de restabilire a concurenței. Așadar, Ordinul MTI nr. 1268/2021 reprezintă actul administrativ în raport de care recurentul-reclamant a înțeles să invoce neconformarea pârâtului la măsurile dispuse prin Decizia nr. 66/2021, vizând atât obligațiile de a face dispuse prin măsurile 3.1, 3.2, 3.3 și 3.4, cât și interdicția de a nu prelungi, sub nicio formă, valabilitatea licențelor de traseu prevăzute la pct. 3.5 din decizie. Împrejurarea că ordinul a fost emis ulterior deciziei autorității de concurență nu îl plasează în afara sferei de control jurisdicțional derivat din Decizia nr. 66/2021, ci, dimpotrivă, relevă legătura directă și necesară dintre cele două acte, ordinul reprezentând în opinia recurentului-reclamant modalitatea prin care pârâtul a înțeles să se îndepărteze de la măsurile impuse prin decizie. Cu alte cuvinte, ordinul contestat constituie manifestarea juridică susceptibilă de a produce efecte vătămătoare pentru reclamant, sub aspectul nerespectării obligațiilor stabilite de autoritatea de concurență în sarcina intimatului-pârât. Prin urmare, întrucât abia la data intrării în vigoare a Ordinului nr. 1268/2023 s-a născut dreptul reclamantului de a sesiza instanța în temeiul art. 8 alin. (3) din Legea concurenței, acesta fiind momentul în care vătămarea a devenit actuală și verificabilă. În consecință, termenul de introducere a acțiunii trebuie raportat la data intrării în vigoare a ordinului atacat, iar nu la data comunicării deciziei autorității de concurență sau la data expirării perioadei prevăzute pentru executarea fiecăreia dintre măsurile impuse prin această decizie. Raportând momentul introducerii acțiunii -11 septembrie 2023- la acest reper temporal corect - data publicării în Monitorul Oficial nr. 547/19.06.2023 a Ordinului nr. 1268/16.06.2023, 19 iunie 2023 -, rezultă că termenul de 6 luni prevăzut de lege a fost respectat. Astfel cum s-a arătat anterior, operațiunile administrative a căror executare a fost solicitată de reclamant prin cererea de chemare în judecată, precum și interdicția de a prelungi valabilitatea programului de transport interjudețean și a licențelor de traseu — care, de altfel, reproduc întocmai măsurile 3.1-3.5 dispuse prin Decizia nr. 66/2021 - nu au un caracter autonom, fiind complementare unele față de altele și nu pot fi analizate separat. Prin natura lor, aceste măsuri nu pot fi disociate de actul administrativ care, în opinia recurentului-reclamant, le contravine sau le ignoră, respectiv Ordinul MTI nr. 1268/2023. Tocmai acest ordin este cel care a generat situația juridică pretins vătămătoare și care a făcut necesară intervenția instanței de contencios administrativ. În consecință, și sub acest aspect, momentul de la care începe să curgă termenul de introducere a acțiunii pentru aceste capete de cerere nu poate fi decât cel raportat la intrarea în vigoare a ordinului atacat, ca act administrativ principal ce a determinat formularea pretențiilor deduse judecății. A considera contrariul ar însemna să se ignore caracterul complementar și interdependent al măsurilor solicitate și să se disocieze în mod artificial situații juridice care, în realitate, sunt guvernate de același raport juridic administrativ. Prin urmare, termenul de exercitare a acțiunii în contencios administrativ se calculează în mod corect prin raportare la data mai sus menționată, concluzia fiind aceea că au fost introduse în termen legal capetele de cerere privind obligarea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii la executarea măsurilor impuse prin art. 3 pct. 3.1., 3.2., și 3.3. din Decizia nr. 66/2021, respectiv: 1. să finalizeze și să pună în consultare publică proiectul unor noi Norme metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere în conținutul cărora să se prevadă criterii de calificare și selecție clare, obiective, nediscriminatorii și proporționale pentru atribuirea serviciilor de transport rutier de persoane prin servicii regulate la nivel interjudețean, fără să se depășească ceea ce este necesar în vederea atingerii obiectivului urmărit prin atribuire, precum și adoptarea unui astfel de proiect prin Ordin al Ministrului transporturilor și infrastructurii; 2. în termen de maxim 3 luni de la punerea în consultare publică a proiectului unor noi Norme metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, acesta să fie adoptat prin Ordin al Ministrului