Decizia nr. 4640/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Președintele Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitară Veterinara și pentru Siguranța Alimentelor Iași, - obligarea pârâtului Președintele Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Animalelor, la emiterea Ordinului de actualizare a tarifelor unice aferente acțiunilor prevăzute la art. 15, stabilite prin O.G.

nr. 42/2004, pentru anii 2020, 2021, 2022, 2023 și 2024 cu rata medie anuală a inflației, comunicată de Institutul Național de Statistică în fiecare an la data 1 ianuarie, precum și cu procentul de indexare a salariului minim pe economie la data majorării acestuia, - obligarea Direcției Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Iași (DSVSA Iași) la plata sumelor pentru acțiunile sanitar veterinare desfășurate la nivelul tarifelor actualizate pe perioada termenului de prescripție, respectiv diferența de tarif actualizat si neîncasat din vina exclusivă a Președintele Autoritatii Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Animalelor, și la plata dobânzii legale aferente acestor sume de la scadența lunară a fiecărei sume până la achitarea integrală, - cu cheltuieli de judecata conform prevederilor legale.

2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civillă nr. 337 din data de 18 decembrie 2024, Curtea de Apel Iași - secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale passive a pârâtului, Președintele Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, invocată prin întâmpinare și în consecință a respins, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasive, acțiunea în contradictoriu cu Președintele Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor; a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Iași, prin întâmpinare, iar pe fondul cauzei, a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulate de A. S.R.L., în contradictoriu cu Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Iași.

3. Calea de atac exercitată Împotriva sentinței civile nr. 337 din data de 18 decembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Iași - secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., prin care a solicitat casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei instanței de fond, spre rejudecare. 4. Apărările formulate în cauză 4.1. Intimata-pârâtă Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, prin Președinte- Secretar de stat - B. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate. 4.2. Intimata-pârâtă Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Iași, de asemenea, a formulat întâmpinare prin care a invocat, în principal, excepția nulității recursului, pentru neîncadrare în motivele de casare reglementate de art. 488 din C. proc.

civ. și în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. II. Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra cererii de recurs Analizând cu prioritate, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Iași, prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat: "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...) (3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității." Articolul 487 alin. (1) din C. proc.

civ., republicat, prevede că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs." Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat: "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488." Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că acesta nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care recurenta-reclamantă își întemeiază cererea, susținerile din calea de atac neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc.

civ., în raport de conținutul concret al hotărârii atacate. Pentru a aprecia că este îndeplinită cerința motivării recursului, este necesar să fie dezvolte critici de nelegalitate care să vizeze în mod concret raționamentul logico-juridic al judecătorului fondului, respectiv să fie combătută cu argumente efective soluția dispusă în cauză. Or, în litigiul pendinte, recurenta-reclamantă s-a limitat la a susține în mod generic că soluția pronunțată de instanța de fond asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Președintele Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor este netemeinică, fără a prezenta critici efective cu privire la modul de soluționare a acestei excepții și la raționament juridic pe care s-a întemeiat soluția pronunțată și fără a încadra recursul în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc.

civ. În concret, în motivarea căii de atac deduse judecății, recurenta-reclamantă a susținut că este societate cu răspundere limitată constituită de un medic veterinar, care își desfășoară activitatea în baza O.G. nr. 40/2004, că pretențiile sale se întemeiază pe disp. art. 15 2 din O.G. nr. 42/2004 (al căror conținut îl citează, împreună cu cel al disp. art. 15 alin. (5) din același act normativ, pe care le apreciază relevante în cauză), că justifică un interes legitim în emiterea ordinelor de actualizare a tarifelor sanitar-veterinare, fiind beneficiar al acestor tarife reglementate și că, în opinia sa, există o obligație legală a pârâtului de a emite anual ordinul de actualizare a tarifelor sanitar-veterinare, potrivit art. 15 2 din O.G.

nr. 40/2004, căruia i s-a adresat cu o cerere în acest sens. În opinia sa, pârâtul are calitate procesuală pasivă, întrucât nu și-a îndeplinit obligația legală de actualizare a tarifelor pentru anii 2021-2024, iar această obligație putea fi pusă doar în sarcina pârâtului, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004. Înalta Curte apreciază că motivele invocate de către recurenta-reclamantă în cuprinsul cererii de recurs reprezintă critici de netemeinicie, fiind reiterate aceleași argumente ce au fost prezentate în fața instanței de fond, în cuprinsul răspunsului la întâmpinare, atașat la fila x a volumului II - dosar fond. Recurenta-reclamantă nu indică nicio încălcare sau aplicare greșită a normelor de drept material ori procesual de către instanța de fond și nu susține existența vreunuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 din C. proc.

civ., ci se limitează la a-și reitera propria interpretare a situației de fapt și a raportului juridic dedus judecății. Mai exact, criticile formulate în recurs nu au legătură cu considerentele pentru care instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, ci privesc aspecte de fond referitoare la pretinsa obligație a pârâtului de a emite ordinul de actualizare a tarifelor. Se impune a fi subliniat și faptul că simpla expunere de considerații teoretice generale privind noțiunea de "calitate procesuală pasivă", urmată de concluzia potrivit căreia pârâtul ar avea această calitate, nu echivalează cu o veritabilă motivare a recursului în sensul art. 488 C. proc. civ.

Pentru a putea fi exercitat controlul de legalitate, recursul trebuie să cuprindă critici concrete de nelegalitate îndreptate împotriva raționamentului juridic al instanței de fond, cu indicarea expresă a normelor de drept pretins încălcate și a modului în care acestea au fost aplicate sau interpretate greșit. Or, recurenta se limitează la a reda definiții doctrinare ale calității procesuale pasive și la a-și afirma propria opinie că pârâtul ar fi parte în raportul juridic dedus judecății, fără a combate în mod efectiv argumentele reținute de prima instanță în admiterea excepției. Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc.

civ.: "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Înalta Curte reține că motivele pentru care se poate solicita casarea hotărârii sunt instituite prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere la legiferare și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate.

Prin urmare, obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond și încadrarea acestora într-unul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, astfel că, atât timp cât criticile expuse nu contestă, concret, raționamentul juridic al instanței de fond și nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege, nu este îndeplinită condiția motivării căii de atac. Drept urmare, reținând că recurenta-reclamantă nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici efective cu privire la sentința recurată, care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc.

civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Iași, pentru nemotivare și în conformitate cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., va constata nul recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 337 din data de 18 decembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Iași - secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite excepția nulității recursului, pentru nemotivare, invocată de intimata-pârâtă Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Iași. Constată nul recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 337 din data de 18 decembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Iași - secția contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată astăzi, 15 octombrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.