ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 857/2023

Ședința publică din data de 16 februarie 2023

Asupra recursurilor de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 02.06.2020 pe rolul Curții de Apel București, secția a -IX - a contencios administrativ și fiscal reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor - Direcția Transport Rutier a solicitat obligarea acestui să emită autorizațiile privind serviciile regulate București 9.00; 11.00 - Chișinău 9.00; 11.00, ce urmează a fi efectuate de reclamanta A. S.R.L. la paritate cu operatorul de transport moldovean B. S.R.L. ca urmare a executării contractului de colaborare încheiat între societatea A. S.R.L. și operatorul de transport moldovean B. S.R.L. în data de 14.12.2018, în temeiul art. 8, alin. (1) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu prevederile art. 2, alin. (2) ale Legii nr. 554/2004.

II Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin încheierea din 18 decembrie 2020, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile necompetenței generale a instanțelor de judecată și a prescripției dreptului la acțiune, ca neîntemeiate și a admis cererea de administrare a probei cu expertiză contabilă în privința capătului de cerere prin care s-a solicitat accoperirea prejudiciului.

Prin sentința nr. 1087 din 2 iulie 2021, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C.;

- A respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul C. ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.;

- A admis în parte acțiunea privind pe reclamanta A.,în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL TRANSPORTURILOR, INFRASTRUCTURII ȘI COMUNICAȚIILOR-DIRECȚIA TRANSPORT RUTIER, și intervenienta accesorie S.C. D. S.R.L.;

- A constatat existența refuzului nejustificat al pârâtului de a realiza demersurile la care era obligat în vederea desemnării reclamantului în calitate de partener al B. pentru operarea serviciilor regulate de transport București 9,00-11,00 Chișinău 9,00-11,00;

- A respins cererea de obligare a pârâtului la emiterea autorizațiilor ca neîntemeiată;

- A admis în parte cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată;

- A obligat pârâtul la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 2500 RON reprezentând onorariu avocat și 50 RON taxa de timbru;

- A respins cererea pentru diferența solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată ca neîntemeiată.

III Recursurile formulate

Împotriva sentinței nr. 1087 din 2 iulie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, au formulat recurs reclamanta A. și pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, iar intervenienta S.C. D. S.R.L. a formulat recurs împotriva încheierii din 18 decembrie 2020 și a sentinței civile nr. 1087 din 2 iulie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

În motivarea recursului său, reclamanta A. a arătat că, Conform Protocolului Comisiei Mixte dintre România și Republica Moldova în domeniul transportului rutier (București 26-27 iunie 2018), in cazul în care unul dintre operatorii de transport autorizați să efectueze un serviciu regulat, din diverse motive, nu mai poate deservi serviciul regulat respectiv si reziliază contractul de paritate, celălalt operator are la dispoziție un termen de 30 de zile pentru a-și găsi un nou partener si să depună la autoritățile competente documentația necesara pentru eliberarea noilor autorizații. În caz contrar, cu acordul ambelor autorități, competente serviciul regulat respectiv poate fi închis.

Or, în prezent, societatea B. S.R.L. deține autorizațiile de transport aferente serviciilor regulate București 9.00; 11.00 - Chișinău 9.00; 11.00, acestea nefiind restituite autorităților moldovene, aspect confirmat de către înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

Oricum, situația legală în care s-ar afla operatorul B. S.R.L. nu ar putea fi de natură să impieteze asupra drepturilor recurentei, care a îndeplinit toate obligațiile legale și este îndreptățită la eliberarea autorizațiilor de transport menționate.

În aceste condiții, recurenta-reclamantă consideră că se impune obligarea pârâtului la emiterea autorizațiilor către subscrisa recurentă, urmând ca în eventualitatea în care societatea B. S.R.L. nu va mai putea deservi serviciile regulate în mod efectiv și va rezilia contractul de paritate, recurenta să identifice un alt operator de transport din Republica Moldova cu care să încheie un contract nou de colaborare.

