Decizia nr. 4586/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Circumstanțele cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov la data de 05.06.2024, sub nr. x/2024, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene - Direcția Generală Tranziție Justă și Competitivitate Economică - D.G.P.O.C./D.G.T.J.C.E., în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operațional Competitivitate 2014-2020, a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună: (i) anularea Deciziei de soluționare a contestației f.n./29.03.2024, înregistrată la M.I.P.E. -D.G.P.O.C./D.G.T.J.C.E. sub nr. x/01.04.2024, formulate împotriva Notificării nr. x/29.02.2024 privind situația Cererii de Rambursare nr. x, proiect SMIS 158192, Contract de Finanțare nr. 21/POC/41 l/AM/28.11.2022, POC, Axa prioritară 4, Titlu proiect: "investiție în activități productive"; (ii) anularea în parte a Notificării nr. x/29.02.2024 privind situația Cererii de Rambursare nr. x în privința respingerii plății sumei de 275.006,79 RON; (iii) obligarea instituției pârâte la emiterea unei decizii de validare integrală/acceptare la plată a Cererii de Rambursare nr. x, astfel cum a fost completată; (iv) obligarea pârâtei la restituirea sumei de 275.006,79 RON, plătită de societate conform OP nr. x și OP nr. x din data 26.06.2023.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 174/2024 din 20 decembrie 2024, Curtea de Apel Brașov - secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea, a anulat în tot Decizia nr. 70620/20.05.2024 și în parte Notificarea nr. x/29.02.2024 privind respingerea la plată a sumei de 275.006,79 RON și a obligat pârâtul la emiterea unei decizii de aprobare a cererii reclamantei de finanțare a sumei de 275.006,79 RON și la plata acestei sume. Fără cheltuieli de judecată.

Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 174/2024 din 20 decembrie 2024 a Curții de Apel Brașov - secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Investitiilor și Proiectelor Europene, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ. Recurentul-pârât a structurat criticile invocate în două direcții principale: (i) nemotivarea hotărârii în sensul art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și (ii) aplicarea greșită a normelor de drept material incidente în cauză. Cu privire la primul motiv de recurs, Ministerul a susținut că instanța de fond nu a motivat în mod real și complet hotărârea pronunțată, întrucât nu a analizat în mod efectiv fiecare capăt de cerere și fiecare apărare formulată de părți, limitându-se la preluarea necriticată a susținerilor reclamantei. Astfel, instanța nu a examinat în mod obiectiv și complet împrejurările esențiale ale cauzei, omițând să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei actelor administrative contestate, respectiv Notificarea nr. x/29.02.2024 și Decizia nr. 70620/20.05.2024, prin care s-a respins contestația administrativă formulată de intimata-reclamantă. Recurentul a arătat că instanța de fond a ignorat dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., precum și jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului privind exigențele motivării hotărârilor judecătorești, în sensul că instanța trebuie să răspundă în mod efectiv și pertinent tuturor susținerilor esențiale ale părților. În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, Ministerul a susținut că instanța de fond a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 10 alin. (1) din H.G. nr. 399/2015, ale O.U.G. nr. 82/2022, precum și prevederile Ghidului solicitantului aprobat prin Ordinul ministrului investițiilor și proiectelor europene nr. 2096/2022. În esență, recurentul a arătat că achiziția unui automobil electric și a unui încărcător aferent nu reprezintă o cheltuială eligibilă în cadrul proiectului finanțat, întrucât nu a fost dovedit caracterul indispensabil al acestor bunuri pentru realizarea obiectivelor proiectului, în raport cu activitățile economice desfășurate de beneficiar în temeiul codului CAEN 9511 - "Repararea calculatoarelor și a echipamentelor periferice". Potrivit recurentului, transportul sau deplasarea la clienți nu constituie o activitate eligibilă în sine și nu poate fi considerată o componentă esențială a fluxului tehnologic aferent activităților productive finanțate. În plus, s-a arătat că, potrivit subcapitolului 2.3 din Ghidul solicitantului, cheltuielile auxiliare, precum cele de transport, pot fi necesare pentru implementarea proiectului, dar nu sunt eligibile pentru finanțare nerambursabilă, fiind suportate integral de beneficiar. Recurentul-pârât a mai susținut că instanța de fond a ignorat scopul declarat al proiectului, respectiv "Investiție în activități productive", și a interpretat în mod eronat conținutul cererii de finanțare și al contractului de finanțare, substituindu-se autorității de management în evaluarea caracterului eligibil al cheltuielilor. În opinia recurentului, instanța a validat în mod nejustificat susținerile reclamantei, fără a verifica în ce măsură au fost respectate condițiile de eligibilitate prevăzute de legislația națională și europeană aplicabilă, inclusiv Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 și H.G. nr. 399/2015. În concluzie, Ministerul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, cu constatarea legalității actelor administrative contestate.