ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5209/2024

Ședința publică din data de 13 noiembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 09.10.2023 sub dosar nr. x/2023, petentul A., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj, a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a contravenției nr. x/08.10.2023.

2.1. Prin sentința civilă nr. 5455 din data de 28 noiembrie 2023, Judecătoria Oradea, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Turda.

Motivând soluția astfel dispusă, Judecătoria Oradea a reținut, în esență, incidența dispozițiilor art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, precum și împrejurarea că modificarea legislativă operată prin Legea nr. 107/2022 în privința art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, prin care s-a stabilit o competență teritorială alternativă, nu este incidentă și în privința art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

Astfel, această instanță a apreciat că, în lipsa unei modificări legislative a dispozițiilor O.U.G. nr. 195/2002 pentru contravențiile la regimul rutier prevăzute de acest act normativ, competența de soluționare a cauzei nu este alternativă, ci revine exclusiv judecătoriei în circumscripția căreia a fost constatată fapta și anume Judecătoria Turda, conform art. I alin. (3) pct. 9 din Secțiunea XXX din Anexa la H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor.

2.2. Prin sentința civilă nr. 1742 din data de 27 septembrie 2024, Judecătoria Turda, de asemenea, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a statua astfel, Judecătoria Turda a reținut că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, forma în vigoare atât la momentul săvârșirii contravenției, cât și la momentul introducerii cererii, care instituie o competență alternativă și nu una exclusivă.

Totodată, a făcut trimitere la dispozițiile art. 116 din C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanțe competente, reținând că petentul A. a ales să învestească Judecătoria Oradea, ca instanță competentă alternativ, conform art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, aceasta fiind instanța în a cărei rază teritorială se află domiciliul său.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile art. 133 pct. 2, art. 134 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente pricinii, reținând că este vorba despre un conflict negativ de competență tipic.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între Judecătoria Oradea și Judecătoria Turda îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze plângerea contravențională formulată de către petent, în raport cu prevederile legale incidente în materie, instanțele exprimând opinii diferite în ceea ce privește aplicabilitatea art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 09.10.2023 sub dosar nr. x/2023, petentul, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj, a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a contravenției nr. x/08.10.2023, prin care i-a fost aplicată amenda contravențională în sumă de 1305 RON și s-a dispus măsura suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 120 zile, ca urmare a depășirii vitezei regulamentare. Temeiul de drept al sancțiunii aplicate este constituit de dispozițiile art. 102 alin. (4) lit. a) și art. 111 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002.

Potrivit art. 118 alin. (1) din același act normativ "Împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta ori la judecătoria în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul contravenientul", forma în vigoare ca urmare a modificării intervenite prin Legea nr. 254/2023.

Din perspectiva aplicării în timp a noii reglementări, în privința determinării instanței competente din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza, sunt relevante prevederile art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

De asemenea, art. 192 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că "Procesul începe prin înregistrarea cererii la instanță, în condițiile legii". În raport de acest din urmă text de lege, Înalta Curte constată că data sesizării instanței de judecată este relevantă în stabilirea legii aplicabile în cauză de față.

Verificând înscrisurile atașate la dosar, Înalta Curte reține că plângerea contravențională formulată de către petent a fost înregistrată pe rolul instanței de judecată la data de 9 octombrie 2023, așadar ulterior datei intrării în vigoare Legii nr. 254/2023, respectiv 27 iulie 2023, prin care s-a produs modificarea art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2022.

Astfel cum s-a arătat anterior, dispozițiile art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2022, în forma în vigoare la data sesizării instanței de judecată, stabilesc o competență teritorială alternativă de soluționare a plângerii împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, anume fie judecătoria în a cărei circumscripție teritorială a fost constatată fapta, fie judecătoria în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau sediul contravenientul.

Înalta Curte constată că, pentru toate situațiile în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanțele deopotrivă competente să fie sesizată revine exclusiv reclamantului, opțiune reținută de art. 116 din C. proc. civ., potrivit căruia "Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente".

În speță, opțiunea petentului a fost în sensul soluționării cauzei de Judecătoria Oradea, aceasta fiind instanța în a cărei rază teritorială își are domiciliul petentul. Odată introdusă cererea la una dintre instanțele prevăzute de lege ca fiind competente, respectiva instanță rămâne legal învestită, neputându-și declina competența.

Prin urmare, având în vedere caracterul special al normei de la art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, ce se aplică prioritar în raport de norma generală prevăzută la art. 32 din O.G. nr. 2/2001 în cauzele având ca obiect judecarea plângerilor contravenționale formulate împotriva proceselor-verbale ce sancționează fapte privind circulația pe drumurile publice, Înalta Curte constată că instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză este judecătoria în a cărei circumscripție își are domiciliul petentul, respectiv Judecătoriei Oradea.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Oradea, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Cluj, în favoarea Judecătoriei Oradea, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 13 noiembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.