ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1284/2022

Ședința publică din data de 03 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea adresată Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 21.08.2019 înregistrată sub nr. x/2019, reclamanta A. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Europene Capital Uman, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea actului administrativ reprezentând decizia de respingere a contestației (decizie comunicată prin notificarea x/15.07.2019), obligarea pârâtei să admită, în etapa de evaluare tehnică și financiară, cererea de finanțare, având ca obiect proiectul cu cod SMI5 128440 - Impact social prin afaceri sustenabile. În subsidiar, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei să reanalizeze, în etapa de evaluare tehnică și financiară, cererea de finanțare și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 411 din 7 noiembrie 2019, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene-Directia Generală Programe Europene Capital Uman.

1.3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta A. în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate și în rejudecare admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

În motivarea căii de atac exercitate reclamanta a susținut următoarele:

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. reclamanta susține că atât prin cererea de chemare în judecată, cât și prin răspunsul la întâmpinare, a stabilit în mod neechivoc cadrul procesual și a contestat nu doar aspectele procedurale, de respingere într-o etapă ulterioară a cererii, dar și fondul deciziei, respectiv aplicarea greșită a normelor de drept material, raportat inclusiv la documentele autorității de management.

În esență, cu privire la fond, s-a susținut că nu trebuie confundate criteriile de eligibilitate ale cheltuielilor, cu criterii de eligibilitate ale proiectului, că niciuna din condițiile de eligibilitate a proiectului nu vizează activitățile de subcontractare, că toate criteriile de eligibilitate ale proiectului sunt enumerate și cuprinse în mod clar în secțiunea "4.2. Eligibilitatea proiectului" din documentul "Orientări privind accesarea finanțărilor în cadrul Programului Operațional Capital Uman 2014-2020", toate acestea fiind îndeplinite de proiectul ce a făcut obiectul cererii de finanțare depuse, că, la momentul constatării că există cheltuieli neeligibile, pârâta ar fi trebuit să propună modificarea bugetului proiectului cu valoarea cheltuielilor neeligibile - conform Orientărilor și că în ambele notificări privind rezultatul de respingere a proiectului (nr. 3547/07.06.2019 și nr. 44837/15.07.2019), a fost inclusă și s-a făcut trimitere pentru justificarea respingerii la o Anexă cuprinzând Criterii de evaluare și selecție (Anexa nr. 2 la Ordinul ministrului fondurilor europene nr. 803/2018).

Or, toate motivele expuse de reclamantă reprezintă critici privind fondul raporturilor, care însă prin hotărârea atacată nu și-au găsit rezolvarea, nefiind analizate.

În ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se susține că cererea de finanțare a reclamantei a fost respinsă ca având ca obiect un proiect neeligibil pe motiv că nu ar fi fost îndeplinit criteriul de eligibilitate prevăzut la art. 4.3.7 "Cheltuieli aferente activităților subcontractate" din documentul "Orientări privind accesarea finanțărilor în cadrul Programului Operațional Capital Uman 2014-2020", respectiv criteriul conform căruia "Activitățile de subcontractare se realizează numai de către solicitantul de finanțare, nu și de partenerul acestuia".

În fapt, așa cum s-a arătat și prin cererea de chemare în judecată, motivul invocat de intimatul-pârât este unul nelegal și neîntemeiat, întrucât criteriul de eligibilitate sus-menționat nu se referă și nu reprezintă un criteriu de eligibilitate a proiectului, ci este doar un criteriu de eligibilitate a cheltuielilor, făcând parte din secțiunea "4.3 Eligibilitatea cheltuielilor" din documentul "Orientări privind accesarea finanțărilor în cadrul Programului Operațional Capital Uman 2014-2020".

Criteriile de eligibilitate a proiectului sunt enumerate și cuprinse în mod clar în secțiunea "4.2. Eligibilitatea proiectului" din documentul "Orientări privind accesarea finanțărilor în cadrul Programului Operațional Capital Uman 2014-2020", toate acestea fiind îndeplinite de proiectul ce a făcut obiectul cererii de finanțare depuse. Niciuna din condițiile de eligibilitate a proiectului menționate în secțiunea 4.2. nu vizează activitățile de subcontractare.

