ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 720/2025

Ședința publică din data de 13 februarie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 16.06.2022, sub nr. x/2022, reclamantul Inspectoratul General al Poliției Române (în continuare, IGPR) a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației (MLPDA), anularea deciziei nr. 15/20.12.2021, prin care pârâtul a respins contestația împotriva notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/14.10.2021 și, în consecință, a notei de constatare anterior arătate. În subsidiar, reclamantul a solicitat instanței să aprecieze cu privire la posibilitatea reducerii cuantumului corecției financiare prin raportare la dispozițiile legale aplicabile activităților ce ar putea constitui abateri în accepțiunea prevederilor O.U.G. nr. 66/2011.

1.2. Prin cererea completatoare depusă la data de 03.11.2022, reclamantul a solicitat restituirea sumelor pe care instituția le-a înaintat către Ministerul Dezvoltării pentru a pune în executare titlul executoriu, în măsura în care va fi admis capătul principal de cerere privind anularea deciziei nr. 15/20.12.2021 emise de Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației și a notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/14.10.2021.

De asemenea, în situația în care se va proceda la reducerea valorii corecțiilor aplicate, în conformitate cu capătul secundar de cerere, s-a solicitat restituirea diferenței dintre sumele pe care instituția le-a înaintat către Ministerul Dezvoltării pentru a pune în executare titlul executoriu și valoarea stabilită în urma soluționării litigiului.

Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 5655/04.11.2022, a admis excepția de necompetență materială invocată de pârât și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.12.2022 sub nr. x/2022.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 136 din 2 februarie 2024, a admis acțiunea, a anulat decizia nr. 15/20.12.2021 de respingere a contestației administrative și Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/14.10.2021 și a obligat pârâtul la restituirea către reclamant a sumelor plătite în baza actului administrativ anulat.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, care a solicitat casarea acesteia și, în urma rejudecării cauzei, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea căii de atac, încadrate în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susținut faptul că sentința contestată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.

4.1. În mod eronat, instanța de fond a reținut drept element de nelegalitate a actului administrativ atacat nerespectarea prevederilor art. 27 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011 de către recurent. În opinia sa, instanța nu a ținut seama de faptul că, prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/07.12.2020, a fost emis un titlu de creanță pentru suma de 24.962,35 euro, suma respectivă fiind considerată drept neeligibilă. Însă, suma de 681.198,79 euro reprezintă valoarea corecției de 25% din cheltuielile efectuate în cadrul contractului nr. x/29.12.2017, corecția fiind aplicată pentru constatarea unei nereguli. Ca atare, instanța a făcut confuzie între noțiunea de neregulă și cea de neeligibilitate (cu un alt regim juridic).

Mai mult, intimatul a contestat Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/07.12.2020, demers judiciar care a format obiectul dosarului nr. x/2021 și care a fost respins definitiv prin decizia Curții de Apel București nr. 886/24.03.2023.

Prin Nota de constatare nr. x/14.10.2021 s-a stabilit o creanță bugetară în cuantum de 681.198,89 euro prin aplicarea unei corecții financiare de 25% din cheltuielile efectuate în cadrul contractului nr. x/29.12.2017.

4.2. Recurentul arată faptul că este nelegală concluzia primei instanțe în sensul că ofertantul câștigător a probat îndeplinirea criteriului de calificare privind experiența similară prin prezentarea contractului nr. x/21.12.2013 și a contractului nr. x/21.12.2013.

Certificatele de acceptanță a bunurilor ce au făcut obiectul acestor contracte au fost emise în perioada iunie- iulie 2014, motiv pentru care îndeplinirea obligațiilor contractuale privind furnizarea (livrarea, instalarea, punerea în funcțiune și instruirea personalului) echipamentelor nu se încadrează în perioada solicitată de către autoritatea contractantă, respectiv 11.09.2014-10.09.2017.

4.3. Recurentul susține că sunt lipsite de importanță argumentele instanței de fond referitoare la nemodificarea substanțială a contractului de furnizare nr. x/25.01.2018.

În concepția sa, este relevant faptul că posibilitățile de modificare a contractului de furnizare stabilite de autoritatea contractantă se rezumau la extinderea termenului de implementare cu 25 de zile și la situații extreme care nu ar fi putut fi prevăzute de autoritatea contractantă la momentul încheierii contractului.

