ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3575/2020

Ședința publică din data de 15 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 7 aprilie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta Societatea A. S.R.L., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Competitivitate - Autoritatea de Management pentru POS CCE:

- anularea deciziei nr. 82340/06.10.2016 privind soluționarea contestației formulata de S.C. A. S.R.L., referitor la contractul de finanțare nr. x/30.06.2014, cod SMIS 38885, proiect "Achiziții de utilaje la S.C. A. SRL";

- anularea actelor predecesoare emise de pârâtă care sunt în strânsă legătură cu decizia nr. 82340/06.10.216, respectiv notificarea privind situația cererii de rambursare nr. x/25.09.2015, notificarea privind situația cererii de rambursare nr. x/30.10.2015, notificarea privind situația cererii de rambursare nr. x/25.01.2016, raportul de verificare la fața locului înaintat prin adresa nr. x/28.03.2016, decizia de soluționare a contestației nr. 445/12.01.2016;

- admiterea în întregime a cererii de rambursare nr. x/25.09.2015 prin care a fost respinsă suma de 239799,60 RON, a cererii de rambursare nr. x/30.10.2015 prin care a fost respinsă suma de 237360 RON, a cererii de rambursare nr. x/25.01.2016 prin care a fost respinsă suma de 152920 RON;

- cu cheltuieli de judecată ocazionate cu acest proces.

Prin sentința civilă nr. 3522 din 6 octombrie 2017, Curtea de Apel București a respins cererea formulată de reclamanta Societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Competitivitate - Autoritatea de Management pentru POS CCE, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 3522 din 6 octombrie 2017, pronunțată de instanța de fond a declarat recurs reclamanta Societatea A. S.R.L., solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată, așa cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivelor de nelegalitate, recurenta a susținut că, în mod greșit instanța a apreciat ca S.C. A. este legată cu S.C. A. S.R.L. aceasta fiind legată la rândul sau de S.C. B. S.R.L., formând un grup, invocând în acest sens art. 4 alin. (4) din Legea 346/2004 întrucât, legea face distincția dintre "grup de persoane" și "grup de persoane care acționează de comun acord". Acest "comun acord" trebuie să rezulte dintr-o clauza scrisă care să se refere la deciziile de control, de vot, de revocare/numire a administratorilor de a exercita o influență dominant. Prin cererea de finanțare reclamanta s-a declarat întreprindere mică iar după toate verificările de la acel moment, cererea a fost aprobată. Considera că atât în momentul încheierii contractului de finanțare, în momentul cererilor de rambursare cât și acum se încadrează în categoria întreprinderilor mici.

Decizia de respingere de la plata a 10% ca urmare a reverificării încadrării reclamantei în categoria IMM este neîntemeiată, iar argumentele pârâtei pornesc de la o greșită interpretare a mai multor prevederi ale Legii 346/2004. Consideră că nu sunt îndeplinite prevederile legale pentru ca S.C. A. S.R.L. și S.C. B. S.R.L. să poată fi considerate întreprinderi legate direct sau prin intermediul altei întreprinderi, respectiv A. S.R.L..

Argumentele pârâtei arată într-adevăr anumite relații între companii, relații transparente și legale, dar care nu determină atributul de întreprinderi legate.

Pentru a clarifica aspectele ce țin de încadrarea în categoria de IMM respectiv legătura beneficiarului cu S.C. B. S.R.L., face referiri la Legea 346/2004 actualizată (legea IMM), unde sunt definite și reglementate aceste aspect. Astfel, recurenta consideră că în conformitate cu legea IMM, respectiv art. 4

l

și 4

4

care vizează clasificarea întreprinderilor din perspectiva legăturilor dintre ale, compania B. S.R.L. nu este legată cu niciuna din companiile A. sau S.C. A.. Raporturile privind drepturile de vot sau influență dominantă specificate în lege ca și condiții pentru a fi întreprinderi legate nu sunt îndeplinite direct sau prin intermediul unei persoane sau grup de persoane.

Critică, de asemenea, faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat pe cererea pârâtei de introducere în cauză a Agenției de Dezvoltare Regională Nord Vest în calitate de Organism Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial "Creșterea competitivității economice".

Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, iar pe fond, a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

Prin rezoluția din 28 noiembrie 2018 a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 20 mai 2020, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018. De asemenea, prin încheierea din 20.05.2020, instanța s-a pronunțat asupra excepției nulității recursului.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte va admite recursul declarat în cauză, pentru următoarele considerente:

În raport de criticile de nelegalitate invocate de recurentă și din oficiu de către instanță, circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte le va examina, cu prioritate, pe acelea care privesc nereguli procedurale, de natură a atrage casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În acest sens, Înalta Curte constată că, prin recursul declarat în cauză, reclamanta a invocat argumente ce se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. însă, la termenul de judecată din 20.05.2020 instanța a invocat din oficiu și motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând părților să indice cadrul procesual subiectiv și cel procesual obiectiv.

Cu referire la acest aspect, recurenta, prin precizările depuse la acest termen, a arătat că în prezenta cauză, au calitatea de intimate Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice Și Fondurilor Europene și Agenția de Dezvoltare Regională Nord Vest despre care arată că, deși s-a solicitat introducerea acesteia în cauză, instanța de fond nu s-a pronunțat pe această cerere.

Înalta Curte apreciază că instanța de fond, la primul termen de judecată, a soluționat cauza dedusă judecății fără a fi preocupată de stabilirea cadrului procesual legal, astfel că se impune casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

Se constată că, într-adevăr, în fața instanței de fond, reclamanta recurenta a chemat în judecată doar Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene deși a solicitat și anularea unor acte emise de altă autoritate publică (notificări privind situația cererilor de rambursare nr. x/25.09.2015, nr. y/30.10.2015 și nr. 3/25.01.2016) dar și obligarea la plata sumelor aferente acestor cereri. Față de aceste petite, pârâtul a solicitat, prin întâmpinare, introducerea în cauză a Agenției de Dezvoltare Regională Nord Vest în calitate de Organism Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial "Creșterea competitivității economice…", emitenta actelor a căror anulare se solicita.

Instanța de fond nu a pus în discuția părților și a lăsat nesoluționată această cerere, astfel încât criticile de nelegalitate formulate de recurentă sunt întemeiate.

Înalta Curte reține că potrivit art. 22 alin. (2), (3) și (6) C. proc. civ., judecătorului cauzei îi revine obligația de a avea un rol activ în sensul de a cere părților să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, se pronunța asupra a tot ceea ce s-a cerut, în limitele învestirii, iar potrivit art. 237 alin. (2) pct. 3 din același act normativ, instanța trebuie să examineze fiecare pretenție și apărare în parte, pe baza cererii de chemare în judecată, a întâmpinării, a răspunsului la întâmpinare și a explicațiilor părților, dacă este cazul.

Astfel, instanța de fond trebuia să stabilească, în raport de petitele cererii de chemare în judecată, cadrul procesual obiectiv al cauzei iar mai apoi, în raport și de cererea pârâtului de introducerea în cauză a Agenției de Dezvoltare Regională Nord Vest, să stabilească și cadrul procesual subiectiv, având în vedere faptul că, în materia contenciosului administrativ, calitatea procesuală pasivă o are emitentul actului administrativ contestat de reclamant.

Așa fiind, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a soluționat cauza fără a cerceta fondul pretențiilor reclamantei.

Înalta Curte apreciază că neregulile de ordin procedural expuse anterior nu pot fi înlăturate decât prin casarea hotărârii de fond și reluarea judecății în fața aceleiași instanțe, rezultatul judecății în fond a cauzei fiind afectat de nesoluționarea cererii pârâtului, fiind încălcate norme de procedură care reglementează principii și drepturi procesuale fundamentale.

În raport de soluția de casare cu trimitere spre rejudecare și de motivul care a determinat-o, Înalta Curte constată că nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs, formulate de reclamanta Societatea A. S.R.L. și întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aceste critici urmând a fi avute în vedere de prima instanță, cu ocazia rejudecării pricinii.

Pentru considerentele expuse, constatând incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta Societatea A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 3522 din 6 octombrie 2017, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta Societatea A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 3522 din 6 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 iulie 2020.