La rândul său, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 1087/02.07.2021, apreciind că instanța de judecată a interpretat în mod eronat dispozițiile Acordului rutier dintre România si Republica Moldova si legislația națională specifica deoarece serviciile regulate nu se pot suspenda iar suspendarea trebuie asimilată cu renunțarea la serviciile regulate.

În acest sens, recurentul arată că operatorul de transport român E. S.R.L., fostul partener a lui B. S.R.L. prin adresa nr. x/23.02.2018 a anunțat Autogara Filaret, autogara desemnata ca stație de plecare/sosire a traseului respectiv in conformitate cu legislația națională specifică, despre suspendarea temporară a deservirii serviciilor regulate București, plecare ora 09 si ora 11:00 - Chișinău, plecare ora 09:00 si 11.00, urmând ca deservirea acestor trasee să fie efectuată în continuare de partenerul moldovean. Prin această notificare, operatorul de transport practic a recunoscut ca din anumite motive nu mai poate deservi serviciile regulate pentru care a fost autorizat si dorește suspendarea lor. În condițiile în care nu era posibilă, din punct de vedere legal, o suspendare a acestor servicii rezultă că termenul de 30 zile în care S.C. B. S.R.L. trebuia să ceară schimbarea partenerului se îndeplinea la data de 23.03.2018 iar nu la data de 28.01.2019, cum a reținut instanța de fond.

De asemenea, recurenta invocă toate demersurile ulterioare ale autorităților române care au confirmat faptul că operatorul E. S.R.L. nu își îndeplinește obligațiile contractuale și nu execută, în condițiile stipulate, cursele regulate pentru care a fost autorizat. În consecință, operatorul a fost notificat să remedieze situația în termen de 30 de zile, în caz contrar procedându-se la retragerea autorizației. Recurentul arată că instanța se afla în eroare cu privire la situația de fapt deoarece, atât la data de 14.12.2018 când B. S.R.L. solicitase autorităților din Republica Moldova includerea în parteneriat a S.C. A. S.R.L. cât și la data de 25.01.2019 când S.C. B. S.R.L. a anunțat autoritățile din România cu privire la noul partener și a solicitat eliberarea autorizațiilor în noile condiții, termenul de 30 zile era cu mult depășit.

Recurentul mai arată că ținând seama de complexitatea problemei respective, de soluțiile diferite adoptate de partea moldoveana în aceeași problema și pentru a nu nedreptății niciunul din solicitanți, a propus ca cererile celor doi operatori de transport români, respectiv D. S.R.L. și A. S.R.L. să fie analizate în cadrul viitoarei comisii mixte rutiere, practică curenta în relațiile bilaterale dintre România și Republica Moldova. Prin adresele x/21.02.2019 și y/03.04.2019, Ministerul Economiei și Infrastructurii din Republica Moldova, autoritatea competentă la acea dată, a transmis acordul ca subiectul autorizării serviciilor regulate București 09, 11.00 - Chișinău 09.00, 11.00, să fie examinat în cadrul viitoarei ședințe a Comisiei mixte rutiere.

Recurentul afirmă că nu se puteau elibera autorizații către operatorul S.C A. S.R.L la paritate cu operatorul moldovean S.C B. S.R.L., în condițiile în care acesta din urmă avea suspiciuni de neefectuare a curselor ceea ce a condus, în final, la retragerea autorizației și pentru S.C B. S.R.L..

Împotriva încheierii din data de 18.12.2020, pronunțata in dosarul nr. x/2020, și împotriva sentinței civile nr. 1087/02.07.2021 a formulat recurs și intervenienta accesorie S.C. D. S.R.L..

În ceea ce privește recursul împotriva încheierii din data de 18.12.2020, recurenta arată că acțiunea este formulată cu depășirea termenului de prescripție de 6 luni reglementat de art. 11 din Legea nr. 554/2004, fie că ne raportăm la data la care autoritatea publică a comunicat răspunsul prin care se aducea la cunoștință, prin adresa nr. x/13.02.2019, imposibilitatea temporara a soluționării cererii, fie dacă ne raportăm la data la care cererea reclamantei ar fi trebuit să primească un răspuns. În aceste condiții, se apreciază că în mod greșit excepția prescripției a fost respinsă ca neîntemeiată.