transporturilor și infrastructurii și, astfel, prevederile normelor metodologice aprobate prin Ordinul nr. 980/2011 să fie abrogate/modificate; 3. în termen de maxim 4 luni de la adoptarea Ordinului privind aprobarea unor noi Norme metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, să finalizeze documentația de atribuire și să demareze noua procedură, prin publicarea anunțului de atribuire a serviciilor de transport rutier de persoane prin servicii regulate la nivel interjudețean: - fie prin mijloace concurențiale, conform dispozițiilor legislației în domeniul achizițiilor publice; - fie prin deschiderea completă a pieței transportului interjudețean, în sensul acordării licențelor de traseu tuturor solicitanților care îndeplinesc criteriile de calificare și selecție și, totodată, respectă condițiile și graficul de circulație stabilite de autoritate, fără a fi acordate exclusivități pe trasee și/sau curse. De asemenea, în ceea ce privește capetele de cerere având ca obiect anularea Ordinelor MTI nr. 980/2011 și nr. 776/2019, se impune a fi subliniat că aceste acte administrative au continuat să producă efecte juridice până la data intrării în vigoare a Ordinului MTI nr. 1268/2021, contestat în prezenta cauză. Or, astfel cum s-a arătat anterior, tocmai prin emiterea acestui din urmă ordin s-a realizat o nouă manifestare de voință a autorității ministeriale, aptă să producă efecte juridice proprii și să consolideze situația pretins nelegală. În aceste condiții, instanța de control judiciar apreciază că termenul de exercitare a acțiunii în contencios administrativ nu poate fi raportat la data la care autoritatea ar fi trebuit să emită ordinul prevăzut în măsura 3.2 din decizia autorității de concurență, cum a reținut instanța de fond, ci reperul temporal relevant este reprezentat de data adoptării Ordinului MTI nr. 1268/2021, ca act administrativ în vigoare, care a menținut ori prelungit efectele actelor administrative anterioare, pretins nelegale. În raport de acest moment, dreptul la acțiune a devenit actual, iar termenul legal de sesizare a instanței a început să curgă. Prin urmare, și sub acest aspect, Înalta Curte reține că acțiunea în anulare a Ordinelor MTI nr. 980/2011 și nr. 776/2019 a fost formulată în termenul legal, soluția instanței de fond întemeindu-se pe o greșită determinare a momentului de la care începea să curgă termenul de introducere a acțiunii. Înalta Curte apreciază că neregulile de ordin procedural expuse anterior se subsumează cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și nu pot fi înlăturate decât prin casarea hotărârii de fond și reluarea judecății în fața aceleiași instanțe, pentru ca aceasta să analizeze motivele invocate prin cererea de chemare în judecată. Soluția de casare, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, rezidă în împrejurarea că prima instanță, pronunțându-se pe cale de excepție asupra capetelor de cerere privind anularea Ordinelor Ministrului transporturilor și infrastructurii nr. 980/2011 și nr. 776/2019 și obligarea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii la îndeplinirea măsurilor dispuse la pct. 3.1. - 3.3 din Decizia Consiliului Concurenței nr. 66 din 22 septembrie 2021, a lăsat neanalizate motivele invocate în cuprinsul cererii deduse judecății, precum și în necesitatea respectării principiului dublului grad de jurisdicție și asigurării tuturor garanțiilor procesuale pe care judecata în primă instanță le conferă părților. Având în vedere că măsurile 3.1-3.5 sunt în deplină concordanță și interdependență, executarea fiecăreia fiind condiționată de realizarea celei anterioare, Înalta Curte apreciază că, odată înlăturată soluția primei instanțe asupra excepției tardivității, aceste măsuri trebuie analizate în mod unitar și în conexiune cu Ordinul MTI nr. 1268/2021. Acest ordin reprezintă, în perspectiva recurentului-reclamant, chiar manifestarea administrativă care contravine obligațiilor stabilite prin Decizia nr. 66/2021 a Consiliului Concurenței. Prin urmare, va fi casată sentința recurată și cu privire la soluțiile pronunțate pe fond asupra capetelor de acțiune având ca obiect: - obligarea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii ca "în termen de maxim 5 luni de la publicarea anunțului, să finalizeze noua procedură de atribuire a serviciilor de transport rutier de persoane prin servicii regulate la n