Termenele și condițiile de implementare a contractului privind livrarea, instalarea, punerea în funcțiune și instruirea personalului operator au fost stabilite clar în documentația de atribuire și menținute ferm de autoritatea contractantă pe parcursul derulării procedurii de licitație. Mai mult, aceasta a cerut în etapa de evaluare a propunerii tehnice confirmarea respectării condițiilor din caietul de sarcini, acest aspect fiind certificat și de către operatorul economic căruia i-a fost atribuit contractul de furnizare. Modificarea contractului de furnizare prin acceptarea tacită a realizării instruirii înainte de livrarea, instalarea și punerea în folosință a bunurilor afectează condițiile inițiale ale competiției care au fost aduse la cunoștința tuturor potențialilor ofertanți. Inserarea acestei posibilități în documentația de atribuire ar fi încurajat competiția, creând un cadru mai larg de participare care ar fi permis selecția altor candidați, ceea ce înseamnă că practic ar fi fost depuse mai multe oferte, sens în care sunt și prevederile art. 221 alin. (7) lit. a) din Legea nr. 98/2016.

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, pentru neîncadrarea criticilor de nelegalitate în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În subsidiar, partea a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pentru apărările prezentate la dosar.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

6.1. Considerații generale

Așa cum s-a arătat la pct. 1 din decizia de față, intimatul Inspectoratul General al Poliției Române a supus controlului instanței specializate, pe calea prevăzută în art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, cu modificările și completările ulterioare:

- decizia de soluționare a contestației administrative nr. 15/20.12.2021;

- nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/14.10.2021, ambele emise de

Prima instanță a admis acțiunea reclamantului și a anulat actele administrative contestate în cauză, soluție care este împărtășită de instanța de control judiciar.

6.2. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material")

6.2.2. Critica prezentată la pct. 4.1 din decizie

Cu titlu prealabil, instanța de control judiciar reține următoarea situație de fapt relevantă în speță:

La nivelul intimatului Inspectoratul General al Poliției Române, în calitate de Partener 2, a fost implementat proiectul A. - Capabilități și interoperabilitate pentru intervenție româno-bulgară, de specialitate, la eveniment chimic-biologic-radiologic-nuclear-exploziv (cod 15.3.1.051, cod eMS - ROBG-121), alături de Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Fizica Materialelor (INCDFM), în calitate de Lider de proiect, și Ministerul de Interne din Bulgaria, în calitate de Partener 3, conform B. nr. 121205/23.12.2016.

Bugetul total al proiectului a fost de 6.000.000 de euro, iar bugetul eligibil alocat IGPR a fost de 2.924.200 euro fără TVA, din care cofinanțarea a fost de 15% (13% cofinanțare națională și 2% contribuție proprie).

În cadrul proiectului, intimatul a achiziționat 4 autospeciale echipate pentru intervenția la incidentele C., prelevarea de probe și transportul acestora, precum și de transfer de expertiză, prin realizarea unui antrenament în comun cu partenerii bulgari, axat pe cooperarea în cazul producerii unui eveniment pe teritoriul României sau Bulgariei.

În vederea derulării procedurii de achiziție pentru autospecialele prevăzute în cadrul proiectului, a fost încheiat Acordul de Asociere între cele trei părți implicate: Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Fizica Materialelor, Ministerul de Interne din Bulgaria și Inspectoratul General al Poliției Române.

Procedura de achiziție publică s-a finalizat prin încheierea contractului de furnizare nr. x/29.12.2017 între IGPR și Ministerul de Interne din Bulgaria, pe de-o parte, și S.C. D. S.R.L., pe de altă parte, cu o valoare totală de 2.234.436 euro, fără TVA, respectiv de 2.647.078,84 euro cu TVA.

Critica recurentului referitoare la aplicarea eronată de către instanța de primă jurisdicție a prevederilor art. 27 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011 este nefondată.

Conform prevederilor art. 2 alin. (1) lit. z)^1) din actul normativ anterior nominalizat, decizia privind neeligibilitatea este un document emis de către autoritatea de certificare prin care aceasta stabilește nedeclararea/necertificarea/retragerea cu caracter definitiv a unor cheltuieli considerate neeligibile aferente constatărilor cu implicații financiare, formulate în rapoartele sale finale de verificare și nevalorificate în urma investigațiilor efectuate de către structura de control arătată la art. 20 alin. (2) lit. d).

În temeiul dispozițiilor art. 21 alin. (20) din reglementarea legală în discuție, procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare/nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare constituie titlu de creanță și se emite în vederea stingerii acestei creanțe.

