Decizia nr. 4590/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Circumstanțele cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 05.06.2024 pe rolul Curții de Apel București - secția a X-a contencios administrativ și fiscal și pentru Achiziții Publice, sub nr. x/2024, reclamanta Direcția de Asistență Socială Pantelimon, în temeiul art. 1, art. 8 și al art. 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și art. 30 și urm. din O.U.G. nr. 124/2021, a formulat acțiune în anulare și cerere de suspendare a executării Deciziei de reziliere a contractului de finanțare nr. x/12.12.2023 pentru proiectul "Construcția și dotarea centrului de zi pentru copii aflați în situație de separare de părinți din Orașul Pantelimon, jud. Ilfov - 2126791191" finanțat prin Planul Național de Redresare și Reziliență Apel nr. PNRR/2022/C13/I1 nr. 1654 din data de 14.02.2024 (comunicată prin e-mail în data de 14.02.2024 - Anexa 1) și a Răspunsului la contestația administrativă nr. 3311/22:03.2024 (comunicat prin email în data de 26 martie 2024 - Anexa 2), prin care a solicitat admiterea acțiunii, urmând să se dispună anularea Deciziei de reziliere a contractului și a Răspunsului la contestația administrativă, cu consecința continuării raporturilor contractuale conform clauzelor contractului de finanțare mai sus amintit încheiat cu Ministerul Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse ("MFTEȘ"); precum și suspendarea Deciziei de reziliere a contractului până la soluționarea prezentei cauze.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 224 din 27 noiembrie 2024, Curtea de Apel București - secția a X-a contencios administrativ și fiscal și pentru achiziții publice a respins cererea de suspendare a executării Deciziei de reziliere a contractului de finanțare nr. x/12.12.2023. Pe fond, a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.

Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 224 din 27 noiembrie 2024 a Curții de Apel București - secția a X-a contencios administrativ și fiscal și pentru achiziții publice, a declarat recurs reclamanta Direcția de Asistență Socială Pantelimon, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ. Recurenta precizează că recursul are ca obiect exclusiv soluția pronunțată asupra fondului cererii de chemare în judecată, prin care Curtea de Apel București a respins acțiunea privind anularea Deciziei de reziliere a contractului de finanțare nr. x/12.12.2023. Recurenta solicită casarea hotărârii și rejudecarea cauzei, cu consecința admiterii acțiunii și anulării actelor administrative contestate. Recurenta arată că instanța de fond nu a analizat în mod efectiv toate criticile de nelegalitate formulate împotriva Deciziei de reziliere înregistrate la MFTES sub nr. x/14.02.2024, ceea ce echivalează cu o încălcare a dispozițiilor art. 488 pct. 6 C. proc. civ. În cererea introductivă au fost expuse două motive esențiale: pe de o parte, faptul că motivul invocat de autoritate - nerespectarea condițiilor de eligibilitate prevăzute în subcapitolul 4.1.2 din Ghidul specific - nu era incident în privința recurentei; pe de altă parte, împrejurarea referitoare la existența unui alt centru de zi în orașul Pantelimon era cunoscută de minister anterior semnării contractului de finanțare, astfel încât nu era îndeplinită condiția prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. d) din contract, care ar fi permis rezilierea unilaterală. Recurenta subliniază că instanța nu a examinat nici efectele juridice ale Deciziei privind acceptarea la finanțare nr. x/08.06.2023, act administrativ intrat în circuitul civil, necontestat și care a produs efecte juridice prin confirmarea eligibilității proiectului și prin fundamentarea semnării contractului de finanțare. În consecință, instanța de fond nu a analizat motivele reale ale rezilierii, ci s-a limitat la a reține că proiectul nu urmărea crearea unui serviciu social nou, fără a se raporta la motivarea efectivă a actului administrativ contestat. Recurenta invocă jurisprudența constantă a Înaltei Curți și a Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia instanțele sunt obligate să motiveze hotărârile și să analizeze în mod efectiv problemele esențiale supuse judecății, ca parte a garanțiilor dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenție. În ceea ce privește aplicarea normelor de drept material, recurenta susține că instanța de fond a interpretat și aplicat în mod greșit prevederile Ordinului MFTES nr. 25007/15.01.2024 privind aprobarea Ghidului specific aferent apelului de proiecte PNRR/2024/C13/11. Instanța a preluat argumente care nu figurau în Decizia de reziliere, ci doar în răspunsul la plângerea prealabilă, referitoare la interpretarea unor prevederi ale Ghidului privind "crearea unui serviciu social nou", deși motivul real al rezilierii era limitat la nerespectarea