ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3475/2020

Ședința publică din data de 14 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017 reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Competitivitate, a solicitat:

• anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/31.08.2016 întocmit de Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Competitivitate, precum și a actelor subsecvente acestuia;

• anularea actelor care au stat la baza întocmirii Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/31.08.2016, respectiv, Notificarea privind situația cererii de rambursare nr. x/27.02.2015, Raportul Comisiei de soluționare a contestației comunicat prin Adresa nr. x/29.10.2015, Proiectul de Proces-verbal comunicat prin Adresa nr. x/22.08.2016;

• obligarea pârâtei la rambursarea sumei de 4.185,76 RON, reprezentând suma solicitată prin cererea de rambursare nr. x/27.02.2015 și nerambursată; cu cheltuieli de judecată ocazionate de prezentul demers judiciar.

Prin sentința civilă nr. 3559 din 9 octombrie 2017, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de anulare a Notificării privind situația cererii de rambursare nr. x/27.02.2015, ca inadmisibilă; a respins cererea de anulare a Raportului comisiei de soluționare a contestației comunicat prin adresa nr. x/29.10.2015, ca tardivă; a respins în rest cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Competitivitate, ca neîntemeiată; a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În mod greșit a admis instanța de fond excepția inadmisibilității cererii de anulare a Notificării privind situația cererii de rambursare nr. x/27.02.2015 invocată de către pârâtă.

Notificarea privind situația cererii de rambursare nr. x/27.02.2015, deși nu este exclusă de la controlul legalității efectuat de instanță prin efectul dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nu reprezintă un act administrativ, astfel încât nu poate fi atacată în mod independent. Aceasta a fost emisă în parcurgerea procedurii reglementate de O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora. Potrivit art. 21 alin. (13) din O.U.G. nr. 66/2011, verificările desfășurate de către structurile/echipele de control prevăzute la art. 20, se finalizează prin întocmirea unui proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare sau a unei note de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare.

De asemenea, art. 21 alin. (19) din același act normativ statuează că "procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare este act administrativ în sensul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare".

Astfel, actul administrativ susceptibil de a fi contestat în fața instanțelor de judecată este Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare.

Prin urmare, numai actele administrative individuale pot face obiectul unei proceduri prealabile, nu și actele pregătitoare cum este cazul Notificării privind situația cererii de rambursare nr. x/27.02.2015, motiv pentru care apreciază că hotărârea primei instanțe este greșită sub aspectul admiterii excepției inadmisibilității cererii de anulare a Notificării nr. privind situația cererii de rambursare nr. x/27.02.2015.

Pe fondul cauzei, recurenta a susținut că soluția pronunțată de instanța de fond este greșită, fiind pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

Cheltuielile de diurnă au fost realizate în conformitate cu prevederile contractului de finanțare nr. x/12.05.2014, a Ordinului nr. 2355/2012 privind aprobarea Schemei de ajutor de minimis pentru implementarea operațiunii "Sprijin pentru integrarea întreprinderilor în lanțurile de furnizori sau clustere" din cadrul domeniului major de intervenție 1.3 "Dezvoltarea durabilă a antreprenoriatului" al Programului operațional sectorial "Creșterea competitivității economice", a ghidului solicitantului și a legislației aplicabile.

De asemenea, în Ghidul Solicitantului pentru Programul Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice (POS CCE) 2007-2013", în capitolul V. "Cheltuieli eligibile" sunt precizate condițiile de eligibilitate conform H.G. nr. 759/2007 cu modificările și completările ulterioare pentru toate cheltuielile realizate în cadrul proiectelor de acest tip, respectiv: să fie însoțite de facturi, în conformitate cu prevederile legislației naționale, sau de alte documente contabile cu valoare probatorie echivalentă facturilor, pe baza cărora cheltuielile să poată fi identificate și auditate; să respecte clauzele contractului de finanțare încheiat cu Autoritatea de Management; să fie efectuate cu respectarea strictă a Ordinului privind cheltuielile eligibile în cadrul prezentei operațiuni; să respecte regulile de ajutor de stat aplicabile proiectelor finanțate în cadrul acestei operațiuni; să respecte plafoanele detaliate în cuprinsul Ghidului; să fie în concordanță cu prevederile legislației naționale și comunitare.

De asemenea, a arătat că Hotărârea nr. 518/1995 privind unele drepturi și obligații ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar este aplicabilă instituțiilor publice și agenților economici cu capital integral sau majoritar de stat.

Art. 17 din H.G. nr. 518/1995 recomandă fără a obliga următoarele: "Se recomandă agenților economici, alții decât cei prevăzuți la art. 16 alin. (1), precum și fundațiilor, asociațiilor și altora asemenea, să aplice în mod corespunzător prevederile prezentei hotărâri."

Având în vedere dispozițiile art. 16 și art. 17 din H.G. nr. 518/1995, recurenta a apreciat că această dispoziție legală se aplică doar personalului din instituțiile publice sau instituțiilor cu capital integral sau majoritar de stat pe perioada deplasărilor/delegărilor în străinătate.

A. este o asociație noprofit cu capital integral privat, motiv pentru care consideră că baremul de diurna aferent deplasărilor în străinătate prevăzut de H.G. nr. 518/1995 nu i se aplică. Legislația aplicabila din acest punct de vedere este Codul fiscal, legislație care a fost respectată de către recurenta - reclamantă.

Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional-Sectorial,.Creșterea Competitivității Economice" a aprobat, acceptat și încadrat, ca fiind cheltuială eligibilă, diurna cu aplicarea dispozițiilor Codul fiscal, respectiv în limita de 2.5 x nivelul stabilit prin H.G. pentru personalul din instituțiile publice. Acest aspect reiese neechivoc din Notificările privind situația cererii de rambursare x/28.11.2014, y/31.03.2015, z/10.07.2015 și plata lor efectivă.

În ceea ce privește prevederile Ghidului solicitantului în sensul că cheltuielile cu cazarea și transportul în/din străinătate, a persoanelor abilitate prin proiect, prevăzute în cadrul activităților eligibile, se vor deconta în limitele stabilite de H.G. nr. 518/1995, recurenta a reiterat că art. 17 din acest act normativ recomandă agenților economici fără a institui o obligație în acest sens, să aplice în mod corespunzător prevederile acestei hotărâri. Astfel, prevederile Ghidului solicitantului nu exclud coroborarea dispozițiilor H.G. nr. 518/1995 cu dispozițiile Codul fiscal.

Intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat.

Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, este neîntemeiat, sentința recurată reflectând aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanțele de fapt ale cauzei.

Soluția instanței de fond de admitere a excepției inadmisibilității acțiunii cu privire la Notificarea privind situația cererii de rambursare nr. x/27.02.2015 este legală și temeinică.

Astfel, în mod judicios s-a apreciat de către judecătorul fondului că Notificarea privind situația cererii de rambursare nr. x/27.02.2015 reprezintă un act administrativ, astfel cum acesta este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, act ce poate fi contestat separat, fiind obligatorie procedura prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Contrar susținerilor reclamantei, Notificarea privind situația cererii de rambursare nr. x/27.02.2015 nu este un act care a stat la baza emiterii procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare x/31.08.2016, întrucât aceasta privește cererea de rambursare nr. x/27.02.2015, în timp ce Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/31.08.2016 a avut în vedere alte cereri de rambursare, respectiv cererile de rambursare nr. x/28.11.2014, nr. y/31.03.2015 și nr. 4/10.07.2015.

În ceea ce privește soluția de respingere a cererii reclamantei de anulare a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor nr. x/31.08.2016, a proiectului de proces-verbal comunicat prin adresa nr. x/22.08.2016 și a deciziei de soluționare a contestației formulate, Înalta Curte reține că potrivit art. 5 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 518/1995 cu modificările și completările ulterioare: "Personalul trimis în străinătate în condițiile prezentei hotărâri i se acordă o indemnizație zilnică în valută, denumită în continuare diurnă, în vederea acoperirii cheltuielilor de hrană, a celor mărunte uzuale, precum și a costului transportului în interiorul localității în care își desfășoară activitatea."

Conform prevederilor Ghidului Solicitantului - Sprijin financiar pentru integrarea întreprinderilor în lanțurile de furnizori sau clustere aferent Axei Prioritare 1 "Un sistem de producție inovativ și ecoeficient", Domeniul major de intervenție D1.3 "Dezvoltarea durabilă a antreprenoriatului" Operațiunea "Sprijin pentru integrarea întreprinderilor în lanțurile de furnizori sau clustere", cap. V - Cheltuieli eligibile, "Cheltuielile cu cazarea și transportul în/din străinătate, a persoanelor abilitate prin proiect, prevăzute în cadrul activităților eligibile, se vor deconta în limitele stabilite de Hotărârea Guvernului nr. 518/1995 privind unele drepturi și obligații ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, cu modificările și completările ulterioare."

Așa cum rezultă din art. I. 16 din H.G. nr. 518/1995, prevederile acestui act normativ se aplică personalului trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar de natura celor prevăzute la art. 1 lit. a)-1, precum și personalului din regiile autonome și societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, care se deplasează temporar în străinătate pentru aducerea la îndeplinire a acțiunilor menționate la art. 1.

Totodată, potrivit art. 17 din H.G. nr. 518/1995, se recomandă agenților economici, alții decât cei prevăzuți la art. 16 alin. (1), precum fundațiilor, asociațiilor și altor asemenea, să aplice în mod corespunzător prevederile prezentei hotărâri, iar în situația în care persoanele juridice sus menționate acordă drepturi superioare, cheltuielile efectuate cu această destinație, care se au în vedere la calcularea profitului impozabil, nu pot depăși pe cele cuvenite personalului respectiv, în limitele și în condițiile stabilite prin actul normativ sus menționat.

În raport cu dispozițiile legale sus citate rezultă, pe de o parte, că prevederile H.G. nr. 518/1995 sunt aplicabile prezentei cauze, iar pe de altă parte, că nivelul legal al diurnei este cel prevăzut în anexa la H.G. nr. 518/1995.

În condițiile în care reclamanta A. a solicitat la plată o contravaloare a diurnelor de deplasare mai mare decât cea prevăzută în H.G. nr. 518/1995, în mod corect s-a apreciat că nu au fost respectate baremurile de diurnă aferente deplasărilor în străinătate prevăzute de H.G. nr. 518/1995, astfel încât corect a reținut instanța de fond legalitatea actelor administrative emise de pârât.

Având în vedere considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 3559 din 9 octombrie 2017 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 iulie 2020.