Potrivit prevederilor art. 43 alin. (1):

"Constituie titlu executoriu, după caz:

a) procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare, nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare și procesul-verbal de stabilire a creanțelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate, de la data la care creanță bugetară este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut în procesul-verbal, conform art. 141 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

b) hotărârea judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă."

Din coroborarea acestor prevederi legale rezultă faptul că, în urma constatării unor cheltuieli neeligibile, structura de control emite o decizie care nu constituie titlu de creanță, potrivit prevederilor art. 21 alin. (20), sau titlu executoriu, în sensul prevederilor art. 43. Verificarea eligibilității cheltuielilor este o etapă care are loc anterior rambursării sumelor de bani ce constituie fonduri europene, structura de control, ca urmare a constatării unui cheltuieli neeligibile, fiind obligată să emită o decizie în baza căreia nu va opera rambursarea privitor strict la acele cheltuieli. Aceasta etapă nu poate avea loc ulterior rambursării, printr-un control.

Un argument suplimentar în sprijinul acestei interpretări juridice este dat chiar de conținutul art. 6^2 din același act normativ care statuează că:

"în situația în care autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene identifică cheltuieli care nu îndeplinesc condițiile de eligibilitate, în cadrul proiectelor pentru care aceasta sau persoana juridică desemnată ca autoritate cu competențe în gestionarea fondurilor europene are calitatea de beneficiar, iar împotriva actului care stabilește rețineri de la plată se formulează contestație, aceasta va fi soluționată de către structura de control prevăzută la art. 20 alin. (2) lit. d), soluția fiind obligatorie pentru autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor și pentru beneficiar."

Rezultă, așadar, că neeligibilitatea cheltuielilor constatate va determina o reținere la plată și nu aplicarea unei corecții financiare.

În speța de față, recurentul, cu nerespectarea dispozițiilor legale anterior arătate, a procedat la emiterea unui titlu de creanță cu privire la cheltuielile neeligibile constatate, cu toate că art. 2 alin. (1) lit. z)^1) din O.U.G. nr. 66/2011 stabilește faptul că acestor nereguli li se aplică un alt regim juridic.

În baza prevederilor art. 21 alin. (13) din O.U.G. nr. 66/2011, verificările efectuate ca urmare a unei sesizări de nereguli se finalizează prin întocmirea unui proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare sau a unei note de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare.

Cu privire la proiectul analizat, anterior Notei de constatare a corecțiilor financiare nr. x/14.10.2021, fuseseră deja emise două procese-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, după cum urmează:

* Procesul-Verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/07.10.2020, act prin care s-a stabilit faptul că intimatul Inspectoratul General al Poliției Române datorează un debit total în valoare de 74.887,02 euro, defalcat astfel: autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene (MLPDA), în calitate de Autoritate de Management (AM) un debit în valoare de 64.953,67 euro; bugetului național un debit de 9.933,35 euro.

Este de observat faptul că autoritatea de control a fost constituită în baza sesizării Compartimentului Nereguli și Recuperare Creanțe nr. 113753/19.08.2020 ce a fost elaborată în urma Scrisorii Curții de Conturi a României- Autoritatea de Audit nr. 60685/DV/14.08.2020.

Scrisoarea în cauză a vizat reevaluarea recomandărilor formulate în Raportul de audit final emis de Curtea de Conturi a României - Autoritatea de Audit ulterior auditării operațiunilor pentru Programul Interreg VA România-Bulgaria 2014-2020 nr. 60118/DV/22.01.2020, înregistrat cu nr. x/23.01.2020 la MDLPA.

Prin raportul de audit final, Autoritatea de Audit a recomandat aplicarea unei corecții financiare în cuantum de 25% din valoarea contractului pentru următoarele motive:

De asemenea, au fost semnalate unele neconcordanțe în privința partenerului bulgar și suspiciuni de fraudă privind stabilirea valorii estimate a echipamentelor cu privire la care Autoritatea de Audit sesizase DLAF.

Prin Procesul-Verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/07.10.2020, echipa de control a infirmat sesizările Autorității de Audit cu privire la:

- stabilirea unei cerințe restrictive prin impunerea unui termen de realizare a contractului prea scurt;

- neîndeplinirea de către ofertantul câștigător a criteriului de calificare privind experiența similară;

- modificarea substanțială a contractului prin acceptarea instruirii personalului înainte de livrarea echipamentelor.

Cu toate acestea, în temeiul prevederilor art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, structura de control a constatat o neregulă referitoare la numărul de ore de instruire efectuate, sens în care a stabilit în sarcina intimatului I.G.P.R. o creanță bugetară în cuantum de 74.887,02 euro.