condițiilor de eligibilitate prevăzute de subcapitolul 4.1.2. Recurenta arată că această secțiune din Ghid impune exclusiv obligația ca solicitantul să fie furnizor de servicii sociale acreditat la data depunerii cererii de finanțare, condiție pe care o îndeplinea, fapt dovedit prin certificatul de acreditare seria x nr. x depus la dosar. Prin urmare, instanța de fond a aplicat greșit normele de drept material, raportându-se la condiții care nu au constituit temei al rezilierii și ignorând condiția reală prevăzută de Ghid, pe care recurenta o îndeplinea. În concluzie, recurenta solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei în sensul admiterii acțiunii și anulării Deciziei de reziliere și a răspunsului la plângerea prealabilă, cu consecința continuării raporturilor contractuale în temeiul contractului de finanțare încheiat între părți.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată, intimatul Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței Curții de Apel București. Ministerul arată că, urmare a reorganizării instituționale prin O.U.G. nr. 153/2024 și H.G. nr. 29/2025, vechiul Minister al Familiei nu mai are capacitate procesuală, atribuțiile fiind preluate de actualul minister intimat. Pe fondul criticilor de recurs, intimatul susține că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., întrucât hotărârea primei instanțe este motivată suficient, clar și coerent, în acord cu jurisprudența Înaltei Curți, nefiind vorba nici de lipsa motivării, nici de motive contradictorii sau străine cauzei. Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., ministerul arată că instanța de fond a aplicat corect normele de drept material. În concluzie, intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică și judecarea cauzei în lipsă.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra cererii de recurs Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate și a apărărilor expuse în cuprinsul întâmpinării, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta Direcția de Asistență Socială Pantelimon este nefondat, pentru următoarele considerente: Reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune în anularea Deciziei de reziliere nr. 1654/14.02.2024 a contractului de finanțare nr. x/12.12.2023 privind proiectul "Construcția și dotarea centrului de zi pentru copii aflați în situație de separare de părinți din Orașul Pantelimon, jud. Ilfov - 2126791191" și a răspunsului la contestația administrativă nr. 3311/22.03.2024, cu consecința continuării raporturilor contractuale, reclamanta solicitând totodată suspendarea executării actului până la soluționarea cauzei. Prin sentința recurată, Curtea de Apel a respins acțiunea reținând că nu sunt întrunite condițiile pentru suspendare și că proiectul nu viza crearea unui serviciu social nou. Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, întrucât hotărârea primei instanțe cuprinde o motivare completă, logică și coerentă, care răspunde problemelor esențiale deduse judecății, iar interpretarea și aplicarea dispozițiilor Ghidului specific și ale contractului de finanțare au fost realizate corect, în mod concordant cu situația de fapt rezultată din documentația depusă, reținându-se în mod legal că proiectul reclamantei nu urmărea crearea unui serviciu social nou, ci relocarea unuia existent, ceea ce justifică rezilierea unilaterală în temeiul art. 16 alin. (1) lit. d) din contract. În ceea ce privește motivul de casare întemeiat pe art. 488 pct. 6 C. proc. civ., recurenta a susținut că instanța de fond nu ar fi analizat toate criticile de nelegalitate formulate împotriva Deciziei de reziliere nr. 1654/14.02.2024, în special cu privire la: (i) neincidența motivului de reziliere raportat la subcapitolul 4.1.2 din Ghidul specific și (ii) efectele Deciziei de acceptare la finanțare nr. x/08.06.2023, respectiv pretinsa imposibilitate a repunerii în discuție a eligibilității proiectului după emiterea acesteia. Din examinarea sentinței recurate rezultă însă că instanța de fond a expus în mod clar, coerent și suficient motivele de fapt și de drept care au fundamentat soluția de respingere a acțiunii. Curtea de apel a reținut explicit, prin raportare la cererea de finanțare nr. x/08.06.2023 și la conținutul subcapitolelor 3.3.2, 3.3.4, 3.2 și 3.5, că proiectul propus de reclamantă nu viza crearea unui serviciu social nou, ci relocarea unui serviciu social deja existent, respectiv centrul de zi "A.", licențiat cu codul 8891 CZ-C-II, într-un sediu nou. Pe această bază, instanța de fond a concluzionat că proiectul nu se încadrează în condițiile de eligibilitate ale scopului finanțării, astfel cum rezultă din Ghidul specific și din documentele PNRR, care impun ca finalitate crearea unui serviciu social nou. Totodată, instanța a avut în vedere clauza contractuală de la art. 16 alin. (1) lit. d) din contractul de