ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3515/2019

Ședința publică din data de 21 iunie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu autoritatea publică pârâtă Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Competitivitate(D.G.P.C.), anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/04.09.2015 încheiat de către pârâtă, prin care a fost obligată la restituirea sumei de 57.899,10 RON reprezentând 10% fonduri nerambursabile aferente Contractului nr. x/30.09.2013 și a Deciziei de soluționare a contestației nr. 41343 din 14.09.2015 prin care a fost respinsă plângerea sa.

Prin cererea completatoare s-a solicitat anularea Procesului-verbal rectificativ de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/18.11.2015 încheiat de pârâtă, prin care s-a stabilit obligarea societății reclamante la restituirea sumei de 96.498,50 RON reprezentând 10% din valoarea fondurilor nerambursabile aferente Contractului nr. x/30.09.2013 precum și a Deciziei nr. 1681 din 03.02.2016 de respingere a contestației.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2792 din 28 septembrie 2016, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Competitivitate, prin Ministerul Finanțelor Publice.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că în mod netemeinic instanța de fond a respins, în cadrul probei cu înscrisuri, proba prin care s-a solicitat emiterea unei adrese către Oficiul Teritorial de Muncă pentru a comunica numărul mediu de salariați pentru ani 2012 și 2013,conform registrelor aflate la Inspecția Muncii, proba esențială în stabilirea categoriei de întreprindere mică a firmei.

Recurenta-reclamantă precizează că a făcut dovada în fața instanței de fond că a făcut demersurile necesare în acest sens la aceasta instituție, dar nu a primit niciun răspuns.

În mod cu totul neîntemeiat instanța de fond a apreciat ca neutilă cauzei această probă și a apreciat că stabilirea categoriei în care se află firma îi revine instanței.

Totodată, instanța încălcând prevederile legale nu a avut în vedere faptul că în cadrul ședinței 13.04.2016 s-a dezbătut fondul cauzei, ulterior instanța a repus cauza pe rol, iar în cadrul sentinței nr. 2792 pronuțată în data de 20.09.2016, nu s-a avut în vedere și încheierea anterioară în care s-a dezbătut fondul cauzei și a omis faptul că această sentință face parte integrantă din sentința pronunțată.

În mod cu totul eronat s-a retinut, în cea ce privește situația salariaților societăților legate, pentru perioada analizată că la 31.12.2011 S.C. A. S.R.L. avea 8, S.C. B. S.R.L. avea 34, S.C. C. S.R.L. avea 8, S.C. D. S.R.L. avea 0, S.C. E. S.R.L. avea 2.

De asemenea, la 31.12.2012 situația salariaților societăților legate s-a reținut a fi următoarea: S.C. A. S.R.L. cu 7, S.C. B. S.R.L. cu 34, S.C. C. S.R.L. cu 8. S.C. D. S.R.L. cu 1 și S.C. E. S.R.L. cu 2.

Prin urmare, a reținut autoritatea de control că S.C. A. S.R.L. avea calitatea de întreprindere mijlocie, întrucât avea un număr total de 52 de salariați. Atât timp cât legiuitorul a prevăzut faptul că numărul mediu de salariați se determină în baza registrelor deținute de inspecția muncii, soluția instanței este netemeinică deoarece la dosarul cauzei nu există aceste date.

În mod cu totul eronat s-a avut în vedere faptul că aceste constatări ale situației de fapt reținute de organele de control nu au fost contestate de reclamantă, constatări ce rezultă și din documentația depusă la dosarul cauzei. Apărarea societății reclamante în această privință fiind aceea că s-a avut în vedere numărul de salariați pentru anul 2010 și 2011 ceea ce nu se susține întrucât, din actele cauzei rezultă că a fost avut în vedere numărul de angajați la data depuneri cererii (adică 10.07.2012) și anul anterior depunerii acesteia, adică 2011. Or, potrivit art. 4

4

din Legea nr. 346/2004, forma în vigoare la momentul verificării și emiterii actelor: (1) întreprinderile legate sunt întreprinderile între care există oricare dintre următoarele raporturi: a) o întreprindere deține majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau ale asociaților celeilalte întreprinderi;

Recurenta arată că a contestat aceste fapte reținute de pârâtă atât prin cererea de chemare în judecată cât și în fața instanței în cadrul ședinței din 13.04.2016 când s-a dezbătut pentru prima oară fondul cauzei.

Modul în care echipa de control a interpretat faptul că societatea S.C. A. S.R.L. "nu se încadrează în categoria întreprinderilor mici la data semnării contractului de finanțare și nu trebuia să beneficieze de asistența financiară nerambursabilă în procent de 60% din total costuri eligibile" nu respectă prevederile legale prevăzute de Legea nr. 346/2004 coroborată cu Legea 31/1990.

