ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2609/2025

Ședința publică din data de 15 mai 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea formulată înregistrată la data de 3 octombrie 2023, sub nr. x/2023 pe rolul Curții de Apel București, secția a X-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Municipiul Bistrița a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, să se dispună:

[1] Anularea Deciziei de respingere a contestației și admiterea contestației sale împotriva Deciziei de respingere la finanțare nr. x din 22.06.2023 PNRR/2023/C13/MMSS/14. Centre de zi de asistență și recuperare pentru persoane vârstnice;

[2] Anularea Deciziei privind respingerea la finanțare nr. x din 22.06.2023 PNRR/2023/C13/MMSS/14. Centre de zi de asistență și recuperare pentru persoane vârstnice.

Prin sentința civilă nr. 44/2024 pronunțată la 15 aprilie 2024, Curtea de Apel București, secția a X-a de contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul MUNICIPIUL BISTRIȚA, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL MUNCII ȘI SOLIDARITĂȚII SOCIALE, a anulat Decizia de respingere a contestației formulate de către reclamant împotriva Deciziei privind respingerea la finanțare nr. x din 22.06.2023 și a obligat pârâtul la soluționarea pe fond a contestației formulate de către reclamant împotriva Deciziei privind respingerea la finanțare nr. x din 22.06.2023, ținând seama și de motivele invocate de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, cu emiterea unei decizii motivate.

Împotriva sentinței civile nr. 44/2024 pronunțate la 15 aprilie 2024 de Curtea de Apel București, secția a X-a de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

După o succintă prezentare a situației de fapt învederează următoarele:

- nemotivarea hotărârii sau existența unor motive contradictorii ori străine de natura pricinii, în sensul art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Partea recurentă susține că instanța de fond nu a respectat obligația legală de motivare prevăzută de art. 425 C. proc. civ., întrucât considerentele hotărârii nu reflectă în mod coerent și logic raționamentul juridic care a fundamentat soluția adoptată.

Arată că, în cuprinsul sentinței există contradicții între considerente și dispozitiv, precum și între diferite părți ale considerentelor. Astfel, instanța a admis acțiunea reclamantului, deși în prima parte a motivării reține că contestația a fost depusă în afara perioadei prevăzute în Ghidul solicitantului, respectiv 30 august - 1 septembrie 2023, iar ulterior apreciază că depunerea contestației anterior acestei perioade nu este sancționată.

Această inconsecvență afectează claritatea și previzibilitatea hotărârii, împiedicând exercitarea controlului judiciar și contravenind jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia dreptul la un proces echitabil presupune examinarea efectivă și reală a argumentelor părților (Hotărârea Artico c. Italia, Hotărârea Van der Hurk c. Olanda).

În plus, invocă Hotărârea CEDO din 15 martie 2007 în cauza Gheorghe contra României, care consacră obligația instanței de a răspunde explicit problemelor decisive pentru soluționarea cauzei.

- judecătorul fondului a aplicat greșit normele de drept material, devenind incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Susține că instanța de fond a interpretat eronat dispozițiile pct. 5.4 din Ghidul solicitantului aferent apelului de proiecte PNRR/2023/C13/MMSS/14, respectiv a considerat că depunerea contestației anterior perioadei de contestații nu este sancționată, deși Ghidul prevede în mod expres că contestațiile pot fi formulate doar în perioada indicată în calendarul publicat, respectiv 30 august - 1 septembrie 2023.

Interpretarea instanței este considerată restrictivă și personală, încălcând principiul legalității, cerințelor de disciplină și transparență impuse de procedura competitivă de selecție a proiectelor finanțate prin PNRR.

Subliniază că Ghidul stabilește o perioadă determinată de depunere a contestațiilor, nu doar un termen limită, iar respectarea acestei perioade este esențială pentru asigurarea echității între solicitanți și pentru desfășurarea eficientă a etapelor ulterioare de evaluare, contractare și implementare.