În ambele notificări privind rezultatul de respingere a proiectului (nr. 3547/07.06.2019 și nr. 44837/15.07.2019), a fost inclusă și s-a făcut trimitere pentru justificarea respingerii la o Anexă cuprinzând Criterii de evaluare și selecție (Anexa nr. 2 la Ordinul ministrului fondurilor europene nr. 803/2018). Aceste criterii nu au însă nicio legătură cu criteriul de eligibilitate prevăzut la art. 4.3.7 "Cheltuieli aferente activităților subcontractate" invocat pentru respingerea proiectului, Anexa nr. 2 fiind de fapt specifică etapei de evaluare tehnică și financiară (care este ulterioară etapei de verificare a eligibilității proiectului).

Intimatul-pârât susține în mod eronat în întâmpinarea depusă în fond faptul că recurenta nu s-a fi îndreptat în cererea ei asupra motivului de respingere a cererii de finanțare și nu am fi contestat conținutul actului administrativ, rezumându-se doar la aspecte procedurale. Or, în contestația formulată împotriva deciziei de respingere emise la data de 07.06.2019 (atașată și la concluziile scrise ca Anexa nr. 1) - secțiunea II, s-a aplecat atât asupra conținutului deciziei de respingere, cât și asupra motivului respingerii, arătând că este neîntemeiat, inclusiv pentru motivele rezumate la punctul 10 de mai sus.

Cu privire la respingerea cererii în etapa de evaluare tehnică și financiară se consideră eronată aprecierea instanței de fond, conform căreia respingerea cererii pe criterii de eligibilitate în etapa de evaluare tehnică și financiară nu ar contraveni niciunei prevederi legale sau procedurale.

Într-adevăr, art. 14 alin. (1) din H.G. nr. 399/2015 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune 2014-2020 prevede că "autoritățile de management au obligația să asigure verificarea respectării condițiilor aplicabile, prevăzute în prezenta hotărâre, în procesul de evaluare a cererilor de finanțare, în procesul de contractare aferent încheierii contractului/deciziei/ordinului de finanțare, precum și procesul de verificare a cererilor de rambursare". Mai mult, art. 14 alin. (2) din H.G. nr. 399/2015 prevede că "Ministerul Fondurilor Europene, în calitate de coordonator,[…] poate emite ordine și instrucțiuni în aplicarea prezentei hotărâri".

În acest sens, ministrul fondurilor europene a aprobat prin Ordinul nr. 803/2018 Ghidul Solicitantului aferent programului în cadrul căruia a fost depusă cererea de finanțare de către reclamantă, în care se menționează la cap. 4:

"Cu privire la evaluarea și selecția cererilor de finanțare depuse, se vor avea în vedere secțiunile relevante din Orientări privind accesarea finanțărilor în cadrul POCU 2014-2020." De asemenea, în Anexă la Ghidul Solicitantului sunt incluse: (1) Anexa 1 - Criterii de verificare a conformității administrative și a eligibilității și (2) Anexa 2 - Criterii de evaluare și selecție.

În capitolul 6 din Orientări sunt detaliate etapele de evaluare prin care trece un proiect de la depunerea sa până la contractare, respectiv depunerea Cererii de finanțare, apoi verificarea conformității administrative și a eligibilității, și apoi evaluarea tehnică și financiară, etapă în cadrul căreia, printre altele, "Experții evaluatori pot recomanda modificarea bugetului proiectului în sensul reducerii cheltuielilor eligibile."

Or, dincolo de netemeinicia motivului invocat pentru respingerea cererii, intimatul-pârât a încălcat în mod evident prevederile procedurale din Orientări și, implicit, prevederile legale ale Ordinului nr. 803/2018 de aprobare a Ghidul Solicitantului ce face trimitere și obligă la respectarea regulilor stabilite prin Orientări.

Conform Orientărilor "numai Cererile de finanțare care au obținut "DA" la toate criteriile din Grilele de verificare a conformității administrative și a eligibilității sunt admise în următoarea etapă a procesului de evaluare, respectiv evaluarea tehnică și financiară."

Astfel, după ce în etapa de la Pasul 2 a declarat admis și eligibil proiectul reclamantei ("după verificarea administrativă și de eligibilitate", conform comunicării), în Pasul 3, în loc să se efectueze evaluarea tehnică și financiară, se decide respingerea pentru un pretins motiv de neeligibilitate, cu încălcarea normelor legale și procedurale aplicabile sus-menționate.

În apărare se invocă drept temei legal pentru decizia de respingere o serie de articole din mai multe acte normative naționale și europene, fără a se arăta concret care este legătura lor cu motivul respingerii sau cu criticile aduse de subscrisa asupra acestui motiv.

