ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5422/2022

Ședința publică din data de 15 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la dată de 25.11.2020, sub nr. x/2020*, reclamanta Compania Națională de Admkinistrare a Infrastructurii Rutiere S.A. în contradictoriu cu pârâtă A., a solicitat anularea Sentinței arbitrale nr. 26 din 18 aprilie 2019, a Sentinței arbitrale nr. 40 din 18 iunie 2019, a Sentinței arbitrale nr. 46 din 11.07.2019 și a încheierii de îndreptare din dată de 17.07.2019, pronunțate de Curtea de Arbitraj Comercial International de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în dosarul arbitral nr. x/2017.

Prin încheierea de ședință din data de 01.03.2021, Curtea de Apel București – secția a VIII – a contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității acțiunii în anulare în ceea ce privește sentința arbitrală nr. 26/18.04.2019 și sentința arbitrală nr. 40/18.06.2019.

A respins excepția tardivității acțiunii în anulare în ceea ce privește sentința arbitrală nr. 47/11.07.2019.

A respins excepția lipsei de obiect ca neîntemeiată.

A dispus continuarea judecății cu privire la acțiunea în anulare a sentinței arbitrale nr. 46/11.07.2019 și a încheierii din 17.07.2019 și a acordat termen la 23.04.2021 ora 12:30, pentru când se citează părțile, pârâta cu mențiunea de a preciza dacă excepția inadmisibilității privește și sentința arbitrală nr. 46/11.07.2019 și încheierea din 17.07.2019.

Prin sentința civilă nr. 736 din data de 10 mai 2021, Curtea de Apel București – secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea în anulare, în ceea ce privește sentința arbitrală nr. 26/18.04.2019 și sentința arbitrală nr. 40/18.06.2019, ca tardiv formulată.

A respins excepția inadmisibilității acțiunii în anulare în ceea ce privește sentința arbitrală nr. 46/11.07.2019 și încheierea din 17.07.2019, ca neîntemeiată.

A respins acțiunea în anulare în ceea ce privește sentința arbitrală nr. 46/11.07.2019 și încheierea din 17.07.2019, ca neîntemeiată.

A obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 15.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 736 din data de 10 mai 2021 și a încheierilor din data de 12 februarie 2021, 1 martie 2021 și 23 aprilie 2021 ale Curții de Apel București – secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitată, recurenta – reclamantă a arătat că instanta de fond a încălcat regulile de procedură civilă sub mai multe aspecte, respectiv instanța a încălcat dispozitiile procedurale ale art. 611 alin. (1) teza finală C. proc. civ. raportat la art. 604 coroborat cu art. 607 C. proc. civ. atunci când a admis excepția tardivității acțiunii în anulare în ceea ce privește Sentința arbitrală nr. 26/18.04.2019 și Sentința arbitrală nr. 40/18.06.2019.

Reținerea instanței în sensul că prorogarea termenului de exercitare a actiunii în anulare după comunicarea hotărârii prin care a fost soluționată cererea de îndreptare/lămurire/completare profită doar părții care a formulat o astfel de cerere nu are fundament întrucât art. 611 alin. (1) teza finala C. proc. civ. nu prevede termene distincte pentru partea care a formulat o cerere de indreptare/lamurire/completare stabilind în mod clar și fără echivoc că, dacă s-a formulat o cerere de îndreptare/lămurire/completare (indiferent de partea care a formulat-o sau dacă a fost ridicată de instanță din oficiu) termenul de exercitare a acțiunii în anulare se va proroga ulterior comunicării hotărârii prin care a fost soluționată cererea. În consecință, Curtea de Apel Bucuresti a încălcat principiul potrivit cu care "Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus".

Instanța a nesocotit însăși rațiunea reglementării procedurii de îndreptare/lămurire/completare a hotărârii arbitrale. Prin această procedură legiuitorul a dat posibilitate părților să solicite remedierea unor greșeli/omisiuni/neclarități cauzate din culpa Tribunalului Arbitral atunci când hotărârea pronunțată nu este suficient de clară, ceea ce poate determina dificultăți la executare.

Nedatorandu-se culpei partilor, aceste reveniri asupra hotararii arbitrale sunt scutite de la plata oricaror cheltuieli si asupra acestora se pronunta tribuńalul initial investit.