* Procesul-Verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/07.12.2020, act prin care debitul inițial stabilit în sarcina Inspectoratului General al Poliției Române, în cuantum de 74.887,02 euro, a fost redus la suma de 24.962,36 euro.

Și în această situație, autoritatea de control a fost constituită în baza sesizării Compartimentului Nereguli și Recuperare Creanțe nr. 113753/19.08.2020 ce a fost elaborată în urma Scrisorii Curții de Conturi a României- Autoritatea de Audit nr. 60685/DV/14.08.2020.

Contestația administrativă înregistrată sub nr. x, având ca obiect Procesul-Verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/07.12.2020, a fost respinsă prin Decizia nr. 2/28.01.2021. Cele două acte administrative anterior menționate au fost deduse controlului de legalitate al instanței specializate în cadrul acțiunii ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2021, soluționat prin sentința civilă nr. 7454/26.11.2021 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, definitivă prin decizia civilă nr. 886/24.03.2023 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul Inspectoratul General al Poliției Române, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, ca neîntemeiată.

Cu toate acestea, prin Nota de constatare a corecțiilor financiare nr. x/14.10.2021, M.D.L.P.A a dispus aplicarea unei corecții financiare în cuantum de 681.198,79 euro, rezultată din aplicarea unei corecții financiare de 25% din cheltuielile efectuate în cadrul contractului nr. x/29.12.2017.

Contestația administrativă înregistrată sub nr. x/24.11.2021 împotriva acestei Note a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin Decizia nr. 15/20.12.2021, act împotriva căruia a fost formulată prezenta acțiune în contencios administrativ.

Nota de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare nr. x/14.10.2021 a fost emisă ca urmare a verificărilor efectuate în baza sesizării Compartimentului Nereguli și Recuperare Creanțe nr. 107062/22.09.2021, sesizare ce a avut la bază Scrisoarea Curții de Conturi a României - Autoritatea de Audit, înregistrată cu nr. x/30.08.2021. În cuprinsul Notei a fost menționat faptul că reluarea verificărilor în acest caz se realizează în temeiul art. 5 lit. c) și art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011, cu modificările și completările ulterioare, în condițiile în care au apărut elemente suplimentare, necunoscute la data efectuării verificărilor inițiale.

Ca urmare a verificărilor administrative efectuate în legătură cu recomandările formulate de către Autoritatea de Audit, structura de control a constatat neregulile ce vor fi prezentate în continuare.

1) Neîndeplinirea de către ofertantul câștigător a criteriului de calificare privind experiența similară, prin aceea că, din ansamblul celor 4 contracte prezentate de ofertant în cadrul procedurii, nici contractul nr. x/21.12.2013 și nici contractul nr. x/21.12.2013 nu pot fi considerate ca fiind relevante, întrucât ele nu îndeplinesc condiția privind încadrarea în intervalul de timp solicitat. În această situație, în raport cu dispozițiile art. 27 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, la recomandarea Autorității de Audit, au fost aplicate prevederile pct. 14 din Ghidul CE COCOF (Guidelines), document al Comisiei Europene aprobat potrivit Deciziei nr. C (2019) 3452/14.05.2019, fiind stabilite corecții de 25% din valoarea contractului.

2) Acceptarea de către autoritatea contractantă a instruirii personalului operator înainte de recepția echipamentelor și nu după această recepție, aspect apreciat ca fiind o modificare substanțială a contractului de furnizare nr. x/25.01.2018. În raport cu dispozițiile art. 27 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 și ale pct. 23 din Ghidul CE COCOF (Guidelines), s-au aplicat corecții de 25% din valoarea contractului.

Autoritatea de control a aplicat valoarea cea mai mare a corecției financiare specificate, respectiv 25% din valoarea eligibilă aferentă Achizitorului 1 din contractul de furnizare nr. x/25.01.2018 încheiat de Partenerul de proiect nr. 2 - IGSU RO cu S.C. D. S.R.L. La aceste sume s-au adăugat valorile corespunzătoare ale creanței raportate la liniile bugetare "Staff costs and Office and administration", conform regulilor programului derulat.

Totodată, structura de control a apreciat că nu se confirmă recomandările formulate de către Autoritatea de Audit cu privire la numărul relevant de ore de training care trebuiau efectuate de către furnizor, ca fiind în total de 140 ore față de 188 ore și, respectiv, cu privire la suspiciunea de neregulă nr. CNRC 61637/18.05.2021.