În ceea ce privește Sentința atacată, recurenta arată că instanța de fond a pronunțat o ultra petita, în condițiile în care reclamanta nu a solicitat instanței sa constate refuzul nejustificat al autorității de a "realiza demersurile" ci de a emite o autorizație.

O altă critică se referă la fondul soluției, recurenta apreciind că soluția de admitere în parte a fost data cu aplicarea greșita a normelor de drept material.

Recurenta arată că atât transportatorul moldovean S.C. B. S.R.L., cat si cel roman S.C. E. S.R.L. au fost sancționați, constatandu-se faptul ca nu isi îndeplinesc obligațiile legale si condițiile autorizațiilor de transport emise pentru aceste rute.

De altfel, condițiile care au stat la baza emiterii autoriatiilor nu au mai fost indeplinite inca din luna mai 2018, când operatorul roman a fost notificat de către Ministerul Transporturilor din România cu privire la deficiente si la faptul ca are obligația legala de a remedia situația in termen de 30 zile, situație constatata la operatorul roman si cu ocazia controalelor efectuate de către ISCTR in cursul lunii octombrie si noiembrie 2018.

Partenerul moldovean, potrivit acestui Protocol, ar fi trebuit sa isi găsească un partener roman in termen de 30 zile de la momentul constatării imposibilității deservirii serviciului regulat.

In ceea ce privește partenerul moldovean S.C. B. S.R.L., acesta nu numai ca nu si-a îndeplinit obligațiile ce ii revin, ba mai mult in urma unei proceduri judiciare instanțele modovene au dispus retragerea autorizațiilor de transport rutier de persoane, rutele București ora 9:00, ora 11:00 - Chișinău ora 9:00, ora 11:00.

Hotărârea este una definitiva, este evident ca partenerul moldovean nu indeplineste la acest moment condițiile necesare in vederea continuării deservirii acestui serviciu de transport.

În raport de aceste aspecte de fapt, recurenta apreciază că temeiul legal indicat de către intimanta reclamanta si in baza căruia solicita emiterea autorizațiilor, respectiv Protocolul Comisiei Mixte dintre România si Moldova, din 2018, nu mai este aplicabil, fiind depășit termenul in care deficientele constatate trebuiau remediate, fiind incident protocolul din martie 2015, care abordează problema transportului de persoane intre cele doua state, fiind privilegiate cererile depuse mai întâi la autorități.

IV Apărările formulate

Recurenta-reclamantă A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului formulat de către pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și excepția lipsei de interes a recursului formulat de intervenienta S.C. D. S.R.L.. Totodată a solicitat respingerea ca neavenit a recursului formulat împotriva încheierii de intervenienta S.C. D. S.R.L..

V Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

În prealabil, în ceea ce privește excepția nulității recursului formulat de Ministerul Transporturilor, Înalta Curte constată că motivele invocate de această autoritate se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., fiind criticată modalitatea în care instanța de fond a interpretat și aplicat legislația specifică în ceea ce privește stabilirea termenului de 30 de zile în care S.C. B. S.R.L. avea posibilitatea să își aleagă un alt partener. Este nerelevant, în aceste condiții, faptul că un motiv de casare, respectiv cel subsumat art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. a fost doar enunțat fără a fi dezvoltat în cuprinsul recursului, instanța urmând să analizeze recursul doar prin raportare la motivul dezvoltat de parte.

În ceea ce privește lipsa de interes a intervenientei în promovarea recursului, Înalta Curte constată că interesul urmărit de societatea intervenientă care a solicitat, la rândul său, autorizarea sa pentru efectuarea traseului București-Chișinău, este afectat chiar și în condițiile în care se reține existența unui refuz nejustificat al autorității pârâte de a întreprinde demersuri pentru autorizarea reclamantei. Reținându-se un astfel de refuz rezultă, implicit, că cererea de autorizare formulată de intervenientă nu era întemeiată.

