ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 283/2023

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, la data de 19 martie 2018, pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Europene Capital Uman, a solicitat anularea Adresei nr. x/19.09.2017, emisă de pârât, prin care a fost respinsă contestația reclamantei formulată la data de 16.08.2017, admiterea contestației cu consecința anulării Notificării privind rezultatul verificării nr. 46328/08.08.2017, prin care a fost respinsă cererea reclamantei de finanțare și obligarea pârâtului de a reevalua și aproba cererea de finanțare, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

2.1. În primul ciclu procesual, prin sentința civilă nr. 168 din 17 octombrie 2018, Curtea de Apel Constanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, a anulat adresa nr. x/19.09.2017 emisă de pârât, precum și Notificarea nr. x/08.08.2017 prin care a fost respinsă cererea reclamantei de finanțare, a obligat pârâtul la reevaluarea cererii de finanțare formulată de reclamantă și a respins, ca nefondat, capătul de cerere privind obligarea pârâtei la aprobarea cererii de finanțare.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, iar prin decizia nr. 5358 din 21 octombrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul antereferit, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 2 februarie 2021, sub dosar nr. x/2018.

2.2. În al doilea ciclu procesual, prin sentința civilă nr. 71/CA din 7 aprilie 2021, Curtea de Apel Constanța:

(i) a admis în parte acțiunea promovată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene;

(ii) a dispus anularea Adresei nr. x/19.09.2017 emisă de pârât, precum și anularea Notificării nr. x/08.08.2017 prin care a fost respinsă cererea reclamantei de finanțare;

(iii) a obligat pârâtul la reevaluarea cererii de finanțare formulată de reclamantă;

(iv) a respins, ca nefondat, capătul de cerere privind obligarea pârâtei la aprobarea cererii de finanțare.

Împotriva sentinței de fond, pronunțată în al doilea ciclu procesual, a declarat recurs pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Sub un prim aspect, recurentul-pârât a susținut incidența prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., întrucât hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., arătând în acest sens că prima instanță s-a limitat la a admite în parte acțiunea reclamantei fără însă a motiva soluția pronunțată, concluzionând fără o justificare pertinentă doar că "în mod greșit s-a reținut de către pârâtă (...)" sau "în mod greșit a apreciat pârâta (...)" și fără să arate care sunt argumentele în baza cărora comportamentul intimatei-reclamante apare ca fiind legal. Necesitatea motivării soluției impune ca instanța să facă o analiză proprie a aspectelor de fapt și de drept relevante, cu examinarea argumentelor părților, ceea ce va determina într-un final formarea convingerii proprii a instanței. Or, în cauză, instanța de fond nu a făcut o analiză a aspectelor învederate de pârâtul minister în apărările formulate, mulțumindu-se doar la a achiesa la apărările reclamantei, reținând doar că nu se poate aprecia ca din suma solicitată spre finanțare trebuie să se scadă contribuția proprie, așa cum a reținut pârâta, întrucât prin "Grant nerambursabil" se înțelege valoarea totală eligibilă minus contribuție proprie.

A mai susținut recurentul-pârât și incidența cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciind, în esență, că hotărârea recurată se bazează pe o interpretare eronată a prevederilor legale în ceea ce privește acordarea asistenței financiare nerambursabile.

Arată că cererea de finanțare cu ID x depusă de intimata-reclamantă pe Apel POCU/82/3/7/Creșterea ocupării prin susținerea întreprinderilor cu profil non-agricol din zona urbană – România Start Up Plus a fost respinsă în etapa de verificare a conformității administrative și a eligibilității, întrucât nu a fost îndeplinit criteriul nr. 3 din Ghidul solicitantului, respectiv "Solicitantul face parte din categoria de beneficiari eligibili și îndeplinește condițiile stabilite în Ghidul Solicitantului", subcriteriul "Solicitantul are capacitate financiară".

În speță, în ceea ce privește proiectul cu ID x, parteneriatul alcătuit din liderul de proiect A. și partenerul 1 B. nu a îndeplinit criteriul "capacitatea financiară".