Înalta Curte reține faptul că, în urma verificării sesizărilor de nereguli, se emite fie un proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare fie o notă de constatare a neregulilor si de stabilire a corecțiilor financiare, conform dispozițiilor art. 21 alin. (13) din O.U.G. nr. 66/2011.

De asemenea, în baza art. 27 alin. (4) din același act normativ, în cazul în care, pentru aceeași procedură de achiziție sau pentru același contract, se constată mai multe nereguli, ratele de corecție financiară nu se cumulează, fiind aplicabilă exclusiv rata cea mai mare a corecției financiare.

Cu privire la creanța bugetară stabilită la Secțiunea 8 lit. d).1 din Procesul-verbal nr. x/07.12.2020, nu s-a putut aplica recomandarea Autorității de Audit, întrucât aceasta făcea obiectul dosarului nr. x/2021 Cu toate acestea, prin Nota nr. x/14.10.2021 s-a intervenit asupra constatărilor de la lit. b) și c) din aceeași secțiune, deși modificarea acestora duce la aplicarea simultană a unei creanțe bugetare de 24.030,22 euro și a unei corecții financiare de 681.198,79 euro, contrar dispozițiilor art. 27 alin. (4) din același act normativ, conform cărora constatarea mai multor nereguli pentru aceeași procedură de achiziție sau pentru același contract ar trebui să ducă la aplicarea ratei celei mai mari a corecției financiare.

Astfel, prin aplicarea recomandărilor Autorității de Audit anterior soluționării litigiului privind procesul-verbal nr. x/07.12.2020 recurentul a obligat în mod nelegal pe intimatul I.G.P.R. la plata atât a unei creanțe bugetare cât și a unei corecții financiare.

În atare situație, prima instanță a reținut în mod corect faptul că recurentul a încălcat regula de a se aplica valoarea cea mai mare a corecției financiare sau a reducerii procentuale din moment ce, pentru același dosar de achiziție publică, s-a constatat existența mai multor abateri privind regimul achizițiilor publice în cadrul unor proceduri de control distincte.

6.2.3. Critica prezentată la pct. 4.2 din decizie

Recurentul susține faptul că este nelegală concluzia primei instanțe în sensul că ofertantul câștigător a probat îndeplinirea criteriului de calificare privind experiența similară prin prezentarea contractului nr. x/21.12.2013 și a contractului nr. x/21.12.2013.

Critica recurentului este nefondată.

Ceea ce s-a imputat autorității intimate este faptul că cele două contracte nu ar fi trebuit să fie acceptate, întrucât, deși acestea au fost finalizate în anul 2014, în interiorul perioadei de referință, livrarea produselor s-a făcut în afara perioadei de 3 ani stabilită prin documentația de atribuire.

În legătură cu îndeplinirea condiției privind experiența similară, în mod corect instanța de prima jurisdicție a raționat în sensul că interpretarea recurentului "se raportează la Instrucțiunea ANAP nr. 2/2017 care privește situația particulară dată de dovedirea capacității unui operator economic prin contracte ce nu au ajuns încă în faza de finalizare, dar în cursul cărora operatorul economic și-a îndeplinit obligația contractuală relevantă pentru procedura de achiziție aflată în derulare, dar nu includ nicio referire la situația în care dovedirea capacității operatorului economic rezidă în contracte care au fost finalizate în perioada de referință."

Într-adevăr, Instrucțiunea are valoarea unui act de îndrumare, iar competența interpretării și aplicării normelor de drept aparține autorității publice care emite actul administrativ și, respectiv, instanței specializate care îi verifică legalitatea.

Or, autoritatea contractantă a precizat clar în documentația de atribuire că la evaluarea cerinței privind capacitate profesională va lua în considerare contractele executate în ultimii trei ani, dovedirea experienței similare putându-se realiza atât prin contracte aflate în derulare cât și prin contracte finalizate în interiorul celor 3 ani de referință. Atât timp cât experiența similară este dovedită la datele de 20.06.2014 și 04.07.2014 (conform certificatului de acceptanță și a protocolului de instalare și training emise în executarea contractului nr. x/21.13.2013), cu atât mai mult aceasta este dovedită și la data de 11.09.2014 (începutul intervalului de referință).

Pe același considerent, atât timp cât experiența similară este dovedită la datele de 20.06.2014 și 02.07.2014 (conform certificatelor de acceptanță și a protocolului de instalare și training emise în executarea contractului nr. x/21.12.2013), cu atât mai mult aceasta este dovedită și la data de 11.09.2014 (începutul intervalului de referință).