finanțare nr. x/12.12.2023, reținând că neîndeplinirea condițiilor de eligibilitate poate fi constatată în orice moment pe parcursul implementării proiectului și că această împrejurare justifică rezilierea unilaterală. Faptul că instanța nu a reluat distinct, în termeni identici cu ai reclamantei, fiecare argument referitor la decizia de acceptare la finanțare sau la pretinsa "prezumție absolută" de eligibilitate nu echivalează cu lipsa motivării și nici cu existența unor motive străine de natura cauzei. Prin raționamentul său, curtea de apel a examinat problema esențială ridicată de reclamantă - raportul dintre condițiile de eligibilitate și obiectul concret al proiectului - și a explicat de ce a înlăturat susținerile acesteia. În lumina jurisprudenței constante a Înaltei Curți și a Curții Europene a Drepturilor Omului, obligația de motivare nu presupune răspuns punctual la fiecare susținere, ci examinarea reală a chestiunilor esențiale. Or, în cauză, o asemenea examinare a existat, motiv pentru care nu se regăsește niciuna dintre ipotezele art. 488 pct. 6 C. proc. civ., iar critica întemeiată pe acest text este nefondată. În ceea ce privește motivul de casare întemeiat pe art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut că instanța de fond ar fi aplicat greșit normele de drept material, în special prevederile Ghidului specific aprobat prin Ordinul ministrului familiei, tineretului și egalității de șanse nr. 25007/15.01.2024, interpretând în mod eronat condițiile de eligibilitate și extinzând nejustificat sfera subcapitolului 4.1.2, care, în viziunea recurentei, ar privi exclusiv acreditarea furnizorului de servicii sociale. Din considerentele sentinței rezultă însă că instanța de fond a făcut o interpretare sistematică și concordantă a Ghidului specific, raportând subcapitolul 4.1.2 la ansamblul dispozițiilor relevante: subcapitolele 1.2, 2.1, 2.7, 4.1.5 și 4.1.6, care consacră, în mod explicit, obiectivul investiției - crearea unui serviciu social nou - și cerința ca fiecare cerere de finanțare să aibă ca finalitate crearea unui astfel de serviciu. În acest context, instanța a reținut că motivul de reziliere formulat în decizia nr. 1654/14.02.2024 ("nerespectarea condițiilor de eligibilitate ale beneficiarului, respectiv crearea unui serviciu social nou, iar la nivelul Orașului Pantelimon există deja un centru de zi") este în deplină concordanță cu cadrul normativ aplicabil și cu clauzele contractuale. Faptul că subcapitolul 4.1.2 menționează, între altele, condiția acreditării furnizorului nu exclude, ci completează celelalte condiții de eligibilitate, inclusiv pe cea referitoare la obiectul investiției. Instanța de fond a constatat, în mod corect, că, potrivit propriilor declarații ale reclamantei din cererea de finanțare, proiectul urmărea mutarea și funcționarea centrului de zi deja licențiat într-o construcție nouă, eficientă energetic, și nu înființarea unui serviciu social nou. În aceste condiții, concluzia că proiectul nu îndeplinea condițiile de eligibilitate ale apelului PNRR/2022/C13/I1 și că sunt incidente dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. d) din contractul de finanțare reprezintă o corectă aplicare a normelor de drept material, iar nu o denaturare a acestora. Susținerea recurentei potrivit căreia decizia de acceptare la finanțare ar crea o "prezumție absolută" de îndeplinire a tuturor condițiilor de eligibilitate, care ar împiedica ulterior constatarea neeligibilității proiectului, nu poate fi primită. Atât Ghidul specific, cât și contractul de finanțare prevăd expres posibilitatea verificării ulterioare a îndeplinirii condițiilor de eligibilitate și a rezilierii contractului în cazul constatării neîndeplinirii acestora pe parcursul implementării. Acceptarea inițială la finanțare și încheierea contractului nu înlătură dreptul autorității de a constata ulterior că proiectul, așa cum este definit și asumat de beneficiar, nu corespunde scopului investiției. De asemenea, împrejurarea că ministerul cunoștea existența unui centru de zi licențiat anterior în orașul Pantelimon nu schimbă natura condiției de eligibilitate, care privește obiectul proiectului (crearea unui serviciu social nou), iar nu simpla lipsă a unui alt serviciu social în portofoliul beneficiarului. Instanța de fond a reținut aceste aspecte și a aplicat în mod corect dispozițiile legale și contractuale incidente, astfel încât nu se poate reține încălcarea art. 488 pct. 8 C. proc. civ. În raport cu cele de mai sus, Înalta Curte constată că niciuna dintre criticile formulate de recurenta Direcția de Asistență Socială Pantelimon nu se încadrează în cazurile de casare invocate, sentința recurată fiind legală și temeinică. Pentru aceste motive, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul formulat de reclamanta Direcția de Asistență Socială Pantelimon ca nefondat.