Menționează că verificarea s-a realizat conform algoritmului de calcul prezentat în documentul "Orientări privind accesarea finanțărilor în cadrul Programului Operațional Capital Uman 2014-2020" cu o precizie de calcul de 2 zecimale, document regăsit în Ghidul Solicitantului – Condiții Specifice.

Conform secțiunii 4.1.3 – Capacitatea financiară și operațională din Orientări privind accesarea finanțărilor în cadrul Programului Operațional Capital Uman 2014-2020, capacitatea financiară a parteneriatului se stabilește ca valoare maximă a finanțării nerambursabile care poate fi accesată de fiecare organizație din cadrul parteneriatului în funcție de tipul organizației.

Având în vedere că finanțarea nerambursabilă reprezintă cedarea cu titlu definitiv a unor fonduri bănești, cofinanțarea proprie a beneficiarului nu poate fi considerată "finanțare nerambursabilă".

Subliniază faptul că în ceea ce privește cofinanțarea proprie, aceasta reprezintă valoarea ce trebuie asigurată în mod obligatoriu de fiecare entitate din cadrul proiectului (solicitant sau partener) ca procent aplicat la valoarea eligibilă a proiectului, în strictă conformitate cu prevederile Secțiunii 4.3.1 "Cofinanțarea proprie minimă a beneficiarului" care stipulează foarte clar următoarele: "Dacă proiectul este propus de un grup de entități partenere, această contribuție este obligatoriu de asigurat în comun. Asigurarea cofinanțării proprii minime aferente parteneriatului trebuie realizată de fiecare membru al parteneriatului, prin aplicarea ratei de cofinanțare aferentă tipului de entitate la valoarea bugetului gestionat de partenerul în cauză. De exemplu, dacă unui partener societate comercială îi revine 20% din bugetul proiectului, acest partener este obligat să contribuie cu o cofinanțare de 5% din valoarea eligibilă de 20% din bugetul proiectului".

Un argument suplimentar al raționamentului care a stat la baza evaluării cererii de finanțare îl reprezintă modul de completare a coloanei "Nerambursabil" din cadrul bugetului, ce stipulează că "se calculează valoarea nerambursabilă aferentă cheltuielii (în funcție de cofinanțarea stabilită prin Ghidul solicitantului – Condiții specifice pentru apelul de proiecte)". Acest raționament este obligatoriu, fiind impus de necesitatea respectării în procesul de evaluare a prevederilor Ordinului nr. 1839/09.09.2016 privind aprobarea Ghidului Solicitantului Condiții Specifice "România Start-Up Plus" aferent Programului Operațional Capital Uman 2014-2020, Axa prioritară 3 Locuri de muncă pentru toți, Obiectivul Specific 3.7 Creșterea Ocupării prin susținerea întreprinderilor cu profil non-agricol din zona urbană.

Precizează că în Anexa nr. 4 la Ghidul Solicitantului – "Instrucțiuni orientative privind completarea cererii de finanțare", la punctul 22 "Buget – Activități și cheltuieli" este precizat modul de completare a coloanei, identic cu cel prezentat.

Totodată, în cadrul Orientărilor privind accesarea finanțărilor în cadrul Programului Operațional Capital Uman 2014-2020, punctul 4.2. Eligibilitatea proiectului, se precizează că "Bugetul proiectului propus trebuie să se încadreze în limitele de buget stabilite prin Ghidurile Solicitantului – condiții specifice și să respecte rata de cofinanțare (nerambursabilă, buget național și contribuție proprie) stabilită prin Ghidurile Solicitantului – condiții specifice".

În concluzie, contrar reținerilor instanței de fond, susține că evaluarea cererii de finanțare s-a desfășurat în acord cu prevederile legale și cele ale Ghidului solicitantului – Condiții Specifice potrivit cărora valoarea finanțării nerambursabile ce poate fi accesată de solicitant/partener reprezintă cofinanțare UE+cofinanțarea națională fără cofinanțarea proprie ce trebuie asigurată în mod obligatoriu de solicitant/partener.

