ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2188/2024

Ședința publică din data de 26 noiembrie 2024

Deliberând, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui, la data de 20.04.2023, sub nr. x/2023, reclamanții CABINET MEDICAL VETERINAR Dr. A. și CABINET MEDICAL VETERINAR Dr. B. au solicitat obligarea pârâtelor Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Vaslui la plata sumei de 10.000 RON/lunar, în favoarea fiecărui reclamant de la data publicării în M.Of. a dispozițiilor art. IV alin. (1) din Legea 236/2019 și până la data de 31.08.2020, sumă actualizată cu rata inflației, obligarea pârâtelor în favoarea fiecărui reclamant la plata de daune moratorii - dobânda legală, calculată asupra debitului principal datorat, de la scadență și până la plata efectivă, precum și obligarea A.N.S.V.S.A. să aloce pârâtei D.S.V.S.A. Vaslui fondurile necesare plății către reclamant a sumei prevăzute la art. IV alin. (1) din Legea nr. 263/2019 și a daunelor moratorii datorate.

Prin sentința civilă nr. 1092 din 25.10.2023, Tribunalul Vaslui a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor invocată prin întâmpinare; a respins, ca neîntemeiată, excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Vaslui prin întâmpinare; a admis cererea formulată de reclamanții Cabinet Medical Veterinar Dr. A. și Cabinet Medical Veterinar Dr. B. și a obligat pârâtele la plata către fiecare dintre reclamanți a sumei de câte 80.000 RON aferentă perioadei ianuarie 2020 – august 2020, sumă actualizată cu rata inflației, pentru contractul de concesiune sau de prestări servicii veterinare încheiat; de asemenea, a obligat pârâtele la plata către fiecare dintre reclamanți a dobânzii legale aferente debitului principal, calculată începând cu data de la care obligațiile au devenit scadente și până la data plății efective a debitului; a mai obligat pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor să aloce fondurile necesare plătii către reclamanți a sumelor ce fac obiectul prezentei cereri către pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Vaslui; în fine, a obligat pârâtele la plata, în solidar, către fiecare dintre reclamanți a sumei de 2.705 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel atât pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (A.N.S.V.S.A.), cât și pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Vaslui.

Prin decizia nr. 129/2024 din 3 aprilie 2024, Curtea de Apel Iași – secția Civilă a admis apelurile declarate de pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și de pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Vaslui împotriva sentinței civile nr. 1092 din data de 25.10.2023, pronunțată de Tribunalul Vaslui, pe care a schimbat-o în parte, astfel: a admis în parte acțiunea promovată de reclamanții Cabinet Medical Veterinar Dr. A. și Cabinet Medical Veterinar Dr. B. în contradictoriu cu pârâtele Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Vaslui și Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor; a obligat pârâtele la plata către fiecare dintre reclamanți a sumei de câte 70.000 RON aferentă perioadei ianuarie 2020– iulie 2020, sumă actualizată cu rata inflației; a obligat pârâtele la plata către fiecare dintre reclamanți a dobânzii legale aferente debitului principal, calculată începând cu data de la care obligațiile au devenit scadente și până la data plății efective a debitului; a obligat pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor să aloce fondurile necesare plătii către reclamanți a sumelor ce fac obiectul prezentei cereri către pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Vaslui; a respins cererea de obligare a pârâtelor la plata către fiecare dintre reclamanți a sumei de câte 10.000 RON aferentă lunii august 2020, actualizată cu rata inflației și a dobânzii aferente acestei sume; a păstrat restul dispozițiilor sentinței atacate care nu contravin prezentei decizii.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Vaslui, solicitând casarea ei, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată; în susținere, a invocat motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs și pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, solicitând admiterea recursului pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 21 iunie 2024 iar, prin rezoluția din 18 septembrie 2024, s-a fixat termen de judecată la 26 noiembrie 2024.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 din același cod, excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că se impune a fi admisă, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții Cabinet Medical Veterinar Dr. A. și Cabinet Medical Veterinar Dr. B. au solicitat instanței obligarea pârâtelor Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Vaslui la plata unor sume de bani, în temeiul art. IV din Legea nr. 236/2019, sumele pretinse fiind stabilite de legiuitor în beneficiul prestatorilor de servicii corespunzătoare activităților sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, în executarea contractelor de concesiune de servicii încheiate.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c)

