ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2093/2022

Ședința publică din data de 6 aprilie 2022

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța la data de 14.10.2021, sub numărul x/2021, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației - Prin Ministru a solicitat ca prin hotărârea care se va pronunța să se dispună suspendarea Ordinului Ministrului Dezvoltării, Lucrărilor Publice si Administrației nr. 817/2021 pentru aprobarea Procedurii privind atestarea tehnico-profesională a verificărilor de proiecte și a experților tehnici, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 bis din 06.07.2021, până la soluționarea cererii de chemare in judecată, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 232 din 15 noiembrie 2021, Curtea de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației - Prin Ministru, ca nefondată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta S.C. B. S.R.L. a formulat recurs, solicitând casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare a executării Ordinului Ministrului Dezvoltării, Lucrărilor Publice si Administrației nr. 817/2021 pentru aprobarea Procedurii privind atestarea tehnico-profesională a verificărilor de proiecte și a experților tehnici, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 bis din 06.07.2021, până la soluționarea cererii de chemare in judecată.

În motivarea recursului, s-a arătat – în esență – că sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Contrar celor reținute de prima instanță, există suficiente indicii de nelegalitate, evidente, identificabile ușor, de răsturnare a prezumției de legalitate de care se bucură Ordinul atacat și care fac verosimilă iminența producerii unei pagube, respectiv încălcarea dispozițiilor incidente in cauză.

Sustine recurentul că in cauză cele doua condiții impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 sunt întrunite cumulativ (in sensul de cazul bine justificat si prevenirea pagubei iminente), pentru a putea fi dispusa suspendarea unui act administrativ.

În ceea ce priveșete cazul bine justificat, recurentul a susținut că instanța de fond în mod greșit a reținut, prin argumentele formulate de către recurent că se conturează mai degrabă o problema de oportunitate a actului administrativ, ce nu face obiectul examinării în cererea de suspendare.

In acest sens, recurentul a arătat că, prin situația detaliata în cadrul cererii introductive, nu se formează nicio oportunitate, ci din contra acestuia i-a fost restrâns dreptul de a participa la examenul ce urma a fi susținut, în urma căruia acestuia i s-ar fi oferit posibilitatea de a-si utiliza si fructifica cunoștințele acumulate in atâția ani de experiența.

Astfel, cum retine instanța, nu exista un act normativ superior prin care sa i se confere reclamantului dreptul necondiționat, în considerația studiilor sale, la participarea la examenul pentru calitatea de verificator de proiecte, însă nici nu exista un altul prin care să i se constrângă acestuia acest drept.

Având în vedere principiul conturat prin art. 41 alin. (1) din Constituția României, existenta acestor acte normative ar duce numai la îngrădirea drepturilor fundamentale evidențiate prin aceasta norma legislativa. Mai mult, timp de 15 ani, m-am ocupat in mod exclusiv de proiectarea de instalații pentru construcții, atât termice, cat si sanitare. De asemenea, a făcut parte din numeroase colective de proiectare care au elaborat documentații tehnice pentru diferite obiective ce acoperă o gama aproape completa in ceea ce privește dimensiunile si complexitatea.

În ceea ce privește paguba iminentă, recurentul a susținut că instanța fondului, în mod greșit a reținut faptul ca ordinul a cărui suspendare se cere este un act care reglementează în sens pozitiv, în sensul ca nu anulează sau suspendă exercițiul unor drepturi.

In opinia recurentului, actul reglementează în mod negativ, având în vedere faptul că prin impunerea acestuia este restrâns dreptul recurentului la a participa la examen .

Este evident, că în acest fel este expus unui prejudiciu viitor si previzibil, având în vedere faptul ca, fără acest examen, nu poate continua desfășurarea activității așa cum a făcut-o pană acum, bucurându-se de calitățile si informațiile pe care le deține, in urma multor ani de munca si învățare.

Astfel, instanța a reținut in mod eronat faptul ca recurentul nu ar fi competent in ceea ce privește verificarea de proiecte în domeniul instalațiilor sanitare, având in vedere ca, pana acum, timp de 15 ani, nu i s-a contestat niciodată competenta dec care a dat dovada în repetate rânduri.

1.4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că judecătorul fondului în mod corect a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și existența unei pagube iminente.

La rândul său, recurentul -reclamant a fosmulat răsăuns la îmtâmpinare.

II. Analiza motivelor de casare

Prezentul recurs privește modalitatea de interpretare a condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru dispunerea suspendării executării unui act administrativ și de aplicare concretă a acestora în cauza de față.

În prealabil, Înalta Curte constată că prin criticile de recurs formulate, recurentul procedează la reiterarea aspectelor invocate în fața instanței de fond, cărora li s-a răspuns în mod corect în considerentele hotărârii recurate, condiții în care nu va relua argumentele expuse de judecătorul fondului, ci se va limita, doar, la analiza criticilor care se circumscriu unor veritabile motive de recurs.