Recurentul-pârât invocă dispozițiile punctului 1.2 din Ghid, care reglementează tipul apelului, durata, modalitatea și perioada de depunere a propunerilor de proiecte, precum și calendarul estimat publicat pe site-ul MMSS, care a fost comunicat în mod expres solicitanților.

În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, întrucât hotărârea instanței de fond este afectată de vicii de nemotivare și de aplicare greșită a normelor de drept material, cu încălcarea dispozițiilor legale incidente și a jurisprudenței relevante în materie.

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare prin care, în principal, invocă excepția nulității recursului, întrucât motivele de recurs nu se încadrează în exigența art. 489 din C. proc. civ., fiind formal invocate și, în subsidiar, solicită respingerea căii de atac ca nefondată și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Demersul judiciar al reclamantei, astfel cum a fost evidențiat la pct. I.1. al acestei decizii, vizează anularea Deciziei de respingere a contestației și admiterea contestației sale împotriva Deciziei de respingere la finanțare nr. x din 22.06.2023 PNRR/2023/C13/MMSS/14 și a Deciziei privind respingerea la finanțare nr. x din 22.06.2023 PNRR/2023/C13/MMSS/14.

Prin sentința recurată s-a admis în parte cererea de chemare în judecată, pârâtul Ministerul Muncii și Solidarității Sociale formulând recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., a căror incidență nu poate fi reținută în cauză.

Înalta Curte constată că instanța de fond a efectuat o analiză corectă a cauzei deduse judecății, ținând seama de conținutul actelor atacate, a coroborat dispozițiile incidente și a răspuns criticilor din cuprinsul cererii de chemare în judecată cu care a fost investită.

Instanța de recurs apreciază că recursul formulat de pârât este nefondat, întrucât motivele invocate nu sunt de natură să conducă la casarea hotărârii atacate.

Cu titlu de chestiune prealabilă Înalta Curte reține faptul că, în privința criticilor ce vizează netemeinicia hotărârii, respectiv a celor referitoare la stabilirea situației de fapt acestea exced controlului instanței de recurs. Astfel, cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, nelegalitate care trebuie să îmbrace una dintre formele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., sub denumirea de motive de casare. De lege lata, o critică de netemeinicie a sentinței nu poate fi formulată prin intermediul căii de atac a recursului, aceasta fiind o cale de atac extraordinară, care se poate exercita numai pentru motivele prevăzute de lege și nedevolutivă, neavând loc o rejudecare a fondului pricinii în recurs.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6) C. proc. civ., "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", este nefondat.

Examinând considerentele sentinței, raportat și la dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea va cuprinde "motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților", Înalta Curte constată că hotărârea recurată este motivată.

Instanța a reținut situația de fapt și a expus concret argumentele de fapt și de drept pentru care a apreciat temeinicia cererii de chemare în judecată, hotărârea nu cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Obligația de motivare nu impune o anumită întindere a motivării sau un răspuns la fiecare susținere a părților, ci expunerea raționamentului juridic care a determinat aprecierea și convingerea judecătorului pentru soluția pronunțată. Judecătorul nu este obligat să răspundă în mod expres fiecărui argument și fiecărei susțineri invocate de părți, acestea putând fi grupate și analizate raportat la motivul de nelegalitate a actului administrativ căruia i se circumscriu.

Referitor la motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., instanța de control judiciar reține că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, precum și cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părților, fiind afectată de viciu nelegalității hotărârea care nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părțile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanță în pronunțarea soluției, iar instanța ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalității și temeiniciei hotărârii, și considerentele pentru care s-a pronunțat soluția respectivă.

Sub acest aspect se constată că hotărârea instanței de fond răspunde cerinței argumentării soluției adoptate, considerentele acesteia conținând analiza complexă și detaliată a motivelor de nelegalitate a actului administrativ contestat, cu luarea în considerare și diseminarea apărărilor părților împrocesuate.

