ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1528/2022

Ședința publică din data de 16 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 15.01.2019 sub nr. x/2019, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale Și Administrației Publice, solicitând instanței anularea Ordinului nr. 839/2009 emis de Ministerul Dezvoltării și Locuinței, minister reorganizat ca Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin legal în care art. 46 alin. (4) să nu conțină formularea:

"cu excepția cazului în care litigiul a fost notat în cartea funciară și este evidențiat în extrasul de carte funciară depus de solicitant".

Prin sentința civilă nr. 206 din data de 31 mai 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile nulității primului capăt de cerere, inadmisibilității capătului doi de cerere, lipsei calității procesuale active și lipsei de interes, dar și cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, ca neîntemeiate.

Împotriva sentinței menționate în punctul I.2 anterior a declarat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și admiterea cererii de anulare a Ordinului nr. 839/2009 emis de Ministerul Dezvoltării și Locuinței, minister reorganizat ca Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, cu obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin legal în care art. 46 alin. (4) să nu conțină formularea:

"cu excepția cazului în care litigiul a fost notat în cartea funciară și este evidențiat în extrasul de carte funciară depus de solicitant".

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței primei instanțe, drept temeinică și legală.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 27 februarie 2020 s-a fixat termen de judecată la data de 16 martie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți

Examinând cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac.

Întrucât cauza de față are drept obiect cererea prin care recurenta - reclamantă A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, solicitând instanței anularea Ordinului nr. 839/2009 emis de autoritatea intimată și obligarea acesteia la emiterea unui nou ordin în care art. 46 alin. (4) să nu conțină formularea:

"cu excepția cazului în care litigiul a fost notat în cartea funciară și este evidențiat în extrasul de carte funciară depus de solicitant", în stabilirea interesului procesual al recurentei în susținerea căii de atac trebuie avute în vedere și modificările normative survenite ulterior pronunțării hotărârii atacate.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că prin punctul 38 al Ordinulului Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației nr. 3454/2019, publicat în Monitorul Oficial nr. 4 din 6 ianuarie 2020, prevederile art. 46 alin. (4) din Ordinul nr. 839/2009 al aceleiași autorități au fost abrogate.

Instanța de control judiciar apreciază că încetarea, prin abrogare, a efectelor art. 46 alin. (4) din Ordinul nr. 839/2009, nu afectează, prin ea însăși, legalitatea hotărârii primei instanțe, fiind o împrejurare ulterioară pronunțării acesteia, dar pune problema subzistenței interesului în susținerea recursului exercitat în cauză, Înalta Curte constatând că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, un astfel de interes al recurentei -reclamante nu mai este unul actual, în sensul art. 33 din C. proc. civ.

În circumstanțele descrise mai sus, soluționarea pe fond a căii de atac și eventuala reformare a sentinței în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, în raport cu criticile formulate în recurs, nu ar mai putea produce niciun folos practic pentru recurenta-reclamantă, potrivit limitelor învestirii instanței generate de obiectul cererii introductive, având în vedere că, ulterior promovării căii de atac, autoritatea emitentă, printr-un act de aceeași forță juridică, a abrogat dispozițiile a căror anulare recurenta a cerut-o, relevantă fiind, sub acest aspect, inclusiv poziția procesuală a recurentei - reclamante care, prin reprezentant convențional, a solicitat, prin susținerile orale de la prezentul termen de judecată, să se constate că recursul este lipsit de interes (după cum rezultă din partea introductivă a prezentei hotărâri).

Sancțiunea lipsei intersului actual este, în cauza de față, aceea a respingerii cererii de recurs, întrucât atât la momentul sesizării instanței de fond, cât și la data pronunțării sentinței, art. 46 alin. (4) din Ordinul nr. 839/2009 al Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației era în vigoare în forma criticată de recurenta - reclamantă, fiind îndeplinite toate condițiile de exercitare a acțiunii civile.

Așa fiind, Înalta Curte apreciază că activitatea judiciară nu poate fi întreținută fără justificarea unui interes care să îndeplinească condițiile legale, motiv pentru care, având în vedere că nu mai este întrunită condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes actual, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului și va respinge recursul declarat de reclamanta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 206 din data de 31 mai 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 martie 2022.