ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2313/2021

Cererea de chemare în judecată Prin actiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, în data de 12.12.2017, reclamanta A. și Recuperare Medico-Socială pentru Copiii în Dificultate, astfel cum a fost precizată în data de 23.05.2018, a chemat în judecata pe pârâții Ministerul Educatiei Naționale-OIPOSDRU și Ministerul Fondurilor Europene, solicitând anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. x/27.03.2017 și anularea Deciziei nr. x/09.06.2017 de solutionare a contestatiei. 1.

Soluția primei instanțe Prin sentința nr. 4053 din 11 octombrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal a admis actiunea formulată de reclamanta A. și Recuperare Medico-Socială penru Copiii în Dificultate în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice-Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane și Ministerul Fondurilor Europene, a anulat procesul-verbal de constatare a neregulilor nr. x/27.03.2017 și Decizia nr. x/09.06.2017. 1.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei hotărâri, în condițiile art. 483 C. proc. civ., au formulat recurs pârâții Ministerul Educației Naționale - Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ. și Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând modificarea sentinței recurate și, rejudecând litigiul, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. 1.3.1. Recurentul-pârât Ministerul Educației Naționale - Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman a susținut în esență, în primul rând, că hotărârea cuprinde motive conradictorii, din moment ce, în urma unei analize obiective a cauzei, a constatat existența unui conflict de interese, iar ulterior a considerat în mod nejustificat că situația de conflict de interese nu a provocat un prejudiciu. De asemenea, a mai susținut recurenta că hotărârea instanței de fond cuprinde motive străine de natura cauzei, din moment ce instanța reține că nu s-a încălcat principiul tratamentului egal iar la procedură s-a înscris un singur ofertant. În al doilea rând, recurenta susține aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv art. 14 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2001, raportat la art. 8 lit. b) din H.G. nr. 875/2011, întrucât din analiza obiectivă a situației dedusă judecății rezultă cu certitudine că în cazul în care acest conflict de interese nu ar fi existat, decizia în privința cheltuielilor de transport ar fi fost diferită în sensul că acestea nu ar fi fost declarate neeligibile. Din moment ce prejudiciul prevăzut de art. 8 lit. b) din H.G. nr. 875/2011 a existat în realitate, instanța nu a aplicat corect art. 14 din O.U.G. nr. 66/2011, în condițiile în care a afectat în integralitate Contractul nr. x/13.01.2012, sancțiunea era excluderea integrală a cheltuielilor aferente contractului, soluția fiind în contradicție cu definiția neregularității, întrucât dacă se ajunge la conflict de interese nu se poate susține că nu există un prejudiciu potențial. În fine, recurenta mai arată că instanța a aplicat greșit principiul proporționalității. 1.3.2. Recurentul-pârât Ministerul Fondurilor Europene a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând în esență că între reclamantă și MFE nu există un raport juridic care să justifice chemarea sa în judecată. Pe de altă parte, tot din perspectiva art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., recurentul arată că în condițiile în care a constatat o neregulă în forma conflictului de interese, pe cale de consecință instanța ar fi trebuit să aplice și o sancțiune, argumentele sale fiind în esență identice cu ale recurentului-pârât Ministerul Educației Naționale - Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman. 2. Apărările formulate în recurs Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală. 3. Procedura de soluționare a recursului Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 23.04.2019 s-a fixat termen de judecată la data de 09 aprilie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: 6.1 Situația de fapt Reclamanta A. si Recuperare Medico-Sociala pentru Copiii in Dificultate, s-a adresat în data de 12.12.2017 cu o