ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5589/2022

Ședința publică din data de 22 noiembrie 2022

Asupra cererii de recurs de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 03.08.2021 pe rolul Curții de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, a formulat cerere prin care a solicitat ca prin hotărârea ce va fi pronunțată să se dispună: anularea deciziei Ministerului nr. 4496/25.03.2021 prin care s-a respins contestația A. nr. 16325/23.02.2021 împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare emisă de Minister sub nr. x/11.02.2021; anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare emisă de Minister sub nr. x/11.02.2021; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 286/CA din 28 decembrie 2021 a Curții de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a respins plângerea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 286/CA din 28 decembrie 2021 a Curții de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamantă A..

La data de 14 iulie 2022 recurenta-reclamantă a formulat o cerere de renunțare la cererea de chemare în judecată (în temeiul art. 406 din C. proc. civ.), motivat de imprejurarea că pentru corecția care face obiectul acțiunii, pârâtul a dispus suportarea acesteia de la bugetul de stat.

Intimatul – pârât Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a formulat note de ședință prin care a precizat că este de acord cu renunțarea la cererea de chemare în judecată.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire

Analizând cererea de renunțare la judecată formulată de recurenta-reclamantă, Înalta Curte urmează să ia act de manifestarea de voință a acesteia.

Totodată, art. 406 C. proc. civ. prevede următoarele: "(1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă. (...)

(4) Dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanța va acorda pârâtului un termen până la care să își exprime poziția față de cererea de renunțare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunțare.

(5) Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză. (...)"

Așa fiind, dispozițiile art. 406 din C. proc. civ. reglementează dreptul reclamantului de a renunța la judecata cererii de chemare în judecată, în fața instanței de fond sau în calea extraordinară de atac, iar când renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți.

Intimatul-pârât, exprimându-și poziția procesuală, în condițiile art. 406 alin. (4) C. proc. civ., a precizat expres că este de acord ca instanța să ia act de renunțarea la cererea de chemare în judecată.

Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al părții, care nu este supus cenzurii Înaltei Curți, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil.

Față de cererea recurentei - reclamante de renunțare la judecata acțiunii introductive, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune examinarea motivelor de recurs, urmând a se lua act de renunțarea la judecată și, pe cale de consecință, a se dispune anularea sentinței atacate potrivit alin. (5) al articolului 406.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În temeiul art. 406 alin. (5) din C. proc. civ., ia act de cererea recurentei reclamante A. de renunțare la judecarea acțiunii formulate in contradictoriu cu Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene.

Dispune anularea sentinței civile nr. 286/CA din 28 decembrie 2021 a Curții de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 22 noiembrie 2022.