Instanța de fond a expus în mod detaliat situația de fapt și a analizat sistematic dispozițiile relevante din Ghidul solicitantului, în special punctul 5.4, precum și calendarul publicat pe site-ul Ministerului Muncii și Solidarității Sociale.

Curtea de apel a reținut în mod corect că, deși contestația formulată de reclamantul Municipiul Bistrița a fost depusă anterior perioadei de contestații (25 august 2023 față de intervalul 30 august - 1 septembrie 2023), Ghidul solicitantului sancționează exclusiv depunerea contestațiilor după expirarea perioadei, nu și anterior acesteia.

Această interpretare este susținută de formularea expresă a Ghidului, care prevede că "contestațiile depuse după acest termen vor fi respinse", fără a institui o sancțiune pentru contestațiile formulate anterior.

Instanța de fond a explicat în mod logic și coerent că această soluție este firească, având în vedere scopul procedural de disciplinare a solicitanților și de asigurare a celerității în soluționarea contestațiilor.

Contrar susținerilor recurentului, nu se poate reține existența unor contradicții între considerente și dispozitiv, întrucât instanța a analizat în mod distinct momentul depunerii contestației și lipsa unei sancțiuni exprese în Ghid pentru depunerea prematură, concluzionând în mod justificat că respingerea contestației pe acest temei este nelegală.

Împrejurarea că instanța de fond nu și-a însușit argumentele pârâtei nu face incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., pentru că acest text legal are în vedere argumentarea hotărârii în baza unor temeiuri străine de natura pricinii, respectiv de motivele invocate de părți prin căile procesuale reglementate de lege și nu de cele invocate de reclamant.

Prin urmare este nefondată această critică de nelegalitate.

Înalta Curte reține că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Recurentul-pârât susține că instanța de fond a interpretat eronat dispozițiile pct. 5.4 din Ghidul solicitantului, considerând că depunerea contestației anterior perioadei de contestații nu este sancționată, deși Ghidul prevede în mod expres că contestațiile pot fi formulate doar în perioada indicată.

Înalta Curte reține că această critică este, de asemenea, nefondată.

Interpretarea instanței de fond este conformă cu principiile de legalitate, transparență și previzibilitate, precum și cu dispozițiile Ghidului solicitantului. Textul de la pct. 5.4 sancționează în mod expres doar contestațiile formulate "după acest termen", fără a include în sfera de incidență contestațiile formulate anterior.

În lipsa unei prevederi exprese care să interzică sau să sancționeze depunerea contestației înainte de perioada indicată, instanța de fond a aplicat corect principiul de interpretare restrictivă a normelor care instituie sancțiuni, în conformitate cu jurisprudența națională, a Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului.

Mai mult, instanța de fond a reținut că decizia de respingere a cererii de finanțare nu conținea mențiuni clare privind perioada de contestații, ci doar o formulare generală privind posibilitatea de contestare, ceea ce justifică conduita reclamantului de a depune contestația imediat după comunicarea rezultatului evaluării.

În acest context, interpretarea instanței de fond nu este personală sau nesistematică, ci rezultatul unei analize juridice riguroase, întemeiată pe dispozițiile legale incidente și pe principiile generale de drept administrativ.

În ceea ce privește susținerea recurentului-pârât referitoare la punctajul obținut de proiectul reclamantului, instanța de fond a constatat că decizia de respingere nu este motivată în fapt, întrucât nu indică în mod concret criteriile de evaluare și modul de aplicare a acestora, ci se limitează la menționarea punctajului final. Această lipsă de motivare contravine cerințelor de transparență și previzibilitate impuse actelor administrative, fiind de natură să afecteze dreptul reclamantului la o cale de atac efectivă.

În acest context, critica privind aplicarea greșită a normelor de drept material urmează a fi respinsă ca nefondată.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind corespunzător motivată, dată cu corecta interpretare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale împotriva sentinței civile nr. 44/2024 pronunțate la 15 aprilie 2024 de Curtea de Apel București, secția a X-a de contencios administrativ și fiscal și pentru achiziții publice, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 15 mai 2025.