În ceea ce privește recursul formulat împotriva încheierii din data de 18.12.2020, Înalta Curte constată că această hotărâre nu a fost atacată de intimată situație în care, în raport de prevederile art. 67 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca neavenit recursul formulat de intervenienta accesorie.

Pe fondul cauzei, Înalta Curte constată următoarele:

În ceea ce privește situația de fapt, se constată că prima instanță a reținut în mod corect următoarele aspecte:

În temeiul Protocolului Comisiei Mixte dintre România și Republica Moldova în domeniul transportului rutier (București 26-27 iunie 2018) s-a stabilit ca serviciile regulate internaționale de transport București 9;00-11,00 - Chișinău 9,00-11,00 să fie prestate de operatorul român S.C. E. S.R.L. la paritate cu operatorul moldovean B. S.R.L..

Prin adresa nr. x/10.05.2018 S.C. E. S.R.L. a fost notificat de către Ministerul Transporturilor - Direcția Transport Rutier cu privire la faptul că are obligația de a remedia aspectele constatate de ISCTR în legătură cu neefectuarea curselor serviciului regulat București-Chișinău.

Prin adresa nr. x/02.11.2018 S.C. E. S.R.L. a transmis Ministerului Transporturilor faptul că a înțeles să suspende prestarea curselor regulate de transport București - Chișinău 9-11 .

Prin adresa din 05.12.2018 Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier a transmis Ministerului Transporturilor - Direcția Transport Rutier faptul că au fost efectuate controale cu privire la activitatea E. S.R.L. constatându-se faptul că acesta nu mai îndeplinește condițiile de autorizare și/sau nu sunt respectate condițiile de efectuare a transportului rutier internațional contra cost de persoane prin servicii regulate.

Prin adresa nr. x/28.12.2018 S.C. E. S.R.L. a transmis Ministerului Transporturilor faptul că renunță la efectuarea curselor regulate de transport București - Chișinău 9-11.

La data de 07.12.2018 a fost înregistrată la Ministerul Transporturilor sub nr. 47975 cererea intervenientului S.C. D. S.R.L. de prestare a serviciului regulat de transport pe ruta București Chișinău în parteneriat cu operatorul F. S.R.L.. .

La data de 11.01.2019 a fost înregistrată la Ministerul Transporturilor sub nr. 1052 cererea reclamantului S.C. A. S.R.L. de înlocuire a partenerului pentru cursele regulate București 9;00-11,00 - Chișinău 9,00-11,00 .

Prin adresa nr. x/10.12.2018 Ministerul Transporturilor a transmis Ministerului Economiei și Infrastructurii al Republicii Moldova solicitarea autorizațiilor pentru operatorul de transport D..

Prin răspunsul nr. 14/4-703 din 31.01.2019 Ministerul Economiei și Infrastructurii al Republicii Moldova a comunicat disponibilitatea eliberării noilor autorizații moldovenești operatorului de transport S.C. D. S.R.L. iar în ceea ce privește operatorul moldovean B. srl a transmis că acesta este în proces de examinare prin prisma legislației Republicii Moldova astfel că "nu are temei legal să desemneze alt operator de transport moldovean, să aprobe documente și respectiv să emită autorizații moldovenești până la finalizarea procesului de examinare".

Prin adresa nr. x/13.02.2019 pârâtul a solicitat lămuriri Ministerului Economiei și Infrastructurii al Republicii Moldova arătând în cuprinsul acestora:

- că prin adresa nr. x din 31.01.2019 Ministerul Economiei și Infrastructurii al Republicii Moldova a comunicat disponibilitatea eliberării noilor autorizații moldovenești operatorului de transport S.C. D. S.R.L. și că va comunica despre operatorul moldovean B. srl după finalizarea procesului de examinare aflat în derulare

- faptul că B. S.R.L. a transmis petiții prin care a comunicat că a încheiat un alt contract cu operatorul S.C. A. S.R.L. și că dorește să fie autorizat în continuare cu acest partener, fiind însă îndrumat să se adreseze autorităților din Republica Moldova

Totodată se formula propunerea de întâlnire a comisiilor rutiere mixte ale celor două state pentru analizarea subiectului și desemnarea operatorilor de transport. La această solicitare Ministerul Economiei și Infrastructurii al Republicii Moldova și-a exprimat acordul în vederea întrunirii comisiei mixte pentru discutarea subiectului .