Pe de altă parte, învederează instanței de control faptul că maximum 1 membru al parteneriatului poate beneficia de mecanismul de calcul al capacității financiare ca valoare maximă a finanțării nerambursabile de 30% sau 20% din valoarea totală a finanțării nerambursabile, după caz. Pentru ceilalți membri ai parteneriatului se va aplica algoritmul de calcul prin raportare la cifra de afaceri/venituri totale.

Așadar, susținerile intimatei-reclamante din cuprinsul cererii de chemare în judecată și, ulterior, preluate și de către instanța de fond, potrivit cărora "valoarea corectă a asistenței financiare nerambursabile este de 11.348.923,31 RON" sunt eronate și contravin condițiilor de accesare a finanțărilor așa cum sunt prevăzute în documentul Orientări privind accesarea finanțărilor în cadrul Programului Operațional Capital Uman 2014-2020 din cadrul Ghidului solicitantului – Condiții Specifice.

Consideră că aceste susțineri contravin și informațiilor completate în bugetul proiectului de către potențialul beneficiar, unde se menționează clar faptul că valoarea de 11.348.923,31 RON, reprezintă Cheltuieli eligibile actualizate proiect (conform anexă: Extras din bugetul cererii de finanțare x încărcat în sistemul MySMIS, precum conform Acord de parteneriat încheiat între beneficiar și partener).

Reiterează că, în cazul solicitantului A., care are o vechime mai mare de 1 an de zile, valoarea asistenței financiare nerambursabile solicitată, respectiv suma de 8.908.636,23 RON, este mai mică decât suma veniturilor totale pe ultimii trei ani fiscali, respectiv 93.640.293,00 RON. Față de acest aspect, atâta vreme cât valoarea asistenței financiare nerambursabile solicitate de către A. este mai mică decât suma veniturilor totale ale solicitantului pe ultimii 3 ani fiscali, acesta are capacitate financiară.

În ceea ce îl privește pe Partenerul nr. 1, respectiv B., arată că acesta este un ONG cu vechime mai mică de 1 an. Valoarea asistenței financiare nerambursabilă solicitată, respectiv suma de 2.258.478,17 RON, este mai mare decât suma veniturilor totale pe ultimii 3 ani fiscali (0 RON), astfel că, pentru acest membru s-a aplicat mecanismul de calcul al capacității financiare ca valoare maximă a finanțării nerambursabile de 20% din valoarea totală a finanțării nerambursabile, conform Ghidului Solicitantului – Condiții Generale, secțiunea 4.1.3 – Capacitate financiară și operațională, respectiv "valoarea asistenței financiare nerambursabile solicitate = maxim 20% din valoarea asistenței financiare nerambursabile totale".

Cu privire la suma în valoare de 117.600 RON menționată în bugetul proiectului drept contribuție proprie, pentru suma aferentă ajutorului de minimis gestionat de solicitant, având în vedere că în Ghidul Solicitantului – Condiții Specifice – secțiunea 1.9 pct. B se menționează "...pentru cheltuielile care fac obiectul schemei de ajutor de minimis, contribuția eligibilă minimă a solicitantului din totalul cheltuielilor eligibile este 0", recurentul-pârât apreciază că potențialul beneficiar a menționat în mod eronat în cadrul bugetului proiectului, suma de 117.600 RON reprezentând contribuție proprie pentru activitatea A2 implementarea planurilor de afaceri (respectiv subvenții pentru înființarea de afaceri), în condițiile în care subvențiile sunt exceptate de la asigurarea contribuției proprii din partea beneficiarului.

Așadar, contrar raționamentului instanței de fond, suma de 117.600 RON a fost corect încadrată drept cheltuială nerambursabilă, fiind menționată la coloana "Nerambursabil" din cadrul bugetului format Excel.

Astfel, asistența financiară nerambursabilă în ceea ce o privește pe intimata-reclamantă, în calitate de solicitant, va fi în cuantum de 9.026.236,23 RON, astfel cum a fost menționată la rubrica "Nerambursabil" din cadrul bugetului format Excel, iar asistența financiară nerambursabilă pentru întreg proiectul va fi în cuantum de 11.284.714,4 RON.

