Decizia nr. 4618/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — contestație

Asupra contestației de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1 Circumstanțele cauzei Prin Hotărârea nr. 2220 din 03 decembrie 2024, secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de transfer formulată de judecătorul A. de la Tribunalul Militar Iași la Curtea Militară de Apel București. Prin contestația înregistrată la data de 03 martie 2025 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestatorul A. a solicitat anularea Hotărârii nr. 2220 din 03.12.2024 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii și obligarea intimatului la emiterea unei noi hotărâri prin care să aprobe transferul de la Tribunalul Militar Iași la Curtea Militară de Apel București.

În motivarea contestației, contestatorul invocă faptul că secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nu a realizat o analiză comparativă, cumulativă și efectivă a criteriilor prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022. Contestatorul arată că situația sa familială este una deosebit de dificilă, având doi copii minori în municipiul Constanța, iar distanța de aproximativ 450 km dintre Iași și Constanța îi afectează grav posibilitatea de a se implica în creșterea și educarea acestora. Transferul la Curtea Militară de Apel București ar reduce distanța la aproximativ 225 km, ceea ce ar permite o implicare reală în viața copiilor, însă acest criteriu nu a fost analizat în mod efectiv de către CSM.

Se arată, de asemenea, că distanța și posibilitățile reale de navetă au fost ignorate, deși naveta București-Constanța este semnificativ mai scurtă și mai ușor de realizat decât naveta actuală. Contestatorul are locuință în Constanța, iar transferul l-ar apropia de familie, însă nici acest criteriu nu a fost evaluat în mod real. În ceea ce privește vechimea, contestatorul are 17 ani de activitate ca judecător și peste 10 ani vechime în grad profesional de curte de apel, elemente care îi conferă vocație deplină pentru ocuparea postului vacant, însă CSM s-a limitat la considerente statistice, fără a analiza efectiv aceste aspecte. Totodată, disponibilitatea de a activa în orice complet sau secție nu a fost luată în considerare.

În privința specializării, contestatorul arată că legea nu impune o practică susținută în instanțele militare pentru a putea fi transferat la Curtea Militară de Apel. Acesta are 14 ani de experiență în materie penală, dintre care 6 ani la Curtea de Apel Constanța - secția penală, experiență direct relevantă pentru activitatea instanței de destinație. Performanța profesională este confirmată de Tribunalul Militar Iași, care a arătat că în anul 2024 contestatorul nu a avut întârzieri la redactarea hotărârilor și nici hotărâri desființate în calea de atac. Contestatorul mai arată că argumentele CSM privind riscul unor incidente procedurale sunt pur teoretice, întrucât în anul 2024 nu a existat niciun incident procedural care să atragă incompatibilitate tuturor judecătorilor la Tribunalul Iași.

De asemenea, susținerea privind existența unor posturi vacante la Tribunalul Militar Iași este nefondată, întrucât toate cele trei posturi sunt ocupate. În ceea ce privește încărcătura de dosare, diferențele dintre Tribunalul Militar Iași și Curtea Militară de Apel sunt minime, iar ambele instanțe au un volum de activitate mult sub media națională, astfel încât transferul nu ar afecta buna funcționare a instanțelor. Contestatorul invocă jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit căreia neanalizarea comparativă a criteriilor de transfer echivalează cu exces de putere și atrage anularea actului administrativ. În acest context, se arată că CSM a aplicat inegal și inconsecvent criteriile prevăzute de lege, bazându-se preponderent pe considerente administrative și statistice, fără a evalua în mod real situația personală și profesională a solicitantului.

Se susține că transferul ar servi atât interesului privat, cât și interesului public, întrucât ar permite ocuparea postului vacant de la Curtea Militară de Apel, fără a afecta funcționarea Tribunalului Militar Iași, unde schema este completă. În final, contestatorul solicită anularea Hotărârii nr. 2220/2024 și obligarea CSM la emiterea unei noi hotărâri prin care să aprobe transferul său la Curtea Militară de Apel București, având în vedere criteriile legale și situația personală prezentată. 2. Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că Hotărârea nr. 2220/03.12.2024 a fost legală, motivată și emisă în limitele dreptului de apreciere privind gestionarea resurselor umane.

CSM susține că transferul nu era oportun deoarece Tribunalul Militar Iași are o încărcătură mai mare decât Curtea Militară de Apel, funcționează cu doar trei judecători, iar plecarea reclamantului ar fi afectat grav activitatea instanței. Se invocă avizul nefavorabil al Curții Militare de Apel, lipsa vechimii suficiente a reclamantului în instanțele militare și riscul apariției incidentelor procedurale dacă ar rămâne doar doi judecători la Iași. CSM afirmă că motivele familiale au fost analizate, dar nu pot prevala asupra interesului public și că domiciliul din Constanța nu este decisiv, neexistând un drept al magistratului de a lucra lângă domiciliu. În concluzie, CSM arată că hotărârea este legală, motivată și proporțională, iar cererea reclamantului trebuie respinsă.

3. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra contestației Examinând actul administrativ contestat, susținerile părților și înscrisurile aflate la dosar, Înalta Curte reține că Hotărârea nr. 2220 din 3 decembrie 2024 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a fost emisă cu respectarea cadrului legal aplicabil în materia transferului judecătorilor și în limitele dreptului de apreciere conferit acestei autorități. Potrivit art. 188-192 din Legea nr. 303/2022, transferul judecătorilor nu constituie un drept subiectiv al solicitantului, ci o vocație, iar criteriile prevăzute de lege nu au o ordine de prioritate, evaluarea lor realizându-se cumulativ și comparativ, prin raportare la necesitățile sistemului judiciar și la menținerea unui just echilibru între interesul public și interesul privat al magistratului.

În jurisprudența constantă a instanței supreme s-a statuat că instanța de contencios administrativ nu poate substitui propria apreciere celei a autorității competente, în lipsa unor indicii de exces de putere, de deturnare a scopului legii sau de încălcare a principiului proporționalității. Din analiza hotărârii contestate și a apărărilor formulate de CSM rezultă că secția pentru judecători a evaluat cererea contestatorului prin raportare la toate criteriile legale, acordând prevalență celor referitoare la situația instanței de la care se solicita transferul. Tribunalul Militar Iași funcționa, la momentul analizării cererii, cu doar trei judecători, iar încărcătura de dosare/judecător (41,8 dosare) era superioară celei înregistrate la Curtea Militară de Apel București (30,5 dosare).

Admiterea cererii ar fi condus la reducerea schemei la doi judecători, cu riscul real al apariției unor disfuncționalități în activitatea instanței, inclusiv în ipoteza unor incidente procedurale de incompatibilitate. Împrejurarea că în anul 2024 nu s-au înregistrat astfel de incidente nu constituie o garanție că acestea nu pot apărea ulterior, aspect subliniat și în avizul nefavorabil emis de Curtea Militară de Apel București. În ceea ce privește motivele personale invocate de contestator, Înalta Curte constată că acestea au fost analizate de CSM, însă nu pot prevala asupra interesului public. Domiciliul familiei se află în municipiul Constanța, iar transferul la București nu ar elimina dificultățile generate de distanță.

Totodată, mutarea contestatorului la Iași s-a realizat anterior tot la inițiativa sa, în urma unei cereri de transfer admise, astfel încât situația invocată nu poate fi calificată drept una excepțională care să justifice inversarea raportului dintre interesul public și cel privat. Referitor la criteriile privind vechimea în funcție, vechimea în grad și specializarea, Înalta Curte reține că acestea au fost avute în vedere de CSM, însă nu pot fi considerate decisive în contextul dat. Deși contestatorul are o experiență profesională relevantă, vechimea sa în cadrul Tribunalului Militar Iași era de doar un an și o lună, iar instanțele militare, prin natura lor, presupun o practică consolidată în materie penală militară.

Avizul nefavorabil al Curții Militare de Apel București, emis în temeiul art. 188 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, constituie un criteriu legal ce trebuie valorificat în ansamblul evaluării, iar CSM a procedat în mod corect la coroborarea acestuia cu celelalte criterii. Înalta Curte constată că hotărârea contestată este motivată în mod suficient, coerent și previzibil, fiind expuse considerentele esențiale care au fundamentat soluția de respingere a cererii de transfer. Faptul că argumentele contestatorului nu au fost primite nu echivalează cu nemotivarea actului administrativ, întrucât autoritatea nu este obligată să răspundă exhaustiv fiecărui argument, ci să explice rațiunea soluției adoptate.

În raport cu jurisprudența instanței supreme, existența unui post vacant la instanța de destinație nu impune automat admiterea cererii de transfer, fiind necesară și analiza oportunității măsurii prin prisma efectelor asupra instanței de la care se solicită transferul. În speță, CSM a realizat o analiză comparativă a criteriilor legale, a avut în vedere avizele obligatorii și a apreciat în mod rezonabil că transferul nu era oportun la momentul analizării cererii. În lipsa unor elemente care să probeze exercitarea abuzivă a dreptului de apreciere, deturnarea scopului legii sau încălcarea principiului proporționalității, Înalta Curte constată că hotărârea contestată este legală și temeinică.

Pentru aceste considerente, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 și a art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte va respinge contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 2220 din data de 3 decembrie 2024 a Consiliului Superior al Magistraturii - secția pentru judecători, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge contestația declarată de contestatorul A. împotriva Hotărârii nr. 2220 din data de 3 decembrie 2024 a Consiliului Superior al Magistraturii - secția pentru judecători, ca nefondată. Definitivă. Pronunțată astăzi, 14 octombrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.