cerere, precizata ulterior, în data de 23.05.2018, instanței de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, solicitând efectuarea unui control de legalitate asupra actului administrativ, Procesul-verbal de constatare a neregulilor nr. x/27.03.2017 și asupra Deciziei nr. x/09.06.2017 de solutionare a contestatiei, emise de Ministerul Educatiei Nationale-OIPOSDRU, solicitând anularea acestora, ca fiind nelegale, netemeinice și vătămătoare. Actele administrative contestate au fost emise în urma derulării procedurilor de verificare a modului de implementare de către reclamantă, în calitate de beneficiară a Contractului de finanțare nr. x/06.07.2010, a Proiectului "x O șansă europeană pentru copiii români", urmare a unui denunț efectuat de un cetățean norvegian. În vederea implementării Proiectului, reclamanta a încheiat Acordul de parteneriat nr. 822/01.09.2010 cu 5 parteneri, printre care și partenerul 1, B., care a organizat, în temeiul Instrucțiunii AM POSDRU nr. 26/2010, o procedura competitiva de achiziție "servicii închiriere vehicule de transport persoane cu șofer", în cadrul căreia s-a depus o singura oferta, de către S.C. C. S.R.L., cu care s-a si încheiat contractul de servicii nr. x/13.01.2012, pentru o perioada estimata de 20 de luni si o valoare totala 311.100 RON fără TVA. În temeiul acestui contract s-au prestat servicii de transport doar în valoare de numai 79.295,40 RON + TVA de 19.052,50 RON, deoarece intre timp se reparase microbuzul fundației, astfel încât o parte a transportului s-a realizat cu acesta. Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor nr. x/27.03.2017 s-a reținut ca reclamanta a încălcat regimul juridic al conflictelor de interese, prevăzut de art. 14 din O.U.G. nr. 66/2011, art. 8 din H.G. nr. 875/2011, art. 11 1 din contractul de finanțare, întrucât contractul de servicii a fost atribuit unei societăți (SC C. SRL) al cărei asociat majoritar (SC D.) este chiar sponsorul principal al B., sponsor care mai deține si alte firme care se afla in raporturi cu fundația (ex. S.C. E. S.R.L., care este la rândul ei sponsor), fiind administrate de aceeași persoana F.. Prin urmare, suma de 79.295,40 RON + TVA de 19.052,50 RON a fost declarata cheltuiala neeligibila si s-a stabilit in sarcina reclamantei obligația de restituire. Împotriva acestui proces-verbal, reclamanta a formulat contestație administrativă, aceasta fiind respinsa prin decizia nr. x/09.06.2017. Instanța de fond a procedat la înlăturarea motivelor de nelegalitate invocate de reclamantă, apreciind că: în raport de prevederile art. 27 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, nu se impunea întocmirea unei note de constatare; nerespectarea termenelor de 10 zile si 90 de zile, prevazute de art. 21, alin. (2) si 23 din O.U.G. nr. 66/2011, pentru organizarea activitatii de verificare si pentru intocmirea procesului-verbal, nu influenteaza valabilitatea actelor de constatare, ci pot eventual atrage sanctiuni disciplinare pentru functionarii in cauza; procesul-verbal cuprinde o motivare corespunzatoare, inteligibila, aspect care rezulta din chiar faptul ca reclamanta insasi a inteles care a fost situatia de fapt considerata ca neregula de catre parate si a fost in masura sa o combata. In ceea ce priveste fondul abaterii, instanta a retinut, având în vedere dispozițiile art. 14 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 66/2011, că B. nu se incadra nici in ipoteza legăturilor "între structurile acționariatului beneficiarului și ofertanții acestuia", căci fundatia nu are actionari, si nici in ipoteza "în care ofertantul câștigător deține pachetul majoritar de acțiuni în două firme participante pentru același tip de achiziție", deoarece la achiziție a participat o singura firmă. In schimb, fundatia se incadreaza in ipoteaza existentei unor "legaturi între membrii comisiei de evaluare și ofertanți", în speță, membrii comisiei de evaluare fiind directorul executiv al fundatiei-dl. G. si responsabilul financiar-dna. H.. Ofertantul castigator C. S.R.L. este o societate care aparține sponsorului principal al fundației (de peste 10 ani), D. (care detine 90% din actiunile ofertantului), ambele administrate de dl. F.. In