Ca urmare a întocmirii listei de verificare conform Instrucțiunii nr. 4254/26.02.2015, S.C. A. S.R.L. și are asociați pe domnul F. 50% și S.C. B. S.R.L. 50% . La rândul sau, și S.C. B. S.R.L. este deținută de F. 50% și G. 50%.

La momentul depunerii Cererii de Finanțare, S.C. A. S.R.L. în mod corect s-a declarat întreprindere parteneră cu S.C. B. S.R.L. și întreprindere mică.

F. mai deține 25% din S.C. C. S.R.L unde mai sunt asociați G. 25% și S.C. B. S.R.L. 50% și 90% din D. S.R.L, restul aparținând lui G..

Pârâta nu face diferența așa cum prevede Legea 346/2004 între întreprindere legată și întreprindere parteneră. Conform prevederilor legale calculul numărului de angajați raportat în formularul D -"Declarație privind încadrarea întreprinderii în categoria IMM" pentru exercițiul financiar 2012 s-a făcut ținând cont de normele stipulate în Legea 346/2004 și Ghidul utilizatorului, respectiv:

SC A. S.R.L. este întreprindere legată cu S.C. D. S.R.L. întrucât aceasta are asociat majoritar pe F. care deține 90% din capitalul social, este parteneră cu S.C. B. S.R.L. întrucât aceasta deține 50% din capitalul social al S.C. A. S.R.L., și este legată cu S.C. C. S.R.L. întrucât aceasta are asociat majoritar pe S.C. B. S.R.L. care deține 50% din capitalul social.

Ca urmare, numărul de salariați ai S.C. A. S.R.L. raportat la modul de calcul prevăzut în Ghidul solicitantului, este format din: 100% din numărul de angajați ai S.C. A. S.R.L. (7 angajați), plus 100% din numărul de angajați ai S.C. D. S.R.L. (2 angajați), plus 50% din numărul de angajați ai B. S.R.L. (17 angajați), plus 100% din numărul de angajați ai S.C. C. S.R.L. (2 angajați).

La finalul anului 2012, numărul total de angajați ai S.C. A. S.R.L. era de 28 angajați ceea ce o clasifică conform acestui indicator în categoria întreprinderilor mici, așa cum a fost raportat.

Chiar în cuprinsul procesului-verbal rectificativ autoritatea reține următoarele aspecte: contractele de achiziție x la număr au fost în valoare de 1.029.350,0 RON din care au fost decontați 617.610,0 RON corespunzător CRI și CR2 din 22.08.2014 și 31.10.2014,restul de 411.740,0 RON fiind contribuție privată.

Astfel, raportat la prevederile legale și contractuale se poate reduce cu 10% ajutorul acordat, la valoarea eligibilă a contractului, în prezenta cauză, ajutorul acordat este de 617.610,0 RON, restul de 411.740,0 RON este reprezentat de contribuția privată a beneficiarului, astfel nu se poate dispune reducere cu 10% și din valoarea ce reprezintă contribuția privata a beneficiarului, aceasta nereprezentând un ajutor acordat.

Din aceste considerente recurenta precizează că a înțeles să conteste și valoarea de 102.935,0 RON, care nu reprezintă 10% din ajutorul acordat, întregul ajutor acordat fiind în valoare de 617.610,0 RON, astfel 10% din ajutorul acordat este în sumă de 61.761,0 RON.

Intimatul Ministerul Fondurilor Europene a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingere recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere următoarele considerente.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că recurenta-reclamantă a accesat Proiectul "Modernizarea și dezvoltarea Capacității de producție a S.C. A. SRL", și în data de 03.09.2013 a încheiat Contractul de finanțare x/30.09.2013 cu Ministerul Economiei în calitate de Autoritate de Management a Programului Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice" AMPOSCCE.

Sursele de finanțare, conform contractului de finanțare au fost:

- contribuție UE 536.640 RON;

- contribuție publică din care bugetul național. 87.360 RON;

- cofinanțarea eligibilă a beneficiarului: 249.000 RON;

Pentru implementarea acestui proiect recurenta-reclamantă a derulat o procedură de achiziție în cadrul căreia au fost încheiate următoarele contracte:

- Contractul de furnizare servicii consultanță nr. TO 15/C3/15.06.2012 -Contractor S.C. H. S.R.L., cu o valoare de contract de 65.000 RON, la care se adaugă TVA;

- Contract de furnizare echipamente nr. 137/19.12.2013 -Contractor S.C. I. S.R.L., cu o valoare de contract de 964.985 RON la care se adaugă TVA.

