Decizia nr. 4587/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 1157/2024 a Curții de Apel București

Circumstanțele cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a XI-a contencios administrativ și fiscal, în data de 30.05.2024, A. S.R.L., ("A."), a chemat în judecată pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București-Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii, solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună suspendarea Deciziei nr. x/10.05.20224 de respingere a cererii de modificare a restructurării obligațiilor bugetare, emisă de pârâtă, până la soluționarea pe fond a contestației îndreptate împotriva acestei Decizii.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1157 din 27 iunie 2024, Curtea de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea ca neîntemeiată.

Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 1157 din 27 iunie 2024 a Curții de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L.. În motivarea căii de atac exercitate, recurenta susține că instanța de fond a soluționat greșit cererea de suspendare, analizând pe fond legalitatea deciziei fiscale și antepronunțându-se, deși contestația administrativă nu este încă soluționată. Critică faptul că organul fiscal a emis decizia de respingere a modificării înlesnirii cu încălcarea procedurii prevăzute de O.G. nr. 6/2019, fără a solicita corecții ale planului, fără a indica temeiul legal și fără a respecta obligația de a cere clarificări sau documente suplimentare. Arată că motivele invocate de organul fiscal privesc eventuale probleme ale planului de restructurare, nu condițiile art. 11 O.G. nr. 6/2019, iar emiterea ulterioară a deciziilor de pierdere a înlesnirii și de eșuare a planului este nelegală, fiind încălcate termenele și procedura aplicabilă. În consecință, solicită suspendarea actelor administrative până la soluționarea contestației.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București susține pe fond că decizia de respingere a modificării înlesnirii la plată este legală, întrucât societatea nu a dovedit solvabilitatea necesară, nu a prezentat planul de restructurare ajustat și nu sunt îndeplinite condițiile pentru suspendare, neexistând nici caz bine justificat, nici pagubă iminentă.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Înalta Curte, raportat la dispozițiile art. 248 C. proc. civ., se va pronunța cu prioritate asupra excepției lipsei de interes în susținerea recursului, invocată din oficiu, urmând a o admite pentru considerentele ce urmează. Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente (…) persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond". Rezultă din textul legal că măsura suspendării executării unui act administrativ are un caracter strict temporar, fiind limitată, în ipoteza art. 14, până la data pronunțării hotărârii instanței de fond asupra acțiunii în anulare. În speță, cererea de suspendare a Deciziei nr. x/10.05.2024 a fost soluționată prin sentința civilă nr. 1157/27.06.2024 a Curții de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin care aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată. Recursul împotriva sentinței civile nr. 1157/27.06.2024 a fost declarat de reclamanta A. S.R.L. la data de 06 martie 2025, într-un moment în care acțiunea în anulare a actului administrativ a cărui suspendare se solicitase era încă pe rolul instanței de fond. Ulterior însă, în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a pronunțat sentința nr. 595/09.04.2025, prin care a respins acțiunea în anulare a Deciziei nr. x/10.05.2024, aspect ce rezultă din informațiile disponibile în aplicația ECRIS. Această hotărâre, deși ulterioară declarării recursului, este anterioară soluționării lui și are consecințe directe asupra interesului procesual. Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., exercitarea oricărei cereri în justiție este condiționată de existența unui interes, iar conform art. 32 alin. (2), interesul trebuie să fie născut și actual, în sensul că partea trebuie să justifice un folos practic imediat, susceptibil de a fi obținut prin admiterea cererii. Această condiție trebuie să fie îndeplinită pe tot parcursul procesului, inclusiv în faza căilor de atac. Or, în materia suspendării reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004, efectele măsurii nu pot subzista dincolo de momentul pronunțării hotărârii pe fond asupra acțiunii în anulare. Odată ce instanța de fond s-a pronunțat - în speță, prin sentința nr. 595/09.04.2025 - suspendarea nu mai poate fi dispusă. Prin urmare, deși la data de 06 martie 2025 recurenta justifica un interes în promovarea recursului, acest interes a încetat ulterior, ca urmare a pronunțării hotărârii pe fond în dosarul nr. x/2024. În prezent, interesul nu mai este actual, fiind depășit termenul legal până la care suspendarea putea opera. În aceste condiții, recursul a devenit lipsit de interes, întrucât, chiar în ipoteza admiterii sale, nu s-ar mai putea dispune suspendarea executării actului administrativ contestat, efectele acestei măsuri fiind limitate de lege până la pronunțarea hotărârii pe fond. Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes și va respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1157 din 27 iunie 2024 a Curții de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.