plus, sponsorul D. mai detine si societatea E. S.R.L., cu care fundatia a incheiat contracte. Ca atare, legatura care atrage starea de conflict de interese este cea dintre directorul executiv al fundatiei (eventual si alti membri cu functii de raspundere, precum responsabilul financiar-dna. H.) si administratorul sponsorului+ofertantului castigator+partenerilor contractuali, dl. F.. Din aceasta perspectiva, instanta a retinut ca procesul-verbal este legal, constatarile functionarilor paratelor fiind corecte. Instanța a admis acțiunea și a anulat actele administrative contestate, în ceea ce privește sancțiunea aplicabila unui conflict de interese, constatând că în acest caz, sancționarea nu este una automata ci "în funcție de prejudiciul posibil de provocat ori deja provocat fondurilor europene și/sau fondurilor publice naționale aferente acestora.", constatând că prin art. 8 din H.G. nr. 875/2011 se întărește ideea ca sancțiunea deducerii nu se aplica automat in toate cazurile si ca marimea ei este lasata la aprecierea autorității de control, de la caz la caz, tinându-se deci seama de circumstantele fiecarei situatii de conflict de interese. Din perspectiva efectului prejudiciabil al fondurilor europene, instanța a reținut că și in ipoteza in care conflictul de interese nu ar fi existat, decizia in privinta cererilor de rambursare a cheltuielilor de transport (aceea de admitere a cererii si de rambursare efectiva) ar fi fost aceeasi, deoarece fundatia ar fi organizat o noua achizitie si ar fi incheiat contractul cu un alt operator, cheltuielile de transport fiind unele prevazute in bugetul proiectului (deci eligibile, din aceasta perspectiva). Dealtfel, paratele nu au contestat realitatea prestării serviciilor de transport, nici realitatea plății prețului si nici necesitatea prestării acestor servicii și nu a existat nicio depășire a bugetului alocat acestor servicii, ci, dimpotrivă, a existat o economie, deoarece, desi contractul s-a încheiat pentru suma totala de 311.100 RON fara TVA, s-au prestat si plătit servicii de transport in valoare de numai 79.295,40 RON + TVA de 19.052,50 RON, deoarece intre timp se reparase microbuzul fundației, astfel încât o parte a transportului s-a realizat cu acesta. Instanța a reținut că o asemenea interpretare este in concordanta si cu principiul general al proporționalității reglementat de art. 2, alin. (1), lit. n) si de art. 17 din OUGnr. 66/2011. 6.2 Analiza motivelor de casare Recurentul-pârât Ministerul Fondurilor Europene a susținut că sentința este viciată prin prisma modului de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de acesta, între reclamantă și MFE nu există un raport juridic care să justifice chemarea sa în judecată, actele administrative contestate nefiind emise de acesta. Înalta Curte constată într-adevăr, că actele administrative nu au fost emise de MFE, însă, introducerea sa în calitate de pârât s-a făcut urmare a formulării de către reclamantă a cererii precizatoare din data de 23.05.2018, ca urmare a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 1/2018, act normativ în baza căruia MFE a preluat atribuțiile pârâtului din domeniul fondurilor europene. Urmare a introducerii în cauză, deși legal citată, recurenta-pârâtă nu a formulat întâmpinare și nu a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, până la încheierea dezbaterilor, astfel încât susținerile recurentei sunt nefondate. Pe de altă parte, recurenta-pârâtă nu a invocat vreo vătămare prin introducerea sa în cauză, în contextul în care actele administrative anulate nu au fost emise de aceasta și nici nu a adus vreun argument contrar susținerilor ca urmare a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 1/2018, MFE a preluat atribuțiile pârâtului din domeniul fondurilor europene. Prin urmare, acest motiv de recurs este nefondat. Recurentul-pârât Ministerul Educației Naționale - Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman a susținut în esență, în primul rând, că hotărârea cuprinde motive contradictorii, invocând prevederile art. 488 pct. 6 din C. proc. civ., arătând că, în urma unei analize obiective a cauzei, instanța a constatat existența unui conflict de interese, ulterior a considerat