Totodată, analizând sentința atacată prin prisma criticilor expuse de către recurent, (care vizează aspecte ce tin mai mult de fondul cauzei), referitor la criticile de nelegalitate, prin prisma motivului de casare, cel reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., verificate de către instanța de control judiciar, au un caracter nefondat, nefiind relevată nicio încălcare sau aplicare greșită a normelor de drept material în chestiunea invocată de titularul căii de atac.

Așa cum reiese din actele și lucrările dosarului, reclamantul a solicitat suspendarea Ordinul nr. 817/2021 prin care se aprobă Procedura privind atestarea tehnico-profesională a verificatorilor de proiecte și a experților tehnici, prevăzută în anexa care face parte integrantă din ordin, considerându-se vătămat în dreptul său de a participa la examenul de atestare tehnico-profesională întrucât domeniul său de studii – Inginerie energetică, este exclus pentru obținerea calității de verificator de proiecte pentru domeniul de atestare tehnico-profesională și în domeniul de licență "Ingineria instalațiilor, deși are mai multe similitudini cu similitudini cu domeniul de licență Ingineria Instalațiilor/Specializarea Instalații pentru Construcții decât domeniul de licență acceptat Inginerie Mecanică/Specializarea Inginerie Mecanică.

În argumente expuse în susținerea cererii, reclamantul a arătat, în esență, că a fost încălcat principiul prevăzut de art. 41 alin. (1) din Constituția României ((1) Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă este liberă.) și că a fost discriminat în ceea ce privește stabilirea criteriilor pentru participarea in concurs.

Existența unui caz bine justificat poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actului administrativ.

Prin urmare, suspendarea executării actului administrativ constituie o situație de excepție, în cadrul căreia instanța are numai posibilitatea să efectueze o cercetare sumară a aparenței dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul litigiului.

În raport de motivele invocate de reclamant, prima instanță a reținut în mod corect că împrejurările legate de starea de fapt și de drept nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ a cărui executare se cere a fi suspendată.

Mai mult, instanța de fond a apreciat că examinarea sumară a acestuia din perspectivele arătate de către reclamant nu conduce la o concluzie în sensul solicitat de reclamant.

Or, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Altfel spus, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții, existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Noțiunea de caz bine justificat a fost definită, la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Analiza cazului bine justificat trebuie să se limiteze la o cercetare a aparenței dreptului, pentru că, în cadrul procedurii sumare a suspendării de executare, nu este permisă prejudecarea fondului.

Legea nu face distincție între motivele de nelegalitate substanțială, de drept material, și cele de nelegalitate procedurală, esențial fiind, însă, ca nelegalitatea să fie evidentă, să poată fi decelată cu ușurință la nivelul aparențelor, fără o cercetare aprofundată a cauzei.

Analizând situația concretă dedusă judecății, instanța de control judiciar constată

că, reclamantul nu a dovedit un act normativ de forță superioară care să îi confere dreptul necondiționat, în considerația studiilor sale, la participarea la examenului pentru calitatea de verificator de proiecte în domeniul de atestare instalații sanitare aferente construcțiilor, cu excepția instalațiilor de gaze naturale combustibile și a instalațiilor de gaze petroliere lichefiate, astfel că, așa cum corect a reținut instanța fondului, nu există o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

De altfel, situația de discriminare invocată și justificată, în opinia recurentului, de scopul de a favoriza anumiți candidați, depășește limitele de verificare a legalității actului admisibile în cererea de suspendare a executării actului administrativ.

Mai mult, Înalta Curte constată că, prin sentința nr. 21/CA din 10 februarie 2022, Curtea de Apel Constanța, a respins acțiunea în contencios administrativ și fiscal, promovată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației Prin Ministru, ca nefondată.

Așadar, acțiunea recurentului-reclamant, care viza anularea actului administrativ în litigiu, fiind respinsă ca nefondată de prima instanță, prin sentința menționată, reprezintă implicit o confirmare a prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ a cărui suspendare se solicită.

În consecință, pe de o parte, soluția instanței de fond, învestită cu acțiunea în anularea actului administrativ, conferă consistență concluziei că actul administrativ, ce formează obiectul prezentei cereri de suspendare a executării, se bucură de prezumția de legalitate, nefiind, astfel îndeplinită cerințe prevăzută de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 referitoare la existența unui caz bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din aceeași lege, în sensul de "împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ".

Pe de altă parte, soluția dată prezentei cereri de suspendare a executării, chiar în eventualitatea în care aceasta ar fi fost favorabilă reclamantei, și-a epuizat efectele juridice la data pronunțării instanței învestite cu acțiunea în anulare, așa cum prevede expres art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel că prezentul demers judiciar al recurentei este lipsit, la acest moment, de finalitatea urmărită.

III. Soluția adoptată în recurs și temeiul legal al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 232 din 15 noiembrie 2021 a Curții de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 aprilie 2022.