Având în vedere aspectele menționate anterior, concluzionează că asistența financiară nerambursabilă pentru Partener 1 nu se încadrează în procentul de maxim 20% din valoarea asistenței financiare nerambursabile totale:

- maxim 20*11.284.714,4/100=2.256.942.88 RON, suma mai mică decât asistența financiară nerambursabilă solicitată de Partenerul 1 în cadrul proiectului, respectiv 2.258.478,17 RON sau

- 258.478,17*100/11.284.714,4=20,01% - ceea ce depășește procentul de 20%.

Așadar, există o diferență în sumă de 1.535,29 RON, între asistența financiară nerambursabilă solicitată de Partenerul 1 și suma maximă a asistenței financiare nerambursabile ce poate fi solicitată de către Partenerul 1, conform datelor din bugetul proiectului.

Arată și că, potrivit Ghidului solicitantului, calculul capacității financiare se realizează prin raportare la cheltuielile totale nerambursabile, sens în care apreciază că echipa de evaluatori din cadrul autorității de management a realizat corect acest calcul, astfel cum se poate constata din Extrasul din bugetul cererii de finanțare x încărcat în sistemul electronic MySMIS.

Modul de calcul al capacității financiare și operaționale este unul matematic, deloc subiectiv sau interpretabil, iar prevederile legale (în mod particular ale Ghidului solicitantului) sunt absolut clare și fără echivoc.

Din economia celor deja arătate, rezultă că evaluarea cererii de finanțare sub toate aspectele sale a respectat întocmai prevederile legale în vigoare.

Prin urmare, se impune reformarea sentinței recurate deoarece soluția pronunțată prin aceasta este, pe de o parte, nemotivată, iar pe de altă parte, nefondată.

Legal citată, intimata-reclamantă A. nu a formulat întâmpinare la dosarul instanței de recurs.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este fondat, în considerarea celor în continuare arătate.

Răspunzând punctual criticilor formulate în susținerea recursului, Înalta Curte remarcă mai întâi că primul motiv de recurs invocat - art. 488 alin. (1) pct. 6 Cod procedură nu este incident în cauză, față de aspectele dezvoltate de recurentul-pârât.

Astfel, dispozițiile legale menționate, raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., impun cerința ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția și cele pentru care s-au admis și, respectiv, s-au înlăturat cererile părților.

Totodată, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene pentru Drepturile Omului, un proces civil finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanțiile date de art. 6.1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale include, printre altele, dreptul părților de a fi în mod real "ascultate" de către instanța sesizată. Aceasta implică mai ales în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv, real și consistent al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența în determinarea situației de fapt (hotărârea din cauza Albina c. României din 28.04.2005, hotărârea din cauza Gheorghe c. României din 15.03.2007).

Tot în jurisprudența sa privind încălcările aduse art. 6 par. 1 din Convenție, Curtea a statuat că, în general, instanțelor naționale nu le incumbă o obligație de a furniza în motivările hotărârilor lor răspunsuri detaliate pentru fiecare argument ridicat de către părțile implicate in litigii (hotărârea din Cauza Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, hotărârea din Cauza Perez împotriva Franței).

Or, Înalta Curte constată că sentința recurată cuprinde argumentele care - în opinia instanței de fond - susțin soluția de admitere în parte a cererii de chemare în judecată, împrejurarea că instanța de fond nu a analizat distinct susținerile din întâmpinare nu este de natură, prin ea însăși, să conducă la casarea sentinței, câtă vreme considerentele hotărârii răspund implicit și acestor susțineri.

Faptul că recurentul-pârât nu împărtășește raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția primei instanțe nu poate conduce la concluzia că hotărârea atacată nu este motivată.

În concluzie, nu este incident motivul de nelegalitate a hotărârii pronunțate în fond prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., hotărârea cuprinzând motivele pe care se întemeiază și, în același timp, necuprinzând motive contradictorii în raport cu dispozitivul hotărârii.

Examinând legalitatea sentinței prin prisma motivului de casare prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele care urmează.