în mod nejustificat că situația de conflict de interese nu a provocat un prejudiciu. Instanța de control judiciar constată, din analiza considerentelor instanței de fond că, deși judecătorul fondului a reținut existența unei fapte de conflict de interese, săvârșită cu intenție chiar, cu toate acestea a constatat că dispozițiile legale reținute nu prevăd automat existența unui prejudiciu, autoritatea cu competențe de verificare și control putând aprecia de la caz la caz dacă s-a produs sau s-ar fi putut produce un efect prejudiciabil fondurilor europene. Prin urmare, nu există o contradictorialitate în argumentarea raționamentelor în considerentele sentinței recurate. De asemenea, a mai susținut recurenta că hotărârea instanței de fond cuprinde motive străine de natura cauzei, atunci când reține că nu s-a încălcat principiul tratamentului egal din moment ce la procedură s-a înscris un singur ofertant. În speță, a fost organizată o procedura de achiziție publică de servicii de închiriere vehicule de transport persoane cu șofer prin aplicarea prevederilor Anexei nr. 1 din Instrucțiunile AMPOSDRU, respectiv prin postarea invitației pentru operatorii economici în vederea participării acestora la procedura de achiziție competitivă cu respectarea formelor de publicitate prevăzute de Anexa nr. 1, iar autoritatea pârâtă nu a reținut vreo neregulă privind derularea procedurii de achiziție din perspectiva existenței unor împrejurări de natură a bloca eventualii ofertanți să se înscrie la procedură. Din acest punct de vedere, împrejurarea că s-a înscris un singur ofertant nu este un argument că s-ar fi încălcat principiul tratamentului egal, atâta timp cât s-au respectat procedurile de achiziție și de publicitate, prin urmare și acest motiv de recurs este nefondat. Ambele recurente au susținut, în dezvoltarea motivelor de recurs prevăzute de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv art. 14 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2001, raportat la art. 8 lit. b) din H.G. nr. 875/2011, întrucât din analiza obiectivă a situației dedusă judecății rezultă cu certitudine că în cazul în care acest conflict de interese nu ar fi existat, decizia în privința cheltuielilor de transport ar fi fost diferită în sensul că acestea nu ar fi fost declarate neeligibile. Potrivit art. 14 din O.U.G. nr. 66/2011, "(1) pe parcursul aplicării procedurii de achiziție, beneficiarii persoane fizice/juridice de drept privat au obligația de a lua toate măsurile necesare pentru a evita situațiile de natură să determine apariția unui conflict de interese, și anume a situației în care există legături între structurile acționariatului beneficiarului și ofertanții acestuia, între membrii comisiei de evaluare și ofertanți sau în care ofertantul câștigător deține pachetul majoritar de acțiuni în două firme participante pentru același tip de achiziție. (2) Încălcarea prevederilor alin. (1) se sancționează cu deduceri/excluderi din cheltuielile solicitate la plată/rambursare, în funcție de prejudiciul posibil de provocat ori deja provocat fondurilor europene și/sau fondurilor publice naționale aferente acestora." De asemenea, potrivit art. 8 din H.G. nr. 875/2011 "în cazul în care constată abateri de la prevederile art. 11 alin. (2) și art. 14 alin. (1) din ordonanță referitoare la conflictul de interese, deciziile autorităților cu competențe în gestionarea fondurilor europene și ale structurilor de control cu privire la nivelul sancțiunii pe care o aplică trebuie luate, pentru fiecare caz în parte, ținând cont de următoarele elemente: a) caracterul intenționat sau neintenționat al abaterii, stabilit de instituțiile abilitate prin lege; b) evaluarea prejudiciului creat de situația de conflict de interese, în sensul reanalizării deciziei de acceptare a cererii de finanțare sau de plată/rambursare care s-ar fi luat în cazul în care acest conflict de interese nu ar fi existat." În speță, aprecierea instanței de fond pe fondul abaterii, în sensul încălcării art. 14 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 66/2011, de către B. in ipoteaza existentei unor legaturi "între membrii comisiei de evaluare și ofertanți", legatura care atrage starea