Astfel, trimiterea la art. 2 din H.G. nr. 399/2015 și la art. 9 (3) din Anexa 1 la Orientări (Contractul de finanțare), referitor la eligibilitatea cheltuielilor, respectiv eligibilitatea proiectului, arată din nou confuzia între criteriile de eligibilitate a proiectului, a căror neîndeplinire este de natură să atragă neeligibilitatea proiectului, și criteriile de neeligibilitate a unor cheltuieli, a căror neîndeplinire este de natură să atragă modificarea bugetului proiectului în cadrul etapei de evaluare tehnică și financiară, așa cum am arătat mai sus (și detaliat în cererea de anulare).

Afirmația că neeligibilitatea unui proiect poate fi constatată în orice etapă, oricând este nesusținută legal. Mai mult, o astfel de interpretare sau posibilitate ar lipsi total de efecte prevederile legale și procedurale aplicabile în derularea programului și este în măsură să justifice măsuri arbitrare care cu siguranță nu au fost avute în vedere de legiuitorul român sau european.

Nicio prevedere din art. 3-5 din O.U.G. nr. 66/2011 invocată de pârât nu justifică excluderea proiectului de la finanțare. A considera că obligația de a acționa preventiv reprezintă per se un motiv de respingere, ar însemna să admitem că oricând se poate respinge un proiect fără un motiv legal concret, raportat la proiectul respectiv, ceea ce contravine evident principiului bunei gestiuni financiare, principiului de liberă concurență și de tratament egal și nediscriminatoriu, precum și principiului transparenței, prevăzute de art. 3 alin. (2) lit. (c) din același O.U.G. nr. 66/2011. Orice acțiune preventivă trebuie în mod evident și rezonabil să fie luată motivat și în baza legii, iar nu cu încălcarea de prevederi legale și procedurale. O.U.G. nr. 66/2011, invocată de pârât, obligă autoritățile competente la respectarea principiului transparenței, prin "punerea la dispoziția tuturor celor interesați a informațiilor referitoare la aplicarea procedurii pentru acordarea fondurilor europene" și, în consecință, prin respectarea întocmai a acestor informații.

Reclamanta reprezintă o asociație cu experiență în gestionarea fondurilor europene, având la activ mai multe proiecte educative (menționate și în cererea de finanțare) finalizate cu succes și cu real impact social și consideră cu totul nejustificată orice presupunere de risc de nefinalizare în bune condiții a proiectului avut în vedere. Cererea noastră de finanțare a fost depusă cu bună-credință și având convingerea că avem capacitatea de a implementa proiectul în cele mai bune condiții. Așadar, se consideră că are dreptul și interesul legitim ca cererea sa de finanțare să fie tratată și soluționată în mod corect, cu respectarea prevederilor legale și procedurale aplicabile.

Cu privire la serviciile subcontractate de către partenerul recurentei se pretinde de autoritatea pârâtă că subcontractarea de către B., a subactivităților A3.4 "Alte activități de sprijin oferite în vederea înființării de întreprinderi sociale" și A4.1 "Furnizarea serviciilor workshop aplicativ de consiliere" contravine prevederilor art. 4.3.7. din Orientări. Conform acestui articol, "Activitățile de subcontractare se realizează numai de către solicitantul de finanțare, nu și de partenerul acestuia. Prin excepție, partenerii pot subcontracta activități/subactivități suport (de ex., organizare evenimente, pachete complete conținând transport și cazare a participanților și/sau a personalului propriu, sonorizare, interpretariat, tipărituri), dar nu și activități relevante, pentru care au fost selectați ca parteneri în baza expertizei în domeniu", pârâtul considerând că cele două activități subcontractate sus-menționate sunt activități relevante și nu pot fi încadrate la excepția din art. 4.3.7.

Pentru a decide că sunt relevante, intimatul-pârât a avut în vedere art. 4.1.2. din Orientări, conform căruia "Prin activitate relevantă se înțelege acea activitate care contribuie în mod direct la atingerea indicatorilor (de exemplu: formare profesională, informare și consiliere profesională, programe de tipul "a doua șansă", incluziune socială, măsuri pentru ocupare, educație preuniversitară/universitară, economie socială, etc)".

Chiar și în condițiile în care neeligibilitatea cheltuielilor nu este un motiv care să justifice respingerea proiectului, ci ajustarea bugetului, considerăm că intimatul-pârât a decis în mod excesiv și eronat că partenerul nu poate subcontracta cele două activități. Astfel, analizând indicatorii aferenți acestui apel de proiecte, se poate observa că nu este niciun indicator care să se refere strict la activitățile externalizate, acestea acționând indirect și nu direct la atingerea indicatorilor.