Reclamanta A., în calitate de beneficiar, și B., în calitate de Partener 1, au încheiat un acord de parteneriat prin care, la art. 2 alin. (1), au stabilit drepturile și obligațiile părților, contribuția financiară proprie a fiecărei părți la bugetul proiectului, precum și responsabilitățile ce le revin în implementarea activităților aferente proiectului (...), iar la art. 4 alin. (2), au prevăzut că valoarea estimată a cheltuielilor eligibile angajate pe perioada proiectului este de 11.348.923,31 RON, din care 9.090.445,14 RON - liderul de parteneriat (beneficiarul) și 2.258.478,17 RON - Partenerul 1.

Prin Notificarea privind rezultatul verificării conformității administrative și eligibilității nr. 46328/3.08.2017, cererea de finanțare, depusă de beneficiar/reclamanta din cauză și care face parte din acordul de parteneriat menționat, a fost respinsă de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale Administrației Publice și Fondurilor Europene – Direcția Generală Programe Europene Capital Uman (în prezent, Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene), întrucât parteneriatul nu a îndeplinit criteriul "capacitatea financiară".

Împotriva acestei notificări beneficiarul a formulat contestație, iar prin Adresa nr. x/10.09.2017 emisă de pârât, i s-a adus la cunoștință menținerea deciziei de respingere a cererii de finanțare în sensul că aceasta nu va intra în etapa de evaluare tehnică și financiară.

Instanța de fond a anulat actele administrative atacate și a obligat pârâtul la reevaluarea cererii de finanțare, constatând, în esență, că B. are capacitate financiară; a reținut în acest sens că valoarea asistenței financiare nerambursabile de 2.258.478,17 RON se încadrează în procentul de 20% din valoarea asistenței financiare nerambursabile totale de 11.348.923,31 RON, întrucât prin asistență financiară nerambursabilă se înțelege cofinanțarea UE + cofinanțarea națională, aceasta din urmă reprezentând cofinanțarea publică plus cofinanțarea privată, respectiv contribuția proprie a solicitantului sau a partenerilor, și că nu trebuia scăzută contribuția proprie pentru calcul.

Analizând criticile de nelegalitate expuse de pârât din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanța de fond a realizat o interpretare greșită a prevederilor legale în ceea ce privește acordarea asistenței financiare nerambursabile, deoarece Partenerul 1 nu a îndeplinit criteriul "capacității financiare", conform algoritmului de calcul din Ghidul Solicitantului, iar cofinanțarea nu poate fi considerată "finanțare nerambursabilă".

Conform secțiunii 4.1.3 – Capacitatea financiară și operațională din Orientări privind accesarea finanțărilor în cadrul Programului Operațional Capital Uman 2014-2020, capacitatea financiară a parteneriatului se stabilește ca valoare maximă a finanțării nerambursabile care poate fi accesată de fiecare organizație din cadrul parteneriatului în funcție de tipul organizației .

Conform acelorași prevederi, pentru categoria Organizații Neguvernamentale cu vechime mai mică de 1 an, valoarea asistenței financiare nerambursabile solicitate este egală cu maxim 20% din valoarea asistenței financiare nerambursabile totale.

Prealabil, se impune precizarea că, în cuprinsul acordului de parteneriat, respectiv în nota aflată de sub tabelul aflat la dosar fond, în care sunt trecute valorile cheltuielilor estimate de parteneri, există o adnotare în sensul că valorile menționate vor fi cele existente în cererea de finanțare.

Cu aceste precizări, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă că echipa de verificare a constat că: în cazul beneficiarului A., intimata-reclamantă din cauză, care are o vechime mai mare de 1 an de zile, valoarea asistenței financiare nerambursabilă solicitată, respectiv suma de 8.908.636,23 RON (9.090.445,14 RON – 181,808,91 RON contribuția proprie) este mai mică decât suma veniturilor totale pe ultimii 3 ani fiscali, respectiv 93.640.293,00 RON, astfel că aceasta are capacitate financiară; în ceea ce îl privește pe Partenerul 1 – B., care este un ONG cu vechime mai mică de 1 an de zile, valoarea asistenței financiare nerambursabilă solicitată, respectiv suma de 2.258.478,17 RON este mai mare decât suma veniturilor totale pe ultimii 3 ani fiscali, respectiv 0 RON, astfel că pentru acest membru s-a aplicat mecanismul de calcul al capacității financiare ca valoare maximă a finanțării nerambursabile de 20% din valoarea totală a finanțării nerambursabile, conform Ghidului Solicitantului – Condiții Generale, rezultând că AFN P1 nu se încadrează în procentul de maxim 20% din valoarea asistenței financiare nerambursabile totale.