În fine, pe aspectul analizat, este relevantă și împrejurarea că plata finală aferentele contractelor analizate s-a realizat la data de 13.10.2014, respectiv la data de 12.09.2014, ceea ce confirmă îndeplinirea tuturor obligațiilor contractuale în interiorul intervalului de referință.

6.2.4. Critica prezentată la pct. 4.3 din decizie

Recurentul susține că sunt lipsite de substanță argumentele instanței de fond referitoare la nemodificarea substanțială a contractului de furnizare nr. x/25.01.2018.

Critica recurentului este nefondată.

În contractul analizat este prevăzută o singură activitate condiționată de termen, respectiv furnizarea de produse în termen de 4 luni de la data semnării acestuia, activitate care presupune o serie de operațiuni cum ar fi: livrare, instalare, punere în funcțiune echipamente și efectuarea instruirii de operare pe de o parte, iar din cealaltă parte efectuarea recepțiilor și participarea la instructaj de operare.

Activitatea de instruire implică demonstrarea efectivă de către vânzător a modalității de oprire/pornire a unui echipament, de setare a parametrilor de lucru, a modalității de înlocuire corecte a subcomponentelor consumabile etc, fiind necesar ca atât vânzătorul cât și cumpărătorul să fie în fața echipamentului respectiv, iar operațiunile în cauză să fie realizate.

Ca atare, aceasta nu reprezintă o activitate adițională furnizării, ci servește acesteia, vânzătorul prezentând cumpărătorului modalitatea în care trebuie folosit și întreținut produsul pentru a funcționa la parametrii operaționali și în condiții de siguranță.

La art. 17.2 din contract se prevede posibilitatea de a modifica data de livrare, de montaj, de introducere în exploatare și de instruire a personalului operațional cu un termen de 25 de zile de la data inițială, cu condiția consemnării acestei modificări a datei de furnizare printr-un act adițional. Această condiție a fost prevăzută în procedura de atribuire a achiziției publice, fiind reglementată în mod clar posibilitatea ca, în cazul în care furnizorul nu a putut respecta termenul contractului din motive care nu au depins de acesta, să poată solicita în mod justificat, cu 15 zile înainte de termenul limită, modificarea datelor de executare a contractului.

Contrar susținerilor recurentului, extinderea termenului a vizat furnizarea completă a produsului, incluzând și operațiunile aferente acesteia (livrare, instalare, punere în funcțiune echipamente, efectuarea instruirii de operare, efectuarea recepțiilor), iar nu doar a termenului operațiunii de instruire. Pe cale de consecință, nu mai prezintă relevanță inversarea cronologiei operațiunilor aferente furnizării produsului atât timp cât executarea operațiunilor esențiale s-a efectuat cu respectarea cerințelor de fond din documentația de atribuire, respectiv prin realizarea practică a instructajului de utilizare cu operatorii prezenți în fața echipamentului.

Așa cum a reținut și prima instanță, furnizorul a solicitat beneficiarilor prelungirea, prin act adițional, a termenului contractual pentru furnizarea integrală a echipamentului cu un număr de 16 zile, în condițiile în care clauzele contractuale îi permiteau prelungirea cu până la 25 zile.

Graficul de furnizare ce constituie Anexa 4 a Contractului de furnizare nr. x/29.12.2017 nu conține termene distincte pentru realizarea operațiunilor subsecvente furnizării, fiind statuat doar termenul limită până la care activitatea de furnizare în întregul operațiunilor pe care le implică și care se regăsesc identificate în nota de subsol a documentului trebuia finalizată.

Așa cum s-a precizat de către intimat în întâmpinarea depusă la dosar, rearanjarea operațiunilor secvențiale ale activității de furnizare au fost în favoarea beneficiarilor, furnizorul nealterând perioada planificată inițial pentru instruire. Ceea ce s-a acceptat de către beneficiari a fost modificarea termenul contractual de finalizare a furnizării, de la 26.05.2018 la 11.06.2018, dată până la care furnizorul trebuia să livreze, să instaleze, să pună în funcțiune echipamentele la sediul beneficiarilor și să prezinte practic instrucțiunile de utilizare a echipamentelor.

În consecință, Înalta Curte reține că este nefondat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației împotriva sentinței nr. 136 din 2 februarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi 13 februarie 2025, prin punerea la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.