ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 759/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, la data de 07.03.2018, reclamanta Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună modificarea Deciziei nr. 5447/19.10.2017, emisă de MCSI-OIPSI, în sensul admiterii contestației formulate de A.N.P.D.C.A. și înregistrată sub nr. x/30.06.2016 la MCSI-OIPSI și anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/24.05.2016, emis de MCSI-OIPSI, respectiv anularea tuturor măsurilor dispuse prin acesta.

Prin cererea formulată la data de 04.07.2018, reclamanta a completat motivele acțiunii, solicitând să se constate nulitatea Deciziei nr. 5447/19.10.2017, emisă de MCSI-OIPSI ca urmare a faptului că a fost emisă fără respectarea termenului prevăzut de art. 50 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, respectiv 30 de zile de la data înregistrării contestației formulate, înregistrate sub nr. x/30.06.2016 la MCSI-OIPSI, de A.N.P.D.C.A. împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/24.05.2016, emis de MCSI-OIPSI.

Prin sentința civilă nr. 4546 din 7 noiembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea formulată de contestatoarea Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Autoritatea Națională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții (fostă Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție), solicitând admiterea acestei căi de atac, casarea hotărârii și, în rejudecare, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

În susținerea recursului s-a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. conform căruia hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Recurenta-reclamantă arată că prima instanță a făcut o greșită interpretare și aplicare a prevederilor art. 21 alin. (3) din contractul de finanțare, deoarece autoritatea nu s-a aflat în niciuna dintre situațiile de reziliere a contractului, stipulate în cuprinsul acestuia.

Se arată că beneficiarul a publicat anunțul de participare în SEAP pentru procedura de achiziție publică necesară implementării sistemului informatic specific, în termen de cel mult 6 luni de la data intrării în vigoare a contractului.

Recurenta-reclamantă a respectat calendarul de implementare a activităților și graficul cererilor de rambursare, confirmate prin aprobarea eligibilității cheltuielilor incluse în Cererea de rambursare nr. x/13.10.2014.

Beneficiarul a depus cererea de rambursare conform graficului, nu au fost descoperite nereguli care făceau imposibilă derularea contractului.

Încetarea contractului de finanțare s-a făcut fără punere în întârziere, nu s-a emis o notificare cu 30 de zile calendaristice înainte de termenul de la care contractul este considerat reziliat, iar o notificare de suspiciune de neregulă este înregistrată în data de 09.03.2016, la aproape 9 luni după rezilierea unilaterală a contractului.

Se mai arată că, în perioada de implementare nu au existat situații de nerespectare de către beneficiar a obligațiilor cu privire la control și audit, nu au fost încălcate alte prevederi ale contractului de finanțare care ar fi făcut imposibilă implementarea proiectului în condițiile asumate prin studiul de fezabilitate și contract, iar beneficiarul a început implementarea proiectului în primele 3 luni de la data intrării în vigoare a contractului.

Condiționarea de către intimatul-pârât a prelungirii perioadei de implementare a proiectului, de existența raportului de atribuire a achiziției, semnat de ordonatorul de credite al beneficiarului este abuzivă, deoarece această clauză nu este stipulată în contractul de finanțare.

Neatribuirea contractului de achiziție publică pentru sistemul integrat nu s-a datorat inacțiunii beneficiarului, ci aplicării legislației referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică, conform căreia există obligația anulării procedurii, dacă au fost depuse numai oferte inacceptabile și/sau neconforme.

În aceste condiții, recurenta-reclamantă consideră că neîndeplinirea obiectivului pentru care s-a acordat finanțarea nu se datorează culpei sale.

În privința conținutului adresei nr. x/30.03.2015, se susține că intimatul-pârât, cu rea-credință, a prezentat instanței de fond numai un extras din paragraful doi și a omis primul paragraf, conform căruia Ministerul comunică beneficiarului faptul că au fost îndeplinite condițiile solicitate prin punerea în întârziere de către OIPSI prin adresa nr. x/18.02.2015".

Instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 50 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 referitoare la termenul de 30 zile în care trebuia soluționată contestația, deoarece legiuitorul a prevăzut expres situațiile în care poate fi suspendată procedura, iar vătămarea este de ordin moral, fiind respectate toate clauzele contractuale în timp ce intimatul-pârât emite acte administrative fără respectarea termenelor impuse de normele legale, dar și financiare, având ca obligație restituirea sumei de 51.212 RON.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului formulat de Autoritatea Națională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții

Analiza motivelor de casare

Recurenta-reclamantă susține, în esență, că în speță nu sunt îndeplinite prevederile art. 21 alin. (3) din contractul de finanțare pentru a se putea dispune rezilierea contractului; nu a existat o notificare în acest sens emisă cu 30 zile calendaristice înainte de termenul de la care contractul este considerat reziliat; este abuzivă condiționarea prelungirii perioadei de implementare a proiectului de existența raportului de atribuire a achiziției semnat de ordonatorul de credite; intimatul-pârât a prezentat instanței de fond doar un extras al paragrafului doi din adresa nr. x/30.03.2015; a fost încălcat termen de 30 de zile în care trebuia soluționată contestația administrativă, existând atât o vătămare de ordin moral, cât și material.

Înalta Curte constată că încetarea Contractului de finanțare nr. x/18.12.2013 s-a făcut în temeiul disp. art. 21 alin. (3) lit. b) din contract, conform cărora contractul se consideră reziliat "dacă beneficiarul nu respectă calendarul activităților proiectului prevăzut în contract".

Din actele dosarului reiese că recurenta-reclamantă nu a reușit să finalizeze procedura de achiziție infrastructură hardware și software necesară pentru realizarea proiectului, iar beneficiarul nu poate fi exonerat de exercitarea obligațiilor contractuale care decurg din contractul de finanțare, chiar și în ipoteza inexistenței culpei, deoarece dispozițiile legale incidente nu condiționează operațiunea rezilierii de o eventuală culpă a beneficiarului.

De asemenea, în mod corect a arătat prima instanță nerelevanța inexistenței unei nereguli din perspectiva altui organism de control, având în vedere că prevederile O.U.G. nr. 66/2011 nu conțin o atare dispoziție legală.

Se mai constată că procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din data de 24.05.2016 s-a încheiat ca urmare a nerestituirii de către recurenta-reclamantă a sumelor datorate, ceea ce constituie neregulă în sensul O.U.G. nr. 66/2011, fiind înregistrată și Notificarea Suspiciunii de Neregulă nr. 2027/09.03.2016, care, în mod corect, trebuie să dateze ulterior încetării contractului de finanțare și neachitării sumei datorate și nu anterior producerii acestor evenimente.

Cu privire la nerespectarea termenului de 30 zile pentru emiterea notificării de reziliere, se reține că prin Adresa nr. x/16.06.2015, intimatul-pârât a constatat ajungerea la termen a contractului de finanțare, iar beneficiarul nu a contestat niciun moment nerespectarea termenului, astfel încât Înalta Curte observă că susținerea este făcută pentru prima oară în calea de atac a recursului și nu poate fi analizată.

În ceea ce privește condiționarea prelungirii perioadei de implementare a proiectului, se reține că intimatul-pârât, în baza contractului de finanțare are obligația să ia toate măsurile legate de posibilitatea implementării proiectului, până la expirarea perioadei asumate de beneficiar, neputându-se reține că o atare măsură este abuzivă, în raport de eșecul procedurii de achiziție publică anterioare, adresa nr. x/30.03.2015 reprezentând materializarea analizării activității beneficiarului.

Referitor la depășirea termenului de 30 zile în care trebuia soluționată contestația administrativă, conform disp. art. 50 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, Înalta Curte, în acord cu cele reținute de prima instanță, constată inexistența unei sancțiuni în cazul depășirii, termenul fiind de recomandare și nu unul imperativ.

De asemenea, recurenta-reclamantă era datoare să dovedească vătămarea produsă ca urmare a încălcării disp. art. 50 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 și u o vătămare eventuală datorată nelegalității actelor administrative atacate și care, în final, nu a fost reținută de instanțele de contencios administrativ.

Față de acestea, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborate cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Autoritatea Națională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții (fostă Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție) împotriva sentinței nr. 4546 din 7 noiembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 februarie 2021.