In consecinta, in mod firesc, hotararea de lamurire sau de completare ori incheierea de indreptare face parte integranta din hotararea arbitrala (art. 604 alin. (5) C. proc. civ.) si acestea vor fi atacate odata cu fondul, pe calea actiunii in anulare. In consecinta, indiferent de partea care a formulat o cerere de indreptare/lamurire/completare sau daca indreptarea s-a dispus din oficiu de catre instanta, nu curge un termen distinct pentru fiecare hotarare prin care s-a solutionat o astfel de cerere, ci aceste hotarari fac corp comun cu hotararea arbitrala initiala si se ataca impreuna.

Tocmai având în vedere argumentația de mai sus, în sensul ca hotărârea de îndreptare/lămurire/completare face corp comun cu hotărârea arbitrală inițială, legiuitorul a stabilit în art. 607 C. proc. civ. faptul ca ulterior remedierii hotărârii arbitrale inițiale, tribunalul arbitral are obligația de a depune dosarul litigiului la tribunalul prevăzut la art. 547, in termen de 30 de zile de la data solutionării cererii de îndreptare/lămurire/completare. Or, în cauza de față, având în vedere ca au fost formulate cereri succesive de îndreptare/lămurire/completare atât de către A. precum și de către Tribunalul Arbitral din oficiu, termenul de 30 de zile pentru înaintarea dosarului litigiului a început să curgă de la data soluționării ultimei cereri și nu a curs un termen distinct după soluționarea fiecărei cereri, tocmai în virtutea faptului că soluționarea acestor cereri revenea tribunalului arbitral inițial învestit, toate aceste hotărâri făcând corp comun cu hotărârea arbitrală inițială.

Daca ar fi acceptată rațiunea Curții de Apel București ar însemna ca, ulterior soluționării cererii de îndreptare/lămurire/completare formulata de subscrisa CNAIR S.A. și comunicării acesteia la data de 20.06.2019 (si nu la data de 19.06.2019 cum eronat a reținut instanța), Tribunalul Arbitral ar fi avut obligația de a înainta dosarul tribunalului în circumscripția căruia a avut loc arbitrajul, fără a mai permite înregistrarea succesivă, comunicarea și punerea în discuția părților a altor cereri de îndreptare/lămurire/completare. Or, în măsura în care Tribunalul Arbitral a apreciat că este admisibilă depunerea de cereri de îndreptare/lămurire/completare succesive, procedura de soluționare a acestor cereri prorogă termenul de formulare a acțiunii în anulare ulterior soluționării și comunicării hotărârii aferente ultimei cereri, aceasta prorogare operând față de toate părțile fiind asimilată unei excepții de la principiul independentei procesuale.

Prin încheierea pronunțată la data de 12.02.2021, Curtea de Apel Bucuresti a încălcat principiul disponibilității și al contradictorialității, prin calificarea, fără punerea în discuția prealabilă a părților, a apărărilor formulate de pârâta A. ca fiind exceptii (tardivitate, inadmisibilitate si lipsa de obiect), aspect care se circumscrie motivului de nelegalitate prevazut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Prin hotărârile pronunțate Curtea de Apel București a încălcat regulile procedurale prevăzute de art. 234 C. proc. civ. raportat la art. 397 alin. (1) C. proc. civ.. Astfel, deși prin încheierea din data de 12.02.2021 Curtea de Apel București a pus în discuția părților excepția tardivității, excepția inadmisibilității și excepția lipsei de obiect a încheierii din data de 17.07.2019, s-a pronuntat doar cu privire la excepția tardivității și a lipsei de obiect, omițând să se pronunțe și pe excepția inadmisibilității, aspect care se circumscrie tot motivului de nelegalitate prevazut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Sentința recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, motiv de recurs prevazut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Așa cum rezultă din cuprinsul considerentelor Sentintei civile nr. 736/10.05.2021, aceasta nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care instanța și-a întemeiat soluția în ceea ce privește respingerea acțiunii în anulare, ca neîntemeiată, încălcându-se astfel dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. potrivit cărora « considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și sustinerile pe scurt ale părților, expunerea situatiei de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază solutia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părtilor ».