Prin adresa nr. x/17.01.2020 Ministerul Economiei și Infrastructurii al Republicii Moldova a solicitat Ministerului Transporturilor Infrastructurii și Comunicațiilor al României eliberarea noilor autorizații românești operatorului de transport B. S.R.L. pentru deservirea serviciilor regulate Chișinău 9,00-11,00- București 9;00-11,00 la paritate cu operatorul de transport român S.C. A. S.R.L. precum și documentația aferentă (grafic de circulație, schema traseu, grila de tarife, regim de muncă și odihnă al conducătorilor auto, contractul de colaborare a operatorilor de transport. Totodată se comunica faptul că odată cu primirea autorizațiilor românești vor fi eliberate autorizațiile moldovenești pentru operatorul de transport român A. S.R.L..

La data de 09.06.2020 prin adresa nr. 08/3-1-4261 Ministerul Economiei și Infrastructurii al Republicii Moldova a transmis Ministerului Transporturilor din România faptul că aspectul referitor la retragerea autorizațiilor operatorului moldovean B. este pe rolul instanțelor de judecată fiind pronunțată de către o hotărâre de către Judecătoria Chișinău la data de 14.02.2020 însă aceasta nu este definitivă. Prima instanță a avut în vedere, de asemenea, faptul că pe parcursul prezentului litigiu hotărârea pronunțată de Judecătoria Chișinău a rămas definitivă.

Prima instanță a apreciată că, la data la care S.C. E. S.R.L. a adus la cunoștința autorităților române faptul că înțelege să renunțe la traseu, partenerul moldovean era în drept să își aleagă alt partener, beneficiind, în acest sens, de un termen de 30 de zile, astfel încât, în mod greșit, autoritățile române au apreciată că traseul era închis și că se putea proceda la desemnarea altor transportatori pentru deservirea respectivului traseu.

Având în vedere faptul că B. S.R.L. a solicitat înlocuirea partenerului român cu S.C. A. S.R.L. înăuntrul termenului de 30 de zile impus de Protocolului Comisiei Mixte dintre România și Republica Moldova, prima instanță a apreciat că autoritățile române ar fi trebuie să elibereze autorizații pentru aceste societăți.

În ceea ce privește aspectele referitoare la investigațiile realizate de autoritățile din Republica Moldova cu privire la operatorul B., prima instanță a apreciat că acestea nu puteau constitui o justificare pentru inacțiunea pârâtului în condițiile în care autorizațiile acestui operator nu au fost retrase iar soluționarea definitivă a litigiului a fost realizată abia în anul 2021.

Pe de altă parte, însă, prima instanță a considerat că obligarea autorităților române la eliberarea autorizației nu poate privi decât perioada viitoare, nefiind posibilă emiterea unei astfel de autorizații pentru trecut or, în condițiile în care, la data pronunțării sentinței, erau retrase autorizațiile operatorului B. S.R.L., ca urmare a hotărârilor judecătorești pronunțate în Republica Moldova, instanța a apreciat că singura măsură care se poate dispune este constatarea refuzului nejustificat de emitere a autorizațiilor, fiind respins capătul de cerere referitor la emiterea acestor autorizații în prezent.

Înalta Curte constată că soluția instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, soluția corectă fiind aceea de respingere în integralitate a acțiunii.

În primul rând, prima instanță se raportează în mod greșit la data la care a intervenit o declaraie formală, din partea operatorului S.C. E. S.R.L., în sensul renunțării la traseul București-Chișinău. În realitate, așa cum rezultă chiar din situația de fapt reținută de instanța de fond, prin adresa nr. x/10.05.2018 S.C. E. S.R.L. a fost notificat de către Ministerul Transporturilor - Direcția Transport Rutier cu privire la faptul că are obligația de a remedia aspectele constatate de ISCTR în legătură cu neefectuarea curselor serviciului regulat București-Chișinău, aducându-i-se, totodată, la cunoștință, faptul că neremedierea situației în termen de 30 de zile atrage retragerea autorizației de transport pentru serviciul respectiv. Or, așa cum rezultă din actele ulterioare de control, situația nu a fost remediată, traseul nefiind deservit în mod corespunzător de societatea S.C. E. S.R.L. .

