- Instanța
- Înalta Curte de Casație și Justiție (România) · Secția de contencios administrativ și fiscal
- Data
- 14 octombrie 2025
Decizia nr. 4628/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — conflict de competență
Asupra conflictului negativ de competență; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Obiectul acțiunii deduse judecății Prin plângerea contravențională înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 18.10.2023, petentul A., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Cluj, a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție seria x nr. x/07.10.2023, exonerarea de la plata amenzii, anularea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Procesul-verbal contestat consemnează săvârșirea unei contravenții în municipiul Turda, în sensul giratoriu Piața Romană cu str. x. 2. Hotărârile care au generat conflictul de competență Prin sentința civilă nr. 4132/09.08.2024, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, apreciind că instanța de la domiciliul petentului este competentă în temeiul art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002. Prin sentința civilă nr. 1761/14.11.2024, Judecătoria Alba Iulia a admis, la rândul său, excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Turda, reținând că petentul nu a sesizat una dintre instanțele prevăzute de norma de competență alternativă, întrucât Judecătoria Cluj-Napoca nu se află nici în circumscripția locului săvârșirii faptei, nici în circumscripția domiciliului petentului.
Prin sentința civilă nr. 1055/03.06.2025, Judecătoria Turda a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, reținând că petentul și-a manifestat expres voința de a opta pentru instanța de la domiciliu, în sensul art. 116 C. proc. civ. Întrucât toate cele trei instanțe sesizate succesiv s-au declarat necompetente, s-a ivit conflictul negativ de competență prevăzut de art. 133 pct. 2 C. proc. civ., cauza fiind înaintată Înaltei Curți în temeiul art. 135 alin. (1) din același act normativ. 3. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție. Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 și art. 135 alin. (1) C. proc.
civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente, reținând că este vorba despre un conflict negativ de competență tipic. Analizând conflictul negativ de competență ivit între cele două instanțe, în raport cu hotărârile pronunțate și cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte reține următoarele. Aspectul care a generat conflictul negativ între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie. Înalta Curte reține că procesul-verbal contestat a fost întocmit în baza O.U.G.
nr. 195/2002, iar norma de competență aplicabilă este art. 118 alin. (1) din acest act normativ, care instituie o competență teritorială alternativă exclusivă, permițând petentului să sesizeze fie judecătoria în a cărei rază a fost constatată fapta, fie judecătoria în a cărei rază teritorială își are domiciliul contravenientul. În cauză, contravenția a fost constatată în municipiul Turda, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Turda, iar domiciliul petentului se află în municipiul Alba Iulia, în circumscripția Judecătoriei Alba Iulia. Plângerea contravențională a fost însă introdusă la Judecătoria Cluj-Napoca, instanță care nu se regăsește în sfera competenței alternative stabilite de lege.
În aceste condiții, sesizarea Judecătoriei Cluj-Napoca nu poate fi considerată o exercitare valabilă a dreptului de opțiune prevăzut de art. 116 C. proc. civ., întrucât acest drept poate fi exercitat numai între instanțele deopotrivă competente potrivit art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002. Înalta Curte reține că, înainte de pronunțarea sentinței Judecătoriei Alba Iulia, petentul a depus note scrise prin care a arătat că instanța competentă să soluționeze cauza este instanța de la domiciliul său, manifestând astfel opțiunea procesuală permisă de art. 116 C. proc. civ. În consecință, având în vedere că domiciliul petentului se află în circumscripția Judecătoriei Alba Iulia, iar această instanță este una dintre instanțele competente alternativ potrivit art. 118 alin. (1) din O.U.G.
nr. 195/2002, Înalta Curte constată că Judecătoria Alba Iulia este instanța competentă să soluționeze cauza. În plus, opțiunea procesuală exprimată explicit de petent înainte de soluționarea excepției de către Judecătoria Alba Iulia reprezintă manifestarea valabilă a dreptului conferit de art. 116 C. proc. civ., iar instanța astfel aleasă nu poate fi înlăturată prin declinări succesive, în lipsa unui temei legal care să permită ignorarea voinței procesuale a reclamantului. Stabilirea competenței în favoarea Judecătoriei Alba Iulia răspunde necesității de a restabili ordinea procesuală afectată prin declinările succesive și de a asigura soluționarea cauzei de către una dintre instanțele prevăzute de lege, în acord cu opțiunea procesuală exprimată de petent și cu finalitatea normei de competență alternativă.
Pentru aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 133 pct. 2, art. 134 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia - secția civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE Stabilește competența soluționării cauzei privind pe petentul A. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Cluj, în favoarea Judecătoriei Alba Iulia - secția civilă. Definitivă. Pronunțată astăzi, 14 octombrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.