Autoritatea de management își mai justifică conduita prin invocarea unor presupuse neajunsuri de ordin tehnic ale aplicației MySMIS, care este dezvoltată sub coordonarea Ministerului Fondurilor Europene. Modul de funcționare și gestionarea MySMIS pentru derularea programelor cade sub incidența atribuțiilor intimatului-pârât, care nu poate invoca în apărarea sa propria sa culpă, conform principiului de drept nemo auditur propriam turpitudinem allegans.

Explicația intimatului-pârât conform căreia aplicația nu permite întoarcerea unei cereri din etapa de evaluare tehnică în etapa de evaluare a eligibilității nu justifică de niciun fel respingerea unui proiect în etapa a doua, ulterior admiterii lui ca eligibil în prima etapă, care este destinată tocmai analizei eligibilității. De fapt, această explicație indică doar că aplicația respectă într-adevăr anumiți pași, bine-stabiliți prin regulile procedurale de derulare a programului, confirmând totodată susținerea noastră în acest sens. În orice caz, orice eventuală limitare tehnică ar fi trebuit adusă la cunoștință participanților (lucru care nu s-a întâmplat), în baza principiului transparenței, încă de la începutul programului, mai ales că din întâmpinare rezultă că presupusa problemă este una de proiectare, deci existentă încă de la începutul utilizării MySMIS.

1.4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Fondurilor Europene a solicitat respingerea recursului reclamantei ca nefondat, apreciind că hotărârea instanței de fond este motivată și dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material aplicabile.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

2.1. Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce vor fi expuse în cele ce urmează.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este nefondat în aprecierea instanței de control judiciar.

În această privință se reține că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, precum și cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părților, fiind afectată de viciu nelegalității hotărârea care nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părțile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanță în pronunțarea soluției, iar instanța ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalității și temeiniciei hotărârii, și considerentele pentru care s-a pronunțat soluția respectivă.

Sub acest aspect se constată că hotărârea instanței de fond răspunde cerinței argumentării soluției adoptate, considerentele acesteia conținând analiza complexă și detaliată a raporturilor juridice deduse judecății, cu luarea în considerare și diseminarea apărărilor părților împrocesuate.

Contrar susținerilor recurentei, pretinsele aspecte de critică care în opinia sa nu ar fi fost supuse analizei instanței de fond, au primit un răspuns implicit de netemeinicie în cadrul considerentelor hotărârii atacate. Calificarea criteriilor de eligibilitate analizate, ca fiind de eligibilitate a proiectului sau a cheltuielilor, a momentului de verificare a acestora, funcție de pașii procedurali menționați în Ghidul Orientări privind accesarea finanțărilor în cadrul POCU 2014-2020 sau măsurile administrative care se puteau dispune de autoritatea de management în cazul constatării neîndeplinirii condițiilor de eligibilitate a cheltuielilor propuse prin proiect rezultă din soluția instanței de fond, care a validat conduita autorității pârâte și a apreciat că procesul de verificare a eligibilității cheltuielilor este unul continuu, nefiind limitat la o fază procesual administrativă iar măsura administrativă adecvată este cea a respingerii cererii de finanțare.

Sunt nefondate și criticile care în opinia recurentei se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În această privință, recurenta - reclamantă insistă în aprecierea că s-a făcut o confuzie între eligibilitatea proiectului și eligibilitatea cheltuielilor, că aspectele reținute de autoritatea de mangement referitoare la imposibilitatea contractării de către partenerul reclamantei a unor servicii vizează eligibilitatea cheltuielilor, iar că o asemenea constatare în etapa evaluării tehnice și financiare a proiectului, după verificarea conformității și eligibilității acestuia, îndreptățea autoritatea de management numai la reducerea bugetului, iar nu la respingerea proiectului în ansamblu.

Contrar susținerilor recurentei, instanța de control judiciar apreciază că în raport de prevederile art. 14 alin (1) din H.G. nr. 399/2015, autoritățile de management au obligația să asigure verificarea respectării condițiilor aplicabile, prevăzute în hotărâre, în procesul de evaluare a cererilor de finanțare, în procesul de contractare aferent încheierii contractului/deciziei/ordinului de finanțare, precum și procesul de verificare a cererilor de rambursare, procesul de evaluare a eligibilității unui proiect și implicit a cheltuielilor fiind unul continuu, așa cum just s-a reținut de intanța de fond, ce se poate desfășura pe tot parcursul derulării acestuia, nefiind limitat doar la parcurgerea unei singure etape.