De asemenea, din investigațiile realizate de autoritățile din Republica Moldova și preluate în sentința din 14.02.2020 a Judecătoriei Chișinău, decizia din 03.11.2020 a Curții de apel Chișinău și încheierea din 28.04.2021 a Curții Supreme de Justiție, rezultă că în mod similar a procedat și operatorul S.C. B. S.R.L., licența acestuia fiind retrasă pentru același motiv.

În aceste condiții, în mod greșit a considerat instanța că la data la care operatorul S.C. E. S.R.L. a declarat formal că renunță la traseul București- Chișinău, respectivul traseu nu era închis și partenerul din Republica Moldova era în drept să își aleagă un alt partener. În condițiile în care ambii parteneri erau în culpă pentru neefectuarea curselor regulate în condițiile stipulate singura soluție conformă cu Protocolul Comisiei Mixte dintre România și Republica Moldova era aceea de desemnare a unor noi societăți care să deservească respectivul traseu, în baza unui nou acord între autoritățile din cele două state.

Este nerelevant faptul că retragerea autorizației operatorului S.C. B. S.R.L. a intervenit ulterior momentului la care acesta și-a manifestat interesul pentru continuarea serviciului în coroborare cu un alt partener român, respectiv S.C. A. S.R.L., în condițiile în care retragerea autorizației a avut ca temei fapte anterioare, reținute ca atare de autoritățile judiciare din Republica Moldova. De asemenea, este nerelevant faptul că hotărârile judecătorești pronunțate în Republica Moldova nu au fost recunoscute în mod formal în România în condițiile în care ele sunt valorificate ca mijloace de probă, nepunându-se problema punerii lor în executare.

De asemenea, este nerelevant faptul că recurenta-reclamantă și-ar fi îndeplinit propriile obligații. În raport de prevederile Protocolului Comisiei Mixte dintre România și Republica Moldova în domeniul transportului rutier (București 26-27 iunie 2018) drepturile societății reclamante depindeau de legala sa desemnare ca partener contractual de către unul din operatorii autorizați astfel încât nu se poate face abstracție de situația în care se aflau ambii parteneri autorizați să efectueze traseul București-Chișinău.

Față de aceste considerente rezultă că instanța de fond a reținut în mod greșit existența unui refuz nejustificat al intimatei de întreprindere a unor demersuri pentru autorizarea reclamantei A. ca partener al societății B. S.R.L. pentru efectuarea traseului București-Chișinău.

Nu se mai impune, în consecință, analizarea criticilor recurentei interveniente referitoare la pronunțarea unei ultra petita.

VI Soluția instanței de recurs

Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepțiile nulității recursului formulat de Ministerul Transporturilor și a lipsei de interes a recursului formulat de intervenienta D., invocate de recurenta-reclamantă A.. Va respinge ca neavenit recursul formulat de intervenienta D. împotriva încheierii din 18 decembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și ca nefondat recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 1087 din 2 iulie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. Va admite recursurile formulate de pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și de intervenienta S.C. D. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1087 din 2 iulie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, va casa în parte sentința atacată și, în rejudecare, va respinge în tot acțiunea, ca neîntemeiată, menținând în rest dispozițiile sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului formulat de Ministerul Transporturilor, invocată de recurenta-reclamantă A..

Respinge excepția lipsei de interes a recursului formulat de intervenienta D., invocată de recurenta-reclamantă A..

Respinge ca neavenit recursul formulat de intervenienta D. împotriva încheierii din 18 decembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 1087 din 2 iulie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursurile formulate de pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și de intervenienta S.C. D. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1087 din 2 iulie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința atacată și, în rejudecare, respinge în tot acțiunea, ca neîntemeiată.

Menține în rest dispozițiile sentinței atacate.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 februarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.