În cuprinsul acțiunii în anulare, pe lângă motivele de nelegalitate ale Sentintei arbitrale inițiale nr. 26/18.04.2019, CNAIR S.A. a indicat motive concrete de nelegalitate ale Sentintei arbitrale nr. 46/11.07.2019 (pagina 14 din cuprinsul acțiunii în anulare), arătând că aceasta a fost pronunțată cu încălcarea art. 604 alin. (5) C. proc. civ. ("Hotărârea de lămurire sau de completare ori încheierea de îndreptare se pronunță de îndată și face parte integranta din hotărârea arbitrală") și art. 72 alin. (1) din Regulile de Procedura Arbitrala ("Încheierile pronunțate în temeiul art. 69 si 70, ca și sentința arbitrală pronunțată potrivit art. 71 pot fi desființate numai prin acțiune în anulare promovata împotriva sentinței arbitrale dată pe fondul cauzei"), întrucât, din punctul său de vedere, legiuitorul nu a prevazut posibilitatea îndreptării/lămuririi/completării unei hotărâri prin care s-a remediat o sentință arbitrală (respectiv este inadmisibilă formularea de cereri de îndreptare/lămurire/completare succesive care ar crea o situație perpetuă), ci a stabilit ca hotărârea de îndreptare, lămurire, completare face parte integrantă din hotărârea arbitrală pe care o îndreaptă/lămurește/completează, și aceasta poate fi atacata odată cu fondul, pe calea acțiunii în anulare.

Or, în sentința recurată sunt redate apărările de mai sus, însă judecătorul fondului omite a le analiza, reținând într-o singură fraza, doar faptul ca nu au fost formulate critici care să vizeze în mod direct Sentința arbitrală nr. 46/11.07.2019 și încheierea din 17.07.2019, ceea ce echivaleaza practic cu o nemotivare a hotararii. Instanța de fond era datoare sa arate punctual, motivele de fapt si de drept pentru care a inlaturat fiecare apararile/criticile formulate de catre parti.

Judecătorul fondului nu a analizat, în mod efectiv, argumentele sale, nu a procedat la o înlăturare motivată și argumentată, în mod explicit, a susținerilor din cadrul acțiunii în anulare, și nici nu a prezentat, în concret, motivele de fapt și de drept care au format convingerea sa, limitându-se doar a menționa faptul că "nu au fost formulate critici care să vizeze în mod direct Sentința arbitrală nr. 46/11.07.2019 și încheierea din 17.07.2019".

Prin omisiunea primei instanțe de a analiza și a cerceta, în mod efectiv, prin considerentele hotărârii recurate, motivele de nelegalitate invocate de CNAIR S.A. în cadrul acțiunii în anulare, au fost nesocotite dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) noul C. proc. civ. și a fost încălcat astfel dreptul CNAIR S.A. la un proces echitabil.

În aceste condiții, i-a fost cauzată o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea sentinței atacate, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii judecătorești ce va fi dată în cauză.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, de obiectul și normele legale incidente și de aspectele învederate în întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A este fondat, pentru următoarele considerente:

Din circumstanțele concrete ale cauzei, Înalta Curte observă că, prin sentința civilă atacată, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea în anulare promovată de reclamanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. împotriva sentinței arbitrale nr. 26 din 18 aprilie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2017 de Curtea de Arbitraj Comercial International, reținând tardivitatea formulării acesteia, în considerarea interpretării prevederilor art. 611 alin. (1) C. proc. civ. în sensul că teza finală a acestuia prevede în mod expres că dacă s-a formulat o cerere potrivit art. 604, termenul curge de la data comunicării hotărârii sau, după caz, a încheierii prin care a fost soluționată cererea, însă termenul de formulare a acțiunii arbitrale se calculează distinct pentru fiecare parte, profitând doar părții care a formulat cererea de îndreptare/lămurire/completare.

Față de o astfel de soluție recurenta - reclamantă a formulat, prin calea de atac promovată, contraargumente de ordin critic, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., susținând, în esență, că instanța de fond a interpretat/aplicat greșit dispozițiile art. 611 alin. (1) C. proc. civ., critici pe care Înalta Curte le apreciază drept fondate.