În urma verificării suspiciunii de neregulă înregistrată la autoritatea de verificare sub nr. x/20.07.2015, precum și pentru a pune în aplicare Instrucțiunea nr. 4254/26.02.2015 privind reverificarea eligibilității la contractare a tuturor beneficiarilor conform Legii nr. 346/2004 art. 4

4

și art. 6 alin. (2), autoritatea pârâtă a constatat că la data semnării contractului de finanțare, recurenta era întreprindere mijlocie (iar nu mică) și se încadra în categoria întreprinderilor mijlocii și ca urmare nu trebuia să beneficieze de asistență financiară nerambursabilă în procent de 60%.

Prin Procesul-verbal nr. x/04.09.2015 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor financiare privind Contractul de finanțare x/30.09.2013, autoritatea de control a reținut că la data semnării contractului de finanțare, societatea nu se încadra în categoria întreprinderilor mici și ca urmare nu trebuia să beneficieze de asistență financiară nerambursabilă în procent de 60%, din total costuri eligibile.

Ținând cont de prevederile Ghidului solicitantului pentru această operațiune autoritatea de verificare și control a redus cu 10% intensitatea ajutorului acordat la valoarea eligibilă a contractului cu excepția cheltuielilor pentru consultanță care fac parte din această schemă de ajutor de stat.

S-a decis reducerea cu 10% a intensității ajutorului acordat la valoarea eligibilă a Contractului de furnizare de echipamente nr. CTR 137/19.12.2013 încheiat cu I. S.R.L., în valoare de 964.985,00 RON.

La pct. 10 al Procesului-verbal s-a stabilit că "valoarea creanței bugetare rezultate din aplicarea reducerii financiare este de 57.899,10 RON din care:

-contribuție fonduri UE:49.793,22 RON -86%

-contribuție publică națională (bugetul de stat): 8.105,88 RON -14%.

De asemenea, prin Procesul-verbal rectificativ nr. x/18.11.2015 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor financiare privind același contract, a fost reținută aceeași situația de fapt, abaterea constatată precum și sancțiunea aplicată prin procesul-verbal anterior menționat, constând în reducerea cu 10% a intensității ajutorului acordat la valoarea eligibilă a Contractului de furnizare de echipamente nr. CTR 137/19.12.2013 încheiat cu I. S.R.L., însă, a fost rectificată valoarea creanței stabilită inițial prin primul proces-verbal.

Astfel, la pct. 10 al procesului-verbal s-a stabilit că "valoarea creanței bugetare rezultate din aplicarea reducerii financiare este de 96.498,50 RON din care:

-contribuție fonduri UE: 82.988,71 RON -86%

-contribuție publică națională (bugetul de stat): 13.509,79 RON -14%.

Împotriva acestor procese-verbale recurenta-reclamantă a formulat contestație soluționată prin Decizia nr. 1681 din 03.02.2016, în sensul respingerii contestației și menținerii actelor de verificare și stabilire măsuri ca fiind legale și temeinice.

În ceea ce privește susținerea potrivit căreia instanța de fond în mod greșit a respins proba privind solicitarea de emitere a unei adrese către Oficiul Teritorial pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Înalta Curte constată că instanța, în mod corect a apreciat că această probă nu este utilă soluționării cauzei, de fapt fiind o problemă ce vizează fondul litigiului, iar atributul de a stabili această încadrare aparține instanței de judecată.

De altfel, această probă a fost administrată în fața instanței de recurs.

De asemenea, Înalta Curte constată neîntemeiată și critica privind faptul că instanța de fond a omis să precizeze că încheierea din 13.04.2016, când s-a dezbătut cauza în fond face parte integrantă din sentință.

Cauza a fost repusă pe rol, astfel că dezbaterile au fost reluate în ședința din data de 28.09.2016, când instanța a rămas în pronunțare și nu a mai amânat pronunțarea sentinței.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a analizat atât documentația existentă la dosar cât și dispozițiile legale incidente, apreciind în mod corect că organele de verificare au reținut că deși recurenta-reclamantă, la momentul depunerii Cererii de finanțare 10.07,2012 conform formularului D- Declarație privind încadrarea întreprinderii în categoria IMM, pentru exercițiul financiar de referință -2011, s-a declarat ca fiind întreprindere mică cu un număr mediu total de angajați de 25, în urma verificării eligibilității acesteia, s-a constatat că la data semnării Contractului de finanțare 30.09.2013, era întreprindere legată cu S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L., S.C. E. S.R.L., întrucât se afla pe aceeași piață adiacentă, și prin urmare, nu putea fi considerată întreprindere mică, ci mijlocie, cu un număr total de 52 angajați.