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată, intimata - reclamantă A. S.R.L., a arătat că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a normelor de drept material și a motivat în mod suficient hotărârea pronunțată, astfel încât criticile formulate de recurent nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ. Pe cale de consecință, se impune respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca legală și temeinică.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra cererii de recurs Examinând recursul declarat de recurentul pârât împotriva sentinței civile nr. 174/20 noiembrie 2024, Înalta Curte constată că este nefondat, urmând a-l respinge ca atare. Pentru a decide astfel, Înalta Curte constată că reclamanta intimată a învestit instanța de contencios administrativ cu o contestație formulată împotriva Deciziei nr. 70620/20.05.2024, prin care a fost respinsă contestația administrativă privitoare la Notificarea nr. x/29.02.2024 . A reținut instanța fondului că Prin Notificarea nr. x/29.02.2024 privind situația cererii de rambursare nr. x, formulată de reclamantă în temeiul contractului de finanțare nr. x/28.11.2022, SMIS 158192, pârâta a autorizat la plată suma de 423.590,52 RON și a respins suma de 275.006,79 RON, sumă care corespunde cheltuielilor de achiziție a unui autovehicul electric și stația de încărcare aferentă acestuia, considerată de pârât ca fiind o cheltuială neeligibilă, conform O.U.G. nr. 82/2022, H.G. nr. 399/2015 și OMIPE de aprobare a Ghidului Solicitantului. În esență, pârâta a reținut că suma de 275.006,79 RON nu este eligibilă pentru trei considerente: autovehiculul achiziționat nu este indispensabil atingerii obiectivului operațiunii, nu este destinat exclusiv atingerii obiectivului operațiunii iar caracteristicile tehnice ale autovehiculului nu sunt adecvate în raport cu activitatea pentru care se solicită finanțarea. Subsumat primului motiv de refuz al rambursării/finanțării, pârâta a avut în vedere că finanțarea în cadrul Acțiunii 4.1.1. este acordată luând în considerare activitatea economică încadrată în codul CAEN pentru care solicitantul a depus cerere de finanțare, respectiv cod CAEN 9511 - Repararea calculatoarelor și a echipamentelor periferice iar, conform CAEN Revizuit 2 "clasificarea activităților din Economia Națională", "această clasă include repararea echipamentului electronic, cum ar fi calculatoarele, mașinile de calculat și echipamentele periferice. Or, față de enumerarea aferentă cod CAEN 9511 și de obiectul de activitate al reclamantei, pârâta a apreciat ca evidentă împrejurarea că transportul/deplasarea la clienți nu reprezintă o subactivitate a codului CAEN 9511. Pe cale de consecință, mijlocul de transport nu este indispensabil realizării proiectului. În privința celui de-al doilea motiv de refuz (autoturismul electric nu este destinat exclusiv atingerii obiectivului operațiunii), s-a reținut de către pârâtă că un autovehicul care se pretează utilizării și în alte scopuri (indirecte, administrative etc) nu este eligibil. Se invocă dispozițiile Ghidului solicitantului pentru Acțiunea 4.1.1 Investiții în activități productive, Condiții specifice de accesare a fondurilor, Tip de proiect: "investiții destinate capacităților de prestare de servicii și retehnologizării în vederea refacerii capacității de reziliență", potrivit cărora: "sunt eligibile Cheltuielile cu achiziționarea de mijloace de transport auto care sunt necesare activității de producție/servicii, transport și distribuție, cu excepția mijloacelor de transport (6/14) care sunt aferente activității administrative sau nu sunt în legătură cu obiectul cererii de finanțare". Se conchide, pe această condiție, că pentru proiectul SMIS 158192 "deplasarea la clienți" reprezintă o activitate administrativă, auxiliară activității principale aferente codului CAEN 9511 "Repararea calculatoarelor și a echipamentelor periferice". Ce de-al treilea motiv de refuz vizează condiția privind "caracteristicile tehnice ale autovehiculului/mijlocului de transport," care să fie adecvate în raport