de conflict de interese fiind cea dintre directorul executiv al fundatiei (eventual si alti membri cu functii de raspundere, precum resonsabilul financiar-dna. H.) si administratorul sponsorului+ofertantului castigator+partenerilor contractuali, dl. F., respectiv asupra corectitudinii constatarilor functionarilor paratelor, au intrat deja în puterea lucrului judecat, recurenta nedeclarând recurs, iar recurentele necontestând aceste aspecte. În aceste condiții Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, constată că dispozițiile legale incidente conferă o marjă de apreciere autorității cu competențe de verificare și control cu privire la fondurile europene, ceea ce presupune că aplicarea unor corecții/reduceri totale sau parțiale nu se face "de plano", ci sancțiunea se analizează în funcție de fiecare caz în parte. Din acest punct de vedere, instanța de control judiciar apreciază că instanța în mod corect și cu aplicarea corectă a principiului proporționalității a apreciat că, în ipoteza în care fundația ar fi organizat o noua achiziție si ar fi încheiat contractul cu un alt operator, ar fi suportat cheltuielile de transport întrucât erau prevăzute in bugetul proiectului. În acest context, în condițiile în care era necesar, serviciul de transport s-a efectuat, paratele necontestând realitatea prestării serviciilor ori realitatea plății prețului sau o depășire a bugetului alocat acestor servicii, ci dimpotrivă, nu există elemente care să conducă la un efect prejudiciabil, instanța făcând o judicioasă aplicare a dispozițiilor legale incidente la situația de fapt astfel cum rezultă din probatoriu. Potrivit celor statuate de C.J.U.E. în considerentele hotărârii din 13 noiembrie 1990, pronunțată în cauza C-331/88, The Queen v. Minister of Agriculture, Fisheries and Food Secretary of State for Health, ex parte: Fedesa and others, "principiul proporționalității este unul dintre principiile generale ale legii Comunității, în virtutea căruia legalitatea instituirii unei prohibiții asupra desfășurării unei anume activități economice este supusă condiției ca măsurile de prohibiție să fie corespunzătoare și necesare obiectivului public protejat de legislația în speță; acolo unde există posibilitatea de a alege între mai multe măsuri considerate corespunzătoare, trebuie să se apeleze la cea mai puțin oneroasă, iar dezavantajele nu trebuie să fie disproporționate cu scopul urmărit"; Principiul proporționalității se regăsește în Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene (TFUE) și face obiectul prevederilor Protocolului 2 la acest tratat - intitulat "Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității". Potrivit art. 5 din acest protocol, "Proiectele de acte legislative se motivează în raport cu principiile subsidiarității și proporționalității. Orice proiect de act legislativ ar trebui să cuprindă o fișă detaliată care să permită evaluarea conformității cu principiile subsidiarității și proporționalității. Fișa menționată anterior ar trebui să cuprindă elemente care să permită evaluarea impactului financiar al proiectului în cauză și, în cazul unei directive, evaluarea implicațiilor acesteia asupra reglementărilor care urmează să fie puse în aplicare de statele membre, inclusiv asupra legislației regionale, după caz. Motivele care conduc la concluzia că un obiectiv al Uniunii poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii se bazează pe indicatori calitativi și, ori de câte ori este posibil, pe indicatori cantitativi. Proiectele de acte legislative au în vedere necesitatea de a proceda astfel încât orice obligație, financiară sau administrativă, care revine Uniunii, guvernelor naționale, autorităților regionale sau locale, operatorilor economici și cetățenilor să fie cât mai redusă posibil și proporțională cu obiectivul urmărit.". Recurentele au susținut că din moment ce prejudiciul prevăzut de art. 8 lit. b) din H.G. nr. 875/2011 a existat în realitate, instanța nu a aplicat corect art. 14 din O.U.G. nr. 66/2011, întrucât în condițiile în care neregula a afectat în integralitate Contractul nr. x/13.01.2012, sancțiunea era excluderea integrală a cheltuielilor aferente contractului, fiind în contradicție cu