Evaluatorii din cadrul AM au stabilit că AFN pentru întreg proiectul este în cuantum de 11.284.714,4 RON, valoare în raport de care au constatat că AFN P1 nu se încadrează în procentul de maxim 20% din valoarea asistenței financiare nerambursabile totale, pe când, instanța de fond consideră, îmbrățișând astfel punctul de vedere al reclamantei, că valoarea corectă a asistenței financiare nerambursabile este în sumă de 11.348.923,31 RON, în raport de care AFN P1 se încadrează în procentul de 20% din valoarea asistenței financiare nerambursabile totale.

Interpretarea instanței de fond, potrivit căreia, prin asistență financiară nerambursabilă se înțelege cofinanțarea UE plus cofinanțarea națională, aceasta din urmă reprezentând cofinanțarea publică plus cofinanțarea privată, respectiv contribuția proprie a solicitantului sau a partenerilor, este contrară definițiilor din Ghidul Solicitantului Condiții Generale POCU 2014-2020, potrivit cărora, asistența financiară nerambursabilă reprezintă cofinanțarea UE plus cofinanțarea națională; cofinanțarea publică reprezintă orice contribuție din fonduri publice naționale destinată finanțării cheltuielilor eligibile necesare implementării proiectului; iar cofinanțarea privată reprezintă orice contribuție a unui beneficiar la finanțarea cheltuielilor eligibile necesare implementării proiectului, alta decât cofinanțarea publică.

De asemenea, în sensul Ordonanței de urgență nr. 40/2015 privind gestionarea financiară a fondurilor europene pentru perioada de programare 2014-2020 (art. 2 alin. (3), cofinanțare publică înseamnă orice contribuție din fonduri publice naționale destinată finanțării cheltuielilor eligibile necesare implementării proiectului (lit. d); cofinanțare privată înseamnă orice contribuție a unui beneficiar la finanțarea cheltuielilor eligibile necesare implementării proiectului, alta decât cea prevăzută la lit. d) (lit. e); contribuția publică națională înseamnă fondurile publice necesare implementării programelor/proiectelor, care cuprind cofinanțarea publică și fondurile aferente cheltuielilor publice, altele decât cele eligibile stabilite prin contractul/decizia/ordinul de finanțare (lit. g).

În acest context, contrar celor reținute de instanța de fond, cofinanțarea națională se referă doar la cea publică, nu se însumează cu cea privată.

Cât privește suma de 117.600 RON care, în bugetul proiectului, este menționată contribuție proprie pentru suma aferentă ajutorului de minimis gestionat de solicitant, evaluatorii din cadrul AM au reținut în mod corect, față de cele menționate în GS CS, secțiunea 1.9 pct. B, respectiv "... pentru cheltuielile care fac obiectul schemei de ajutor de minimis, contribuția eligibilă minimă a solicitantului din totalul cheltuielilor eligibile este 0", că suma de 117.600 RON trebuie încadrată la coloana "Nerambursabil".

Așadar, contrar celor reținute de instanța de fond, această sumă nu a fost scăzută din suma solicitată, ci face parte din valoarea asistenței financiare nerambursabile totale de 11.284.714,4 RON (8.908.636,23 + 2.258.478,17 + 117.600 RON).

Prin urmare, Înalta Curte reține că pârâtul a respins în mod corect cererea de finanțare pentru depășirea pragului de asistență financiară de către partenerul 1 B., iar soluția instanței de fond care a infirmat legalitatea Adresei nr. x/19.09.2017 și a Notificării nr. x/08.08.2017 emise de pârât, este pronunțată cu aplicarea greșită a legii, motiv pentru care se impune reformarea sentinței pronunțate.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, va casa sentința atacată și, rejudecând, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene împotriva sentinței civile nr. 71 din data de 07 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 25 ianuarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.