cu activitatea pentru care se solicită finanțarea. Aceasta presupune, în opinia pârâtei, că un mijloc de transport este eligibil numai dacă dotările sau caracteristicile de construcție sunt corespunzătoare/adecvate activității ce face obiectul finanțării. Or, din documentele depuse de beneficiar s-a apreciat că nu reiese că automobilul electric ar avea caracteristici speciale sau specifice activității finanțate aferente codului CAEN 9511. Potrivit art. 4 (1), art. 12 și art. 15 (2) din Contractul de finanțare nr. x/28.11.2022, "cheltuielile sunt considerate eligibile dacă sunt în conformitate cu: (a) Legislația națională și europeană aplicabilă; (b) Ghidul unic al Solicitantului/Ghiduri ale solicitantului specifice fiecărui apel de proiecte; (c) Prezentul contract de finanțare; (d) Instrucțiunile AM POC pentru Contractele de finanțare semnate, după data publicării acestora (...). Cheltuielile aferente prezentului Proiect sunt eligibile cu condiția ca acestea să fie cuprinse în Cererea de finanțare(...)". În același timp, conform Anexei 1 la Contract, secțiunea e), alin. (1), (3), (4), "părțile au stabilit ca (.) aprobarea proiectului și semnarea contractului de finanțare de către AMPOC nu reprezintă, implicit și o confirmare a eligibilității cheltuielilor, acestea urmând a fi stabilită în urma procesului de verificare a modului de utilizare a fondurilor de către Beneficiar(.)" Soluționând contestația formulată de reclamantă, instanța fondului a apreciat că este întemeiată, pronunțând o soluție de admitere a acțiunii și de anulare a actelor litigioase. Examinând notificarea contestată, prima instanță a reținut că sunt neîntemeiate susținerile pârâtei cu privire la faptul că transportul/deplasarea la clienți nu reprezintă o subactivitate a codului CAEN 9511. Din certificatul constatator nr. x/02.04.2024 eliberat de ONRC rezultă că reclamanta este autorizată să desfășoare, în afara sediului social și a sediilor secundare, următoarele activități conform CAEN revizuit 2: 9511 - Repararea calculatoarelor și a echipamentelor periferice, 6209 - Alte activități de servicii privind tehnologia informației, 6203 - Activități de management (gestiune și exploatare) a mijloacelor de calcul, 6202 - Activități de consultanță în tehnologia informației, 9512 - Repararea echipamentelor de comunicații. Așadar, codul CAEN 9511 presupune repararea calculatoarelor și a echipamentelor periferice nu doar la sediul reclamantei, ci și în afara sediului iar pentru desfășurarea acestei activități este necesară deplasarea angajaților și transportul materialelor necesare efectuării reparațiilor la terții beneficiari ai serviciilor prestate de reclamantă, conform contractelor depuse la dosarul cauzei. Pe cale de consecință, se poate aprecia ca evidentă împrejurarea că transportul/deplasarea la clienți reprezintă o subactivitate a codului CAEN 9511, indispensabilă acestuia. Pentru a ajunge la această concluzie, instanța fondului a avut în vedere faptul că, prin natura lor, serverele, calculatoarele și echipamentele informatice în general nu pot fi deplasate la sediul reclamantei pentru a fi verificate și reparate (nefiind nici profitabil), ci este necesar ca aceasta să se deplaseze la sediul beneficiarilor contractelor pentru prestarea serviciilor de reparare sau de întreținere. Conform înscrisurilor și mențiunilor necontestate de la filele x, incluzând contractele de întreținere tehnică de calcul și foi de parcurs, reclamanta prestează serviciile aferente codului CAEN 9511, de reparare a calculatoarelor și a echipamentelor periferice, la instituții și societăți comerciale. Curtea a reținut că acest cod CAEN include și posibilitatea prestării serviciilor în afara sediului reclamantei, respectiv în afara localității sediului său. Din examinarea O. nr. 337/2007 rezultă că, de fapt, clasificarea activităților din economia națională - CAEN Rev. 2 - nu face asocieri și nu stabilește relații de interdependență între activități și mijloacele de producție (utilaje, instalații, echipamente etc.) necesare realizării activităților și/sau între activități și mijloacele de transport (autobuz, metrou, autovehicul personal etc.) utilizate pentru deplasarea la locul desfășurării activităților. Altfel spus, încadrarea activităților economice în variantele de clasificare din CAEN Rev. 2 nu este condiționată de mijloacele tehnice utilizate în/pentru realizarea activităților respective. De altfel, pârâtul nici nu a indicat o dispoziție legală care să susțină teza acestuia conform căreia activitatea clasificată în CAEN 9511 nu poate include și deplasarea în vederea prestării serviciilor de reparare și întreținere a echipamentelor informatice în afara sediului social și al sediilor