ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5213/2023

Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța la data de 03.08.2021 sub nr. x/2021, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei Ministerului nr. 4500/25.03.2021 prin care s-a respins contestația A. S.A. nr. 16330/23.02.2021 împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare emisă de Minister sub nr. x/11.02.2021; anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare emisă de Minister sub nr. x/11.02.2021 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 16 din 9 noiembrie 2020, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, ca nefondată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta A. S.A. solicitând, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., admiterea recursului, casarea hotărârii și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Procedura în fața instanței de recurs În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ. Prin rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 9 noiembrie 2023, cu citarea părților.

Cererea de renunțare la judecată formulată în cauză La data de 7 noiembrie 2023 s-a înregistrat la dosar, din partea recurentei - reclamante, o cerere de renunțare la judecata cauzei, întemeiată pe dispozițiile art. 406 alin. (5) C. proc. civ. Cererea de renunțare a fost comunicată intimatului - pârât care a formulat note de ședință prin care a precizat că este de acord cu această cerere. II. Considerentele și soluția Înaltei Curți Sesizată cu soluționarea recursului, Înalta Curte constată faptul că recurenta-reclamantă a formulat în cauză cerere de renunțare la judecata acțiunii. Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al părții, care nu este supus cenzurii Înaltei Curți, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil. Totodată, se constată că reprezentantul intimatului -pârât și-a exprimat acordul cu privire la renunțarea la judecată, prin notele scrise depuse la dosarul cauzei. Față de cererea recurentei - reclamante de renunțare la judecata acțiunii introductive, după cum, potrivit prevederilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ., "Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședința de judecată, fie prin cerere scrisă", iar potrivit alin. (5) al aceluiași articol, "Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză", Înalta Curte apreciază că nu se mai impune examinarea motivelor de recurs, urmând a se lua act de renunțarea la judecată și, pe cale de consecință, a se dispune anularea sentinței atacate.