Parcurgerea primei etape de verificarea a conformității și eligibilității proiectului, nu împiedica autoritatea de management de a proceda la verificarea eleigibilității cheltuielilor din cadrul bugetului propus de reclamantă. De altfel, recurenta, omite a răspunde la întrebarea, în cadrul argumentației expuse, ce aspecte financiare ale proiectului pot fi verificate în cea de a doua etapă și de ce nu eligibilitatea cheltuielilor ar fi un aspect important al laturii financiare a proiectului, supus astfel verificării în acest moment procesual.

În aprecierea instanței de control judiciar tocmai în etapa "evaluării tehnice și financiare" se verifică eligibilitatea cheltuielilor propuse prin proiect, aspect care rezultă cu prisosință din reglementările de care se prevalează reclamantă, referitoare la ajustarea bugetului supus aprobării.

Parcurgerea primei etape, respectiv cea a verificării conformității și eligibilității proiectului, nu exclude competența autorității de management de a respinge cererea de finanțare urmare a evaluării proiectului în cea de a doua etapă, cea a evaluării tehnice și financiare a proiectului.

Așa cum se prevede expres în Orientări pentru ca un proiect să poată fi aprobat pentru finanțare, acesta trebuie să îndeplinească în mod concomitent următoarele condiții: să obțină în total minim 70 puncte și să îndeplinească punctajul minim pentru fiecare criteriu de evaluare.

Prin urmare, neîndeplinirea celor două condiții conferă autorității de management competența de a respinge cererea de finanțare.

Este adevărat că evaluatorii pot aplica corecții/ajustări bugetare atunci când identifică cheltuieli neeligibile, potențial eligibile dar care nu au legătură cu proiectul sau nu sunt necesare acestuia ori sunt excedentare, însă numai în măsura în care nu depășesc 30% din valoarea totală eligibilă a proiectului. Însă, întinderea cheltuielilor apreciate ca neeligibile raportat la valoarea totală eligibilă a proiectului nu a fost adusă în discuție de reclamantă, pentru a fi cercetată de instanță, pentru a se putea prevala de aceste măsuri administrative care răspund mai bine exigenței de proporționalitate decât respingerea integrală a proiectului, în raport de aspectele factuale reținute de autoritatea de management.

Nu pot fi însușite nici criticile recurentei referitoare la faptul că subactivitățile A3.4 "Alte activități de sprijin oferite în vederea înființării de întreprinderi sociale" și A4.1 "Furnizarea serviciilor workshop aplicativ de consiliere" propuse pentru subcontractare de partenerul său au fost apreciate de autoritatea de management că ar contraveni prevederilor art. 4.3.7. din Orientări.

Potrivit cap. 4.3.7. din Orientări "Cheltuieli aferente activităților subcontractate" din Ghidul solicitantului "Activitățile de subcontractare se realizează numai de către solicitantul de finanțare, nu și de partenerul acestuia. Prin excepție, partenerii pot subcontracta activități/subactivități suport (de ex., organizare evenimente, pachete complete conținând transport și cazare a participanților și/sau a personalului propriu, sonorizare, interpretariat, tipărituri), dar nu și activități relevante, pentru care au fost selectați ca parteneri în baza expertizei în domeniu".

De asemenea, potrivit pct. 4.1.2. din Orientări:

"Prin activitate relevantă se înțelege aceea activitate care contribuie în mod direct la atingerea indicatorilor (de exemplu: formare profesională, informare și consiliere profesională, programe de tipul "a doua șansă", incluziune socială, măsuri pentru ocupare, educație preuniversitară/universitară, economie socială, etc)."

Or, din analiza activităților propuse pentru subcontractare nu rezultă că s-ar încadra în categoria celor de suport pentru care, cu caracter de excepție, era permisă subcontractarea de către partener, ci erau activități relevante, pentru care a fost selectat ca partener în baza expertizei în domeniu.

În consecință, în mod corect s-a apreciat că proiectul reclamantei nu îndeplinește un criteriu de eligibilitate, anume acela ca activitățile de subcontractare să se realizeze numai de către solicitantul de finanțare, nu și de partenerul acestuia.

Prin urmare, notificarea x/15.07.2019 prin care a fost comunicată decizia de respingere a contestației este legală din perspectiva criticilor formulate, astfel că hotărârea instanței de fond care a validat acest act administrtiv este dată cu aplicarea și interpretarea corectă a normelor de drept material aplicabile.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru toate considerentele expuse de fapt și de drept expuse, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 411 din 7 noiembrie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 411 din 7 noiembrie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 03 martie 2022.