secundare. Așadar, clasificarea CAEN privește domeniul de activitate în care se prestează serviciul sau se desfășoară activitatea, iar nu modul de deplasare la client. In ceea ce privește caracterul indispensabil al achiziției autovehiculului electric nepoluant și a încărcătorului pentru activitatea prestată de către reclamantă conform codului CAEN 9511, în afara sediului social și a sediilor secundare și a caracteristicilor tehnice adecvate activității prestate, instanța fondului a reținut că acest autovehicul nepoluant este indispensabil activității economice legal desfășurate de către reclamantă și are caracteristici tehnice adecvate activităților prestate, așa încât cererea reclamantei este conformă cap. 2.1. din Ghidul solicitantului și art. 10 alin. (1)din H.G. nr. 399/2015. Conform prevederilor art. 10 alin. (1) din H.G. nr. 399/2015, "(1) Cheltuielile pentru achiziția de autovehicule sau alte mijloace de transport, achiziționate inclusiv în modalitatea prevăzută la art. 9, sunt eligibile dacă acestea îndeplinesc una dintre următoarele condiții: a) dacă sunt indispensabile activităților prevăzute la art. 59 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 sau managementului operațiunii; b) dacă autovehiculele sau mijloacele de transport, inclusiv mijloace destinate transportului public de călători, sunt indispensabile și sunt destinate exclusiv atingerii obiectivului operațiunii, iar caracteristicile lor tehnice sunt adecvate în raport cu activitățile operațiunii". Sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. a) și b) din H.G. nr. 399/2015 câtă vreme pentru prestarea serviciilor de reparare și întreținere a echipamentelor informatice în afara sediului social și a sediilor secundare, reclamanta are nevoie de mijloace de deplasare atât a specialistului IT, cât și a kit-ului de reparare, care nu poate fi deplasat decât cu un autovehicul. Prin urmare, rezultă că autoturismul/autovehiculul achiziționat este indispensabil activității reclamantei prestate în baza codului CAEN 9511 iar caracteristicile tehnice sunt adecvate în raport cu acestea. Nu poate fi reținută susținerea că un astfel de mijloc de transport este folosit și pentru activități administrative, câtă vreme nu există nicio dovadă în acest sens. În privința cheltuielii aferente încărcătorului, câtă vreme instanța a ajuns la concluzia că autovehiculul electric este indispensabil activității reclamantei iar această activitate se încadrează în codul CAEN 9511, nu se poate susține că un astfel de încărcător nu ar fi și el indispensabil întrucât asigură încărcarea bateriei autovehiculului și, astfel, utilizarea sa. Pentru aceste considerente, instanța fondului a admis cererea de chemare în judecată, a anulat în tot Decizia nr. 70620/20.05.2024 și în parte Notificarea nr. x/29.02.2024 privind respingerea la plată a sumei de 275.006,79 RON și, în consecință, a obligat pârâtul la emiterea unei decizii de aprobare a cererii reclamantei de finanțare a sumei de 275.006,79 RON și la plata acestei sume. Astfel cum s-a arătat mai sus, pârâtul a declarat recurs împotriva sentinței pronunțate de prima instanță, criticând hotărârea din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. Referitor la primul motiv de casare invocat, Înalta Curte constată că prin dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. legiuitorul sancționează hotărârea care nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, hotărârile care cuprind motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Sub acest aspect, recurenta reclamantă a criticat hotărârea primei instanțe afirmând că judecătorul fondului și-a însușit parțial argumentele prezentate de reclamantă, ignorând, însă, probatoriul consistent sub aspectul neconformităților constatate și redate riguros în actele administrative contestate. Contrar celor susținute de recurenta reclamantă, Înalta Curte constată faptul că judecătorul fondului a dat curs obligațiilor prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. În acest sens, așa cum rezultă di considerentele sentinței atacate, instanța fondului s-a preocupat de stabilirea situației de fapt litigioase, a identificat normele de drept aplicabile cauzei și a pronunțat soluția de admitere în consecința caracterului întemeiat al argumentelor invocate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată. Faptul că instanța fondului și-a însușit parțial argumentele reclamantei nu echivalează cu o încălcare a obligațiilor ce rezultă din economia dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., neexistând niciun argument de natură a echivala validarea punctului de vedere al uneia din părți, atunci când datele speței conduc judecătorul la o atare soluție, cu o hotărâre