Înalta Curte reține că, din conținutul normativ al prevederilor art. 611 alin. (1) C. proc. civ., rezultă, în fapt, voința legiuitorului de a reglementa o acțiune în anulare unică ce poate fi promovată (în scopul desființării hotărârii arbitrale) în termen de o lună, termen ce curge, în funcție de introducerea sau nu a uneia dintre cererile reglementate de art. 604 C. proc. civ., fie de la data comunicării hotărârii inițiale, fie de la data comunicării hotărârii de lămurire sau completare ori a încheierii de îndreptare a conținutului inițial al hotărârii arbitrale. Cu alte cuvinte, pronunțarea unei hotărâri de lămurire/completare ori a unei încheieri de îndreptare generează o prorogare a termenului de introducere a acțiunii în anulare, în sensul că împlinirea acestuia va fi calculată având drept punct de plecare data comunicării celei din urmă sus menționate hotărâri/încheieri.

Dispozițiile art. 611 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că: Acțiunea în anulare va fi introdusă la curtea de apel în termen de o lună de la data comunicării hotărârii arbitrale. Dacă s-a formulat o cerere potrivit art. 604, termenul curge de la data comunicării hotărârii sau, după caz, a încheierii prin care a fost soluționată cererea.

Din interpretarea gramaticală, sistematică și teleologică a normei sus citate se desprinde concluzia că aceasta nu prevede termene disctincte pentru partea care a formulat o cerere de îndreptare/lămurire/completare, ci stabilește în mod clar că termenul de promovare a unei acțiuni în anularea sentinței arbitrale se prorogă, în ipoteza formulării unei cereri de îndreptare/lămurire/completare, până la momentul comunicării hotărârii/încheierii prevăzute de art. 604 C. proc. civ.,

Potrivit art. 604 alin. (5) C. proc. civ., "Hotărârea de lămurire sau de completare ori încheierea de îndreptare se pronunță de îndată și face parte integrantă din hotărârea arbitrală".

În consecință, indiferent de partea care a formulat o cerere de îndreptare/lămurire/completare sau dacă îndreptarea s-a dispus din oficiu de către instanță, nu curge un termen distinct pentru fiecare hotărâre prin care s-a soluționat o astfel de cerere ci aceste hotărâri/încheieri fac corp comun cu hotărârea arbitrală inițială și se atacă împreună.

Contrar celor reținute de prima instanță, prorogarea termenului de exercitare a acțiunii în anulare după comunicarea hotărârii prin care a fost soluționată cererea de îndreptare/lămurire/completare nu poate profita doar părții care a formulat o astfel de cerere întrucât textul normativ nu face o astfel de distincție.

Prin urmare, dacă părțile formulează o cerere de îndreptare, lămurire sau completare a hotărârii arbitrale, termenul în care se va formula acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale va începe să curgă pentru toate părțile de la comunicarea hotărârii prin care a fost soluționată de cererea de cerere de îndreptare, lămurire sau completare a hotărârii arbitrale.

În raport de toate aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că, față de data comunicării încheierii de respingere a cererii de îndreptare a erorii materiale (01 august 2019), termenul de formulare a acțiunii în anulare s-a împlinit, conform art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., la data de 01 septembrie 2019, motiv pentru care promovarea acțiunii în anulare la data de 13 august 2019 a fost realizată cu respectarea termenului reglementat de art. 611 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., fiind astfel nelegală soluția primei instanțe de respingere a acțiunii în anulare formulate de reclamantă ca tardiv formulată.

Pentru aceste considerente, apreciind că instanța de fond a aplicat și interpretat greșit dispozițiile art. 611 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține incidența cazului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1), pct. 5 C. proc. civ., motiv pentru care se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, soluție de natură a nu priva părțile de un grad de jurisdicție.

Justificarea acestei soluții rezidă și în împrejurarea că prima instanță, întemeindu-și întregul său raționament pe aprecierea eronată că acțiunea în anulare a fost tardiv introdusă, a lăsat neanalizate celelalte motive ale cererii deduse judecății, fapt ce determină casarea sentinței pronunțate în aceste condiții și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, care urmează să o analizeze pe fond.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de reclamanta reclamanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. împotriva încheierii din data de 12 februarie 2021, a încheierii din data de 1 martie 202, a încheierii din data de 23 aprilie 2021 și a sentinței civile nr. 736 din data de 10 mai 2021 ale Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. împotriva încheierii din data de 12 februarie 2021, a încheierii din data de 1 martie 202, a încheierii din data de 23 aprilie 2021 și a sentinței civile nr. 736 din data de 10 mai 2021 ale Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 noiembrie 2022.