Așa cum se poate observa din analiza documentației existente la dosar, cele cinci societăți sunt întreprinderi legate din perspectiva dispozițiilor art. 4

4

din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, cu modificările și completările ulterioare.

SC A. S.R.L. este deținută de S.C. B. S.R.L. în procent de 50% și F. în procent de 50%, iar, S.C. B. S.R.L. este deținută de F. în procent de 50% și G. în procent de 50%.

În ceea ce privește S.C. C. S.R.L., aceasta este deținută de S.C. B. S.R.L. în procent de 50% și F. (25%) și G. (25%).

De asemenea, S.C. D. S.R.L. este deținută de F. în procent de 90% și G. -10%.

SC E. S.R.L. este deținută de F. în procent de 50% și G. - 50%.

De asemenea, Înalta Curte are în vedere faptul că la 31.12.2011, S.C. A. S.R.L. avea 8 salariați, S.C. B. S.R.L. avea 34 salariați, S.C. C. S.R.L. - 8 salariați, S.C. D. S.R.L. - nici un salariat, S.C. E. S.R.L. avea 2 salariați, iar la 31.12.2012, situația salariaților era următoarea - S.C. A. S.R.L. avea 7 salariați, S.C. B. S.R.L. avea tot 34 salariați, S.C. C. S.R.L. - 8 salariați, S.C. D. S.R.L. - nici un salariat, S.C. E. S.R.L. avea 2 salariați.

Potrivit art. 4

4

alin. (4) din Legea nr. 346/2004, întreprinderile între care există raporturi, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acționează de comun acord, sunt de asemenea, considerate întreprinderi legate, dacă își desfășoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeași piață relevantă ori pe piețe adiacente.

Alin. (5) al art. 4

4

stabilește faptul că o piață adiacentă, este acea piață a unui produs sau a unui serviciu situată direct în amonte ori în aval pe piața în cauză.

Or, în cauză, recurenta-reclamantă își desfășoară activitatea pe aceeași piață ca și celelalte societăți, aceea a agențiilor de publicitate, iar acționari la toate cele 5 societăți sunt în fapt, două persoane fizice, F. și G..

Înalta Curte reține că instanța de fond în mod corect a confirmat constatările echipei de control în sensul că la momentul depunerii cererii de finanțare - 10.07.2012, S.C. A. S.R.L. a declarat că se încadrează în categoria întreprinderilor mici cu un număr de 25 angajați.

Însă, la momentul semnării contractului de finanțare - 30.09.2013 recurenta-reclamantă era Întreprindere legată cu S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L. și S.C. E. S.R.L., și se încadra în categoria întreprinderilor mijlocii deoarece avea un număr de 52 angajați.

Prin urmare, neîncadrându-se în categoria întreprinderilor mici la data semnării contractului de finanțare, recurenta-reclamantă nu trebuia să beneficieze de asistență financiară nerambursabilă în procent de 60% din totalul costurilor eligibile.

De asemenea, faptul că există diferențe în ceea ce privește numărul de angajați declarați între momentul depunerii cererii de finanțare și momentul semnării contractului de finanțare nu reprezintă un aspect lipsit de importanță din perspectiva Ghidului solicitantului.

Recurenta-reclamantă cunoștea sau ar fi trebuit să cunoască faptul că îndeplinirea condițiilor era necesară nu numai la momentul depunerii cererii de finanțare, semnării contractului de finanțare ci și ulterior până la finalizarea contractului.

Or, modificarea numărului de salariați de la 52 persoane la 25 persoane este evident o modificare ce afectează condițiile de eligibilitate prevăzute pentru proiectul pentru care s-a obținut finanțarea nerambursabilă.

Nici critica privind eronata modalitate de stabilire a valorii creanței în cuantum de 96.498,50 RON, de către echipa de verificare nu este fondată întrucât așa cum se poate observa din înscrisurile existente la dosar, aceasta a calculat în mod corect valoarea reducerii creanței.

Sprijinul inițial nerambursabil a fost de 578.991 (contract cu I.), iar ulterior s-a dispus reducerea intensității sprijinului cu 10%, rezultând un sprijin de 482.492,5 în mod judicios, autoritatea pârâtă a stabilit în urma constatării neregulilor că are de recuperat un debit de 96.498,50 RON (578.991 - 482.492,5 =96.498,50 RON).

Astfel fiind, Înalta Curte constată că în mod corect s-a reținut că valoarea reducerii creanței a fost corect stabilită în raport de reducerea intensității sprijinului acordat cu 10%.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 2792 din 28 septembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 iunie 2019.