nemotivată. În egală măsură, afirmațiile recurentului pârât, potrivit cărora judecătorul fondului a ignorat apărările formulate de pârât nu au suport, concluzie ce se desprinde cu ușurință din examinarea considerentelor hotărârii atacate, redate de instanța de control judiciar în paragrafele anterioare, considerente care pornesc de la constatările expuse în actele administrative litigioase și continuă cu demonstrarea caracterului netemeinic al refuzului manifestat de pârât în cuprinsul Notificării nr. x/29.02.2024. Nefondată este și critica subsumată celui de al doilea motiv de casare, constatând Înalta Curte faptul că soluția pronunțată de prima instanță reflectă o corectă aplicare a normelor de drept material incidente în cauză. Critica de nelegalitate subsumată cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. are în vedere aplicarea greșită a dispozițiilor art. 10 alin. (1) din H.G. nr. 399/2015, recurenta arătând, în esență, că achiziția de autovehicule și stații de încărcare nu contribuie în mod nemijlocit la realizarea activității solicitate la finanțare, fiind aferentă unor activități auxiliare, ale căror cheltuieli nu sunt eligibile. Potrivit art. 10 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 399/2015 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune 2014 - 2020, invocat de recurentul pârât, cheltuielile pentru achiziția de autovehicule sau alte mijloace de transport, achiziționate inclusiv în modalitatea prevăzută la art. 9, sunt eligibile dacă autovehiculele sau mijloacele de transport, inclusiv mijloace destinate transportului public de călători, sunt indispensabile și sunt destinate exclusiv atingerii obiectivului operațiunii, iar caracteristicile lor tehnice sunt adecvate în raport cu activitățile operațiunii. Art. 1.3. lit. b) din Ghidul solicitantului - Condiții specifice de accesare a fondurilor - Tip de proiect "Investiții în retehnologizare acordate IMM-urilor din domeniul industriei alimentare și construcțiilor, în vederea refacerii capacității de reziliență" prevede că printre tipurile de activități eligibile este dotarea cu echipamente, utilaje specifice, mobilier specific, dotări IT, inclusiv pentru eficiență energetică, necesare activității de producție, precum și alte achiziții de bunuri de această natură care sunt necesare extinderii/diversificării capacităților de producție existente. Art. 1.5 din Ghid definește investițiile în retehnologizare ca investiții în active corporale și necorporale care sunt în legătură cu obiectul cererii de finanțare și sunt necesare pentru asigurarea capacității de producție pentru refacerea capacității de reziliență. Și art. 2.3. din Ghid prevede că cheltuielile pentru investiția de bază cuprind cheltuieli cu achiziționarea de mijloace de transport auto care sunt necesare activității de producție/servicii, transport și distribuție, cu excepția mijloacelor de transport care sunt aferente activității administrative sau nu sunt în legătură cu obiectul cererii de finanțare. Așadar, potrivit Ghidului, sunt excluse doar cheltuielile privind achiziționarea mijloacelor de transport pentru activități administrative. Prin urmare, chiar Ghidul solicitantului prevede printre cheltuielile eligibile pentru investiția de bază, alături de cheltuielile cu achiziționarea de echipamente și utilaje tehnologice, cheltuieli cu achiziționarea de mijloace de transport auto necesare activității de producție/servicii, transport și distribuție. Indiscutabil, specificul activității circumscrise obiectului de activitate principal al reclamantei (reparare și întreținere echipamente electronice destinate tehnicii de calcul) și particularitățile reprezentate de necesitatea deplasării la sediul clientului și a efectuării serviciilor de reparații/întreținere la locul situării echipamentelor electronice justifică achiziția unui mijloc de transport, astfel că în mod just a apreciat judecătorul fondului faptul că achiziția în discuție excede unei simple nevoi administrative. Prin urmare, deplasarea la sediul clientului sau la locul unde se află echipamentele la a căror întreținere/reparare se obligă societatea reclamantă nu poate fi asimilată unei activități administrative ci este parte integrantă din serviciile codificate CAEN 9511, astfel că achiziția unui mijloc de transport auto în cadrul proiectului depus de reclamantă reflectă o cheltuială eligibilă, în înțelesul ce rezultă din cuprinsul art. 10 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 399/2015 și al art. 2.3. din Ghidul solicitantului. Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că este nefondată critica formulată de recurentul pârât la adresa legalității sentinței atacate, urmând a respinge în consecință recursul declarat.