1

) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, contractele de concesiune prin care se asigură prestarea unui serviciu public, în speță, serviciul de supraveghere, prevenire și control a bolilor la animale, a celor transmisibile de la animale la om, protecția animalelor și protecția mediului, de identificare și înregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor, caprinelor și ecvideelor, sunt contracte administrative.

În preambulul actului adițional nr. x/18.08.2014 la contractul de concesiune nr. x/01.09.1999 se face mențiunea expresă cu privire la aplicarea Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor și a O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii.

Prin urmare, litigiul dintre părți este unul care privește contracte de concesiune de servicii, astfel cum au fost definite la art. 3 lit. h) din O.U.G. nr. 34/2006 și art. 5 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 100/2016, iar regimul juridic al căilor de atac pentru litigiile având acest obiect este reglementat de Legea nr. 101/2016, în forma modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, aplicabilă în cauză prin raportare la data introducerii cererii de chemare în judecată (20 aprilie 2023), conform art. 27 din C. proc. civ.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 prezenta lege reglementează remediile, căile de atac și procedura de soluționare a acestora, pe cale administrativ-jurisdicțională sau judiciară, în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune, precum și organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor și potrivit alin. (2) prezenta lege se aplică și cererilor având ca obiect acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și celor privind executarea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor.

De asemenea, potrivit art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, aplicabilă litigiului pendinte, procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul, iar conform art. 55 alin. (3

1

) din același act normativ hotărârea pronunțată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (1

1

) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanța ierarhic superioară. Apelul este soluționat de urgență și cu precădere, într-un termen ce nu va depăși 30 de zile de la data sesizării legale a instanței.

Din textele legale evocate rezultă că hotărârile pronunțate în litigiile privind executarea contractelor de administrative la care legea se referă pot fi atacate numai cu apel, potrivit art. 55 alin. (3

1

) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 114/2020.

Prin urmare, calea de atac a recursului formulat de pârâte, având ca obiect decizia din apel, este inadmisibilă, atât timp cât a fost exclusă în mod expres de legiuitor, prin art. 55 alin. (3

1

) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 114/2020.

Consecutiv, constată Înalta Curte că dispozitivul hotărârii recurate conține mențiunea greșită a dreptului de recurs în termen de 30 de zile, întrucât acțiunea reclamanților a fost introdusă la data de 5 ianuarie 2023, dată la care dispozițiile Legii nr. 101/2016, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 114/2020, prevedeau că pentru procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative, prin derogare de la dispozițiile de drept comun, calea de atac este numai apelul.

Însă, mențiunea din cuprinsul deciziei recurate "cu recurs în 30 de zile de la comunicare (…)" nu conduce la deschiderea căii de atac a recursului, întrucât recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac, consacrat de art. 457 din C. proc. civ.

De altfel, legiuitorul a prevăzut la art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ. că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive [...] 4. hotărârile date în apel fără drept de recurs.

Instanța are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ prevăzute de lege.

Astfel, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Prin urmare, hotărârea recurată are caracter definitiv de la pronunțare, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) teza finală din același cod, coroborat cu art. 55 alin. (3

1

) și art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016.

Dând eficiență textelor de lege sus-menționate, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a din C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de recurentele-pârâte AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR și DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR VASLUI împotriva deciziei civile nr. 129/2024 din 3 aprilie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Iași – secția Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de recurentele-pârâte AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR și DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR VASLUI împotriva deciziei civile nr. 129/2024 din 3 aprilie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Iași – secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 noiembrie 2024.