definiția neregularității, astfel încât, dacă se ajunge la conflict de interese nu se poate susține că nu există un prejudiciu potențial. Această critică se fundamentează pe o prezumție de prejudiciu, pornindu-se de la existența conflictului de interese ca abatere prejudiciabilă, însă, dispozițiile legale naționale, care sunt în concordanță cu cele comunitare, în situația conflictului de interese, nu consacră o asemenea prezumție ci obligă autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene și ale structurilor de control la evaluarea fiecărui caz în parte, în aplicarea sancțiunii în funcție de caracterul intenționat sau neintenționat al abaterii și al prejudiciului creat, în sensul reanalizării deciziei de acceptare a cererii de finanțare sau de plată/rambursare care s-ar fi luat în cazul în care acest conflict de interese nu ar fi existat. Prin urmare, trebuie verificat dacă a existat sau ar fi putut exista un prejudiciu, or recurentele doar afirmă existența unui prejudiciu nu și dovedesc existența lui, iar susținerea că neregula a afectat în integralitate Contractul nr. x/13.01.2012 este nereală, pentru că din suma totala de 311.100 RON fără TVA, s-au prestat si plătit servicii de transport în valoare de numai 79.295,40 RON + TVA de 19.052,50 RON, deoarece intre timp se reparase microbuzul fundației, astfel încât o parte a transportului s-a realizat cu acesta. Din acest punct de vedere, instanța de recurs reține că s-a încălcat principiul proporționalității, prin declarata cheltuielii ca neeligibila si stabilirea în sarcina reclamantei a obligației de restituire a sumei de 79.295,40 RON + TVA de 19.052,50 RON, în contextul în care nu s-a făcut dovada existenței unui prejudiciu în bugetul UE, în raport și de prevederile art. 2 pct. 7 din Regulamentul Comunităților Europene Consiliului Europei nr. 2988/1995, care definește abaterea ca, orice încălcare a unei dispoziții de drept comunitar, ca urmare a unei acțiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităților sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităților, fie prin cheltuieli nejustificate, respectiv art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. . 66/2011, care prevede că, neregula reprezintă orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit. Or, din cuprinsul definițiilor, care în esență sunt identice, se observă că se vorbește despre un efect prejudiciabil, care în speța de față nu s-a făcut dovada că ar exista, existând doar aprecieri ale autorității pârâte, consecința teoretică a unui conflict de interese, care nu poate conduce la prezumarea unui prejudiciu, simpla existență a unei abateri constatate, abatere care nu a fost una de realizare a obligațiilor contractuale, pentru că nu s-a reținut o asemenea împrejurare, nu poate prezuma și un prejudiciu. Aceasta cu atât mai mult cu cât, art. 2 alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011, definește principiul proporționalității ca fiind "orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce privește resursele angajate în constatarea neregulilor, cât și în ceea ce privește stabilirea creanțelor bugetare rezultate din nereguli, ținând seama de natura și frecvența neregulilor constatate și de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv". În contextul în care serviciile au fost prestate întocmai și fără obiecții din partea autorității pârâte corespunzătoare scopului urmărit prin proiect și doar în măsura în care au fost necesare, până la repararea microbuzului fundației, fundația parteneră dând dovadă de bună-credință, fără să existe vreo dovadă nici măcar a posibilității existenței unui efect prejudiciabil asupra fondurilor comunitare, măsura adoptată de pârâtă nu este adecvată și nici necesară și corespunzătoare scopului urmărit, potrivit obiectivelor proiectului.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile declarate de recurenții-pârâți Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (fost Ministerul Fondurilor Europene) și Ministerul Educației (fost Ministerul Educației Naționale)-Